Scriu cu mâna pe un sandviș în timp ce scot niște poze de pe telefon și citesc vreo trei articole înainte să mă bag în pat și să zac pentru câteva ore înainte să adorm pentru (sper eu) mai mult de 8 ore pentru că în lumea mea de zi cu zi, e sezon de pitchuri. Nu, lumea mea nu e ca restul lumii unde totul ia pauză pentru vară și se pleacă în vacanță și totul e un mare lasă-mă să te las. De fapt, cred că acum suntem mai ocupați decât restul anului și într-un fel e bine pentru că o să se termine în câteva zile și o să pot să plec în propriul concediu cu inima împăcată că am tras și am împins când alții din alte domenii sunt pe plaje în Cancun și alte locuri exotice.
Într-un fel e bine pentru că nu plec pe Costa-del-la-fel-ca-toată-lumea sau în locurile care se aglomerează de obicei în plin sezon și soarele te arde. De fapt, nimeni nu spune că ar trebui să pleci undeva cu soare, oricât de atrăgătoare ar fi ideea. Și este, considerând că în August și Iulie plouă cel mai mult. Dar mă tentează mult mai mult ideea de a fugi spre Asia cândva în Ianuarie când vin frigurile adevărate de obicei.
Am fost și la o nuntă în Glasgow weekendul trecut, m-am înghesuit într-o mașină cu niște prieteni vreme de vreo 3 ore dus și 3 ore întors cu niște pauze de picnic sau dezmorțit picioarele.
Am citit două cărți în trei zile și nu știu ce m-a apucat, dar când am văzut că hotelul are sală de fitness am alergat și trei zile la rând. Pe joi a fost prima tură la mine acasă unde fix când mă simțeam în elementul meu a sunat alarma de incendiu și am evacuat cu toții clădirea. Când m-am întors pentru ultima sută de metri mi-am dat seama că aș putea să mai alerg încă o dată distanța tocmai parcursă și am făcut vreo 10KM pe banda de alergat. Vineri la hotel eram în extaz că e mult mai răcoare și plăcut dat fiind faptul că e destul de gol dar n-am reușit decât 4 după ce am amorțit în mașină, iar sâmbătă dimineața restul prietenilor mei s-au dus la saună, eu nu venisem echipată de saună așa că am mai alergat vreo 5KM ca să treacă timpul. Masochism pur – mi-am dat seama abia mai târziu că urma să stau vreo 12 ore în aceleași sandale cu toc 😀 Și am stat, singura consecință momentan e că nu mai vreau să mă apropii de tocuri cel puțin câteva săptămâni și merg în șosete prin birou.
Vorbind de birou (din nou), am avut o revelație conform căreia mi-am dat seama că lucrez într-un loc foarte tare (sau mai bine zis un domeniu foarte tare, nu știu fiecare agenție cum își organizează treburile). N-om fi noi Google, dar avem oameni care pot să își aducă liniștiți copilul sau câinele la birou în loc să se panicheze sau să se streseze că nu au cu cine să-l lase, nu are cine să ia copilul de la școală sau grădiniță și să-l ducă acasă sau bunicii sunt prea departe cât se renovează bucătăria. De fapt zilele astea avem un cocker spaniel care stă ascuns sub un birou și iese din când în când. Nu cred că l-am auzit lătrând dar mă distrează când îl văd și aud pe parchet.
Așa că s-ar putea să fie un pic liniște pe aici dar între niște bășici și foarte multă muncă, abia aștept să vină vacanța. Chiar dacă vacanță înseamnă stat în București 😀