primul ruj serios

Jur că nu am făcut injecţii cu estrogen şi nici nu iau pastile dar mi s-a întâmplat o treabă interesantă acum câteva zile – mi-am cumpărat un ruj. Holy shitballs, am 22 de ani şi am cumpărat primul ruj adevărat din viaţa mea. Pe care să îl şi folosesc. Până acum n-am avut nevoie, n-am simţit nevoia de fapt, nu m-a interesat subiectul, mi s-a părut o pierdere de timp şi nici nu am găsit vreo culoare care să mi se potrivească. Nu am avut timp şi chef să caut undertones pentru culoarea pielii (destul de albă mai tot timpul anului) şi de fapt, în ansamblu, nu prea mă dau cu multe chestii pe faţă.

Ca fată, femeie, reprezentantă a sexului feminin (nu mă simt ‘femeie’ sau ‘mujer’ în vreun fel anume, gen duduie sau domnişoară şi nici nu vreau să folosesc un cuvânt anume să mă definesc) evident că am avut multe prietene şi colege care de-abia aşteptau să le lase părinţii să poarte şi ele ruj pe stradă. A avea ruj era o experienţă atât de extraordinară încât multe considerau că nu devii femeie până nu porţi ruj. Ca toată lumea. Se grăbeau cu lip gloss de la 14-15 ani şi la toate balurile de absolvire şi zilele de naştere vedeam mult prea mult machiaj faţă de cel cu care mă obişnuisem de la şcoală. Eu una n-am avut niciodată răbdare să stau o oră dimineaţa să mă aranjez, dacă mă aranjam în autobuz sau maşină ajungeam cu gândul la dame de companie între ‘şedinţe’ şi eram mereu perplexă şi uşor intoxicată când la vreo petrecere intram în toaletă şi se vedea o perdea de fixativ şi parfum. Să fiu sinceră, Elnett de la L’Oreal e unul din exemplele perfecte: eu am senzaţia că miroase a spray de insecte dar nimeni nu mă crede. Poate există lume care iubeşte fixativul, dar eu nu prea. Nu Elnett cel puţin. Mi-e imposibil. Mirosul ascuţit îmi intră pe nări şi simt că le taie în două. Bărbaţi care citesc blogul – mirosiţi unul la următoarea ieşire în supermarket şi poate cineva o să-mi dea dreptate 😀

Aşa că m-am întrebat ce e toată nebunia asta cu rujul? Am dat peste citatul ăsta minunat de la mihachu şi m-am gândit că poate e o chestie care vine cu vremea, aşa cum atunci când eşti mic şi auzi adulţi care citează filme, poezii şi autori în conversaţii crezi că o să ajungi şi tu să fii la fel de matur şi connaisseur în discuţii – „Oh dragă, îmi place tare mult rochia ta, are aşa, un aer a la Mondrian..sau poate aduce a anii 60.” Dar nu toată lumea ajunge acolo. Sau ştie cine e Mondrian. Sau vrea să afle.

„Your 30th birthday is an important landmark. You are now ready, after ten years of dicking around with your personal style, to select a signature lipstick. This is the lipstick that will get your through thick and thin. When you are screaming for mercy during childbirth, this is the lipstick that will be smeared across your face. When you kiss the corpses of your dead parents, this is the color that will stain their cheeks. This is the lipstick that will flow into the fine lines and wrinkles around your mouth as the death rattle grips your throat. Choosing this lipstick is a momentous task. In order to complete it, you need to be slightly drunk.”
(Eccentric Glamour, Simon Doonan)

Un ruj semnătură? Abia la 30 de ani? Adică până pe-atunci pierzi vremea încercând lucruri pe care poate n-ar fi trebuit să le încerci. Şi la 30 de ani vei şti, aşa cum n-ai ştiut niciodată sau cel puţin până atunci. OK…mai e până la 30. Destul. Dar sună a ameninţarea aia de la părinţi cum că abia când faci 18 ani o să poţi să faci ce vrei, că eşti adult, prag invizibil pe care nu l-am înţeles niciodată. Ieri aveam 17, azi am 18: înseamnă că brusc pot să mă duc să mă vopsesc verde şi să-mi fac un tatuaj? Cine aşteaptă vârsta ca şi când va fi foarte dezamăgit. Înainte să par o babă înainte de vreme, am descoperit de fapt un ruj pe care să îl pot purta în fiecare zi. De fapt e ca la autobuze: aştepţi vreo şapte ani şi apoi vin două deodată. Nu e un ruj roşu, deşi pare din poză.

Primul e făcut de Poppy King în colaborare cu Boots (cine ştie sau vrea să ştie, sunt fana unui magazin de haine pe nume J.Crew care foloseşte o nuanţă făcută de Poppy King în toate pozele sale). Al doilea e de Bobbi Brown (n-am poză) în Sandwash Pink (22, cine are răbdare să caute). Dar cred că Poppy King x Boots câştigă – pentru şi mai mult detaliu, culoarea e no. 2, „Power„. Şi nu arată deloc ca în poza mea, nu? Ştiam eu.