oh, ken. după atâția ani, tot cu barbie?

Când am copilărit eu Barbie era doar o păpușă de plastic dar zilele astea are și cont de Facebook; grație lui și miracolului numit V-Day, acum e din nou cu Ken după ce s-au despărțit în 2004. Chiar azi dimineață Barbie și-a schimbat status message către „In a Relationship”

Nu știu în ce măsură se mai joacă fetele din ziua de azi cu Barbie sau cu păpuși dar mi-ar plăcea să cred că oarecum la fel de mult ca și mine și restul persoanelor care au copilărit în perioada ei de glorie. Oricum, cine crede că e stupid că Barbie are cont de facebook cu siguranță uită sau ignoră faptul că noi numai asta făceam când ne jucam cu ele; când băieții inventau scenarii cu trenuri care deraiau sau mașini de poliție în intervenție, noi ne gândeam la cum și de ce se ceartă Barbie cu Ken, la cine se duce să plângă, cum o mai tundem și tot așa. Partea cea mai interesantă nu e puerilitatea gestului, cred că orice s-ar întâmpla nu aș putea să dau vina pe joaca copiilor pentru că felul în care se joacă și ce fac cu păpușile e doar un rezultat al multor factori externi; ce e în familie, pe stradă, la televizor, la școală și tot așa. De-aia cred că Barbie nu poate să își piardă din relevanță atâta timp cât Mattel respectă faptul ca diversitatea păpușilor e mult mai importantă decât orice altceva și ascultă ce vor consumatorii, adică toți copiii din lume care se joacă cu păpuși.

Pe lângă dimensiunile bustului lui Barbie și machiajul pe care îl poartă zilele astea, nu cred că (Mattel) ar trebui să asculte neapărat de părinți – oarecum similară cu ideea din „The Shallows” despre cum internetul ne schimbă modul de a gândi, mereu ne axăm pe problemele care apar odată cu tehnologii noi. Dacă toți avem internet, e clar că toți ne uităm la pornografie. Și totuși prea multă lume vorbește mult prea mult despre aspectul negativ al internetului și identității: vorbește despre pericole mai mult decât despre descoperirile pe care le face fiecare. Preferă să spună că ne deformează pentru că asta pare singura direcție în care ne îndreptăm dar uită să menționeze lucrurile pe care nu putem să le vedem acum: faptul că internetul e un loc care să îi ajute pe oameni să clădească niște relații emoționale puternice cu alții.  Nimeni nu s-ar înscrie pe Facebook sau și-ar face un profil pe net în care să vorbească despre toate lucrurile care îi trec prin cap fără să aibă o audiență sau prieteni. Nu știu cine s-a înscris pe facebook pentru că abia aștepta un serviciu care să îi ceară toate datele personale, inclusiv pozele din copilărie și viața copiilor și animalelor de companie. Cel mai probabil s-au înscris pentru că puteau să facă asta cu alți oameni din viața lor. Și nu e neapărat un lucru rău.

Cred că la vârsta de 6-7 ani când te joci cu păpuși ai o idee foarte clară despre ce ai vrea să facă, cum să se îmbrace, câte haine să aibă și așa mai departe. Răspunsul este să aibă câți mai mulți bani, cele mai roz mașini și haine. Copiii nu sunt colecționari de modele unicat sau membri ai consiliului uniunii europene și activiști politici, sunt atinși doar ce văd în jur. De-aia Disney a transpirat puțin când lumea le-a atras atenția că au avut prințese de toate rasele și culorile (Mulan, Ariel, Cinderella, Jasmine, etc.) dar nu și o negresă. Copiii habar nu au că multă vreme Disney nu accepta nici măcar ilustratori femei în companie (eu nu știam cât am crescut), dar era clar că îți trebuiau cât mai multe păpuși. Răspunsul era inevitabil că nu există un sac de bani și nu poți avea mai multe păpuși, deci Barbie sigur trebuia să aibă foarte mulți bani. Pentru că tu vroiai să ai mulți bani ca să îți iei toate păpușile Barbie. Abia mai târziu se năruie visul…

Data viitoare când cineva îmi zice că Barbie e irelevantă într-o lume în care există atâtea alternative inteligente și mult mai educative, o să le aduc aminte că până la urmă când rațiunea și logica intră în conflict cu emoțiile, emoțiile câștigă mereu. Pentru copii cu atât mai mult. Barbie e o evadare din lumea în care se bagă adulții (de cele mai multe ori părinții). E cea mai bună scuză să îți explorezi identitatea în formare și să nu te judeci prin prisma altora. Și ce dacă eu vreau ca Barbie să fie bogată? Barbie poate să fie ce vreau eu. Nu poți să nu zâmbești la faptul că acum e „in a relationship” pe Facebook. Intervine o nostalgie cuplată cu dorința de a reveni la vârsta la care era mult mai ușor să spui că vrei să ai toate rochiile și pantofii din lume fără să te judece nimeni. Mai ales contul bancar…