Vreau tare mult să îmi placă scaunul ăsta de cinematograf care promite o experiență destul de interesantă dar nu pot să nu mă gândesc cu un pic de cinism la faptul că multe săli momentan stau goale pentru că biletele sunt destul de scumpe față de puterea de cumpărare și alte opțiuni valabile pentru același preț (de ex. un bilet e în jur de șapte lire, iar cu șapte lire poți să bei 8 sticle de Corona din supermarket dacă te străduiești sau faci un grătar cu niște prieteni). Între ceva gen o grămadă de alcool și a sta două ore cu ochii în ecran pentru un film care nu garantează aceleași senzații ca alcoolul pe care ai putea să îl bei (ipotetic vorbind) și efectele lui secundare, păi, cred că știu ce ar alege mulți oameni. Nu e cinematograful.
Și cum zice omul ăsta, dacă mai pune opt dolari (să presupunem vreo cinci lire) la prețul biletului de cinematograf, well, nu cred că o să îmi placă. Până când devine și scaunul ăsta o comoditate.