Corpul meu urât și imperfect

Mă întrebam oarecum retoric cum ar fi dacă ar exista o emisiune gen „Embarrassing Bodies” prin România – în esenţă, o emisiune care să arate cam tot ce e mai urât şi dezgustător despre corpul uman, cu singura intenţie de a scârbi lumea în a se gândi mai bine la sănătatea proprie și ce înseamnă noțiunea de „sănătos” versus „nesănătos” în primul rând. Sună foarte brutal şi aspru în teorie și asta e și ideea.

Ca ființe, suntem tare pudici când vine vorba de sănătatea proprie – mai repede am căuta pe Google sau am întreba pe Yahoo Answers și alte site-uri de genul de ce ne-a ieșit o chestie undeva pe corp decât să ne ducem la doctor. Recunosc cu mâna pe inimă că atunci când s-a lansat Yahoo Answers mi s-a părut groaznic să văd întrebări de genul „de ce îmi curge ceva lichid verde din sân?” dar după aia pe o listă a priorităților, a întreba e mereu mai bine de a nu întreba pe absolut nimeni. Deși a avea o informație proastă poate fi la fel de dăunător pentru că nu internetul s-a chinuit 5-6 ani să facă facultatea de medicină și apoi cu rezidența. Iar la urmă, a avea o informație proastă și a fi convins că e o informație bună e probabil la fel de trist, gen faptul că dacă stai în curent răcești:

In Romania, the greatest threat to life today is not poverty, climate change or al-Qa’eda. It’s moving air. Fans, air conditioning and open windows are not – as I had thought – useful mechanisms to generate a nice breeze, or give a little respite as summer temperatures climb to around 40 degrees. They are weapons of mass destruction. It turned out that „cur-rent”, or the draught that circulates when two windows are open, is blamed in Romania for almost every ill one can think of. Toothache, headache, cold, flu, meningitis, paralysis, even death – all are apparently the result of moving air.

Where draughts are truly dangerous

Mă obsedează ușor problema medicamentelor și a faptului că în România foarte multă lume pune mâna pe ele la primele simptome de orice. Ideea de prevenție nu e rea în sine, dar cred că e dusă oarecum la extrem și perpetuată de ideea că un pumn sănătos de pastile, vitamine și alte pastile vindecă orice, a la Formula As și altele. Dacă media e abia de un tub de pastă de dinți pe cap de locuitor pe an, nu vreau să mă gândesc la alte lucruri gen deodorante, săpunuri și altele. Lucruri pe care le putem măsura, și totuși nimeni nu le abordează: nu știu în câte alte locuri marile companii farmaceutice se pot bucura de faptul că oamenii iau chiar și când nu au nevoie* și ar prefera să întrebe farmacistul sau internetul decât să se ducă la medic. Dar chiar și-așa, din experiența proprie de a întreba farmacistul „ce să iau dacă mă doare aici și aici” sau „mi-a ieșit ceva pe mână și nu știu ce e”, nu am văzut loc în care să pară cu adevărat interesați de problemele omului de după tejghea, ci mai degrabă expeditivi cu un aer de vagă superioritate: eu știu ceva ce tu nu știi, iar soarta ta depinde de ce îți dau eu. Iar dacă nu mă asculți, e vai de fundul tău. Mulți oameni se fâstâcesc dacă vine vorba să zică ce-i doare fără termeni medicali („am coșuri pe fund” vs. „am acnee acută pe fese”) și oricât de mult te-ar îndemna lumea să întrebi farmacistul, când pleacă în camera alăturată și strigă din ușă „cremă pentru fund, DA?!” e ca și cum ai cere niște reviste porno de după tejghea și se strigă în vocea mare „N-am numărul 5 din aia cu femei peste 50, da’ asta sado maso vine cu un cadou luna asta!”. Super, nu? Sau ca atunci când ești adolescent și trebuie să duci prezervativele la tejghea – la lubrifiant poți doar să visezi, că te cuprinde aceeași teroare pe care o ai la școală când ți se confiscă ceva și profesorul arată la toată clasa la ce te uitai tu în telefon pe sub bancă. Deși zilele astea probabil nu prea mai contează.

Caricaturile lui Mihai Stănescu pe dog-the-blog

Ideea asta de a pune caricaturi pare simpatică dar cred că e în mare parte ineficientă:

Alice a relevat informatii utile pentru intelegerea consumatorului roman precum: 19% dintre romani nu iau medicamente fara a cere sfatul medicului, 38% cer sfatul farmacistului, 20% considera deodorantul un produs de rasfat,  iar 23% dintre romani admit ca in ultimul an s-au ingrasat.

Studiul este reprezentativ la nivel urban: au fost intervievate 1044 persoane cu varste intre 20-65 ani si 301 medici de familie.

Românii așa cum sunt, SMARK.ro

În esență, oricât de reprezentativ ar fi studiul, de fapt spune o chestie interesantă: 38% cer sfatul farmacistului. Dar nu știm dacă țin cont de el, așa că eu una nu m-aș bucura prea repede.

Cred în continuare, așa cum ziceam la început, că ideea de Embarrassing Bodies ar fi interesantă: mulți se definesc în termeni de „corp ideal” sau „corp frumos”. Cred că nu există dubiu pe străzi, în reviste, în magazine cum arată și cum se manifestă un corp sănătos și frumos (ajutat și de emisiuni din care aflăm cum ar trebui să fim) dar prea puțini se axează pe cum arată și se manifestă un corp nesănătos de fapt. Oamenii sănătoși dar ipohondri probabil se cred mai nesănătoși decât sunt (idei deformate și de reclame în mare parte), iar cei cu adevărat nesănătoși nici măcăr nu îndrăznesc să facă ceva în privința asta pentru că probabil se cred undeva prea departe de a fi salvați sau, evident, și ei se cred mai sănătoși decât sunt („e doar o răceală” după 3 săptămâni fără îmbunătățiri) pentru că nimeni nu se obosește să vorbească despre cum arată lucrurile atunci când există nereguli. Ar fi o ocazie interesantă de a arăta urâtul cu degetul și de a spune uite, dacă e așa nu e ok. E serios, pe bune, du-te să vezi un medic. Eu una m-aș enerva dacă am tot ocoli subiectul urâtului și urâțeniei (pentru că probabil orice doctor o să o spună – e nasol, băi. Boala înseamnă urâțenie de multe ori) ca și cum nici n-ar exista. Am fi surprinși să vedem câți oameni aparent „frumoși” au probleme ascunse: piciorul atletului, dinți galbeni, o coloană strâmbă, celulită acoperită de haine în mod strategic, dopuri în urechi, alergii nebănuite.

 

Anyway.

 

 

* aici nu vorbesc despre medicamente scumpe care tratează boli serioase, pentru că sunt conștientă că în mare, lumea nu are. E vorba mai mult de medicamente pentru răceli, gripe, dureri acute și mai știu eu ce.