Zilele trecute lucram la un studiu de caz pentru un brand de apa plata si daca aveti ghinionul sa lucrati pentru apa imbuteliata de orice fel, luati-va vopsea de par din timp. Partea proasta e ca era si un brand Nestlé care a incasat ceva palme si pumni pentru problema cu Greenpeace si KitKat si uleiul de palmier;
Nu stiu cum mi-as justifica existenta ca om care vinde apa plata cand aproape 70% din populatie crede ca apa de la robinet e la fel de buna. Tehnic, in functie de compania care iti aduce apa de la robinet, poti sa afli si de unde vine, daca e moale sau tare, daca hranesti masina de spalat cu Calgon sau iti cumperi ceai pentru apa dura;
Si stateam si ma uitam la diverse feluri de a vinde apa imbuteliata, dintre care mai nou apa cu sticla semnata de designeri celebri, gen ultima sticla Paul Smith pentru Evian. Ma scuzati dar oricat mi-ar placea sticla si dungile lui Paul Smith, nu ma vad cumparand asa ceva decat pentru aspectul estetic, nu si pentru consum. Poate s-o pastrez in casa si sa o mangai din cand in cand si sa ma minunez cat de frumoasa e. Mi se pare un fel de first world problem – apa de la robinet nu ne place, nici aia imbuteliata, ne trebuie Paul Smith! Apa imbuteliata are probleme in a-si justifica existenta, de la cantitatea de plastic folosita pana la faptul ca pana acum ceva vreme ne durea fix undeva ca apa noastra era imbuteliata in Franta si acumula cateva sute de mile in avion. Puteai, teoretic, sa intri in restaurante si sa ceri apa de la robinet intr-o carafa si chelneri sa strambe din nas. Nu vreau sa discut chestii gen apa cu gust, pentru care exista filtre Brita si alte lucruri poate, dar doar sa zic ca englezii sunt greu de convins cand vine vorba de ceva care curge la robinet si e gratis (cat de ‘gratis’ e factura la apa, normal).
La fel si cu alergatul si in general dat jos kilogramele. Ciclul reclamelor functioneaza in felul urmator: In septembrie le vindem chestii pentru halloween si pentru Guy Fawkes night, dupa aia pentru Craciun, de la cosuri cu bunatati pana la naiba mai stie ce care te ingrasa, baga bauturi in tine si haine plus cadouri, dupa aia facem reclame la vanzarile din ianuarie (fenomen), prin Februarie le sugeram cum sa economiseasca bani pentru ca i-au cheltuit pe toti la Craciun, dupa care ii lovim tare cu pastilele de slabit, gratarele pentru viitoarele Bank Holidays si hop, vine martie si trebuie sa le reamintim ca e momentul sa plece in vacanta la vara. Vacanta e sfanta. Dupa care le vindem ratuste, lopatele, le spunem ca nu poti sa te duci la plaja alb ca branza, iti trebuie un pic de bronz artificial sa nu arati ca un mort (?), vindem obiecte de picnic, aparate de tuns iarba si gratare, bere si tricouri daca Anglia castiga cupa si tot asa. Indiferent ce s-ar intampla, nu zic asta cu cinism, e doar starea de fapt. Si dupa aia o luam de la capat.
Treaba cu alergatul e foarte complexa. Multi aleg sa piarda kilogramele alergand – ca e gratis! Aerul, parcul, iti trebuie doar niste adidasi, pantaloni, tricouri si gata (teoretic). In principiu cand lumea se plange ca nu poate sa slabeasca pentru ca n-are bani de sala, cineva (intotdeauna) o sa arate cu degetul spre parca si o sa zica ‘e gratis!’
E gratis, da, si eu am zis ca acum ca s-a facut frumos afara poate sa ma duc prin parc sa dau o tura de alergat si pe zi ce trece sa alerg mai mult, pana la cateva ture de parc. Mai am o luna pana merg la plaja si nu sunt grasa, nu ma simt grasa (o stiu si pe aia cu ‘mananca mai putin si nu mai lua liftul’), dar ca idee vroiam sa am putina rezistenta. In trecut nu puteam sa alerg. Nici la scoala, nici cu antrenament, cu nimic. Prima oara se intamplase cand eram mai mica si am fost la tenis si venise momentul sa dam ture de teren cand am zis ca o sa ma prabusesc si o sa raman acolo, in soare. Am decis ca tenisul nu e pentru mine. Dupa care note jenibile (penibil+jenant for the unacquainted) la sport pentru ca nu puteam sa alerg marea alergare de rezistenta, nici viteza n-aveam. Si bineinteles, toti ceilalti puteau, iar eu ramaneam la urma sa ma intreb de ce nu merge. De ce?!
Am mai incercat, tot fara succes, alergatul cu prietenul meu care credea ca sigur pot si totul e din cauza ca nu am antrenamentul necesar sau ca nu respir cum trebuie. Bai, ii zic eu, iti spun eu ca nu e asta. It’s just not my thing. Si am alergat si vroiam iar sa ma intind in mijlocul drumului si sa renunt. Zilele trecute am alergat iar in parc, dupa cum ziceam. In prima zi doua ture (ridicol de putin) si dupa aia doua ture jumatate, etc. Nu mergea. Poate sa ma ajute si Usain Bolt sa respir si simt ca dupa vreo 2 minute nici tuburi cu oxigen nu ma mai ajuta. Nu merge treaba asta cu alergatul si gata. Mai bine ma duc la bazin.
Pana cand dau de cate o persoana care imi zice ca de fapt parcul e gratis, cei care merg la sala sunt snobi si nu trebuie sa dau bani pe abonament la aerobic, yoga sau inot cand, stii, parcul nu costa nimic. Serios ca nu costa nimic? Cum de nu m-am gandit la asta pana acum? Plus ca la sala toti avem acelasi scop, si nu e holbatul dupa oameni in pantaloni cu lycra ca sport 😀
Comentarii
8 răspunsuri la „eu nu alerg ca toata lumea”
„push it to the limit”+”eye of the tiger” :))
cam lunga introducerea, dar a fost bine pana la urma….o intrebare…la bazin nu obosesti? ca tot din picioare dai si acolo,nu?
Problema ta cu alergatul s-ar putea sa indice prezenta altei probleme: o usoara anemie.
Poate n-ar fi rau sa-ti faci niste analize.
am un CD cu pilates, exact o saptamana m`a tinut repetitia exercitiilor acasa. da, miscarea si alergatul sunt gratis dar la sala esti motivat si stii ca te duci acolo si 2 ore lucrezi.
faptul ca ai abonament platit e ca o motivatie in plus, parca te simti prost sa stii ca ai platit 8 sedinte pe luna si tu chiulesti.
pe cand „pe gratis” nu esti asa motivat, stai in casa uitandu`te la salteaua de yoga si`ti zici ca poti face si maine ca azi nu ai chef.
Eu merg sa alerg in padure. E o diferenta uriasa intre alergatul pe asfalt si cel pe iarba/carare. Aerul e altul, ciripelele inlocuiesc iPod-ul, nu se holbeaza nimeni la cat esti de transpirat/ciufulit esti. E important totusi si sa ai „cu ce” (incaltamintea pt asfalt nu face treaba, offroad) si „unde” (eu am norocul sa locuiesc intr-un cartier cu padure la 100 metri de la iesirea din bloc). Dar merita 🙂
Presupun ca aia cu 70% era o statistica pe UK, right 🙂 ?
In Romania e problema climei: fix acum cand s-a facut cat de cat frumos de mers pe-afara si s-a terminat cu ploile, acum vine canicula. Nici mie nu-mi place sa alerg in schimb ador sa ma dau cu rolele. Problema e ca de la 35 de grade in sus nu numai ca iti dai duhul pe betoane dar se mai si afunda rotile in asfalt de-ti vine sa te descalti… Si intr-adevar, hamsterii de la sala sunt motivati de banii pe care ii platesc, de faptul ca se duc si fac sport in mod organizat. Si bine fac 🙂
Bravo ! , … alergarea iti va deschide intotdeauna poarta spre acea lume reala , curata , spre acea lume in care vei simti din plin adevarata valoare a vieti
Cu Consideratie ,
cristi .