Ieri la optimism am facut un exercitiu in care scriam pe un post-it 3 surse personale de optimism – ce cautam eu la optimism si ce-am gasit pentru alta data;
si in ordine, cred ca ale mele erau:
- ciocolata
- dormitul
- oricine care imi da ciocolata si ma lasa sa dorm
Sunt surse de fericire, da, nu de optimism neaparat, dar ca sa fii optimist trebuie sa ai ceva care sa iti aduca o bucurie cat de mica.
La nr. 3 intentionat am lasat un ‘si’ pentru a exclude numarul celor care poate ma lasa sa dorm dar nu imi aduc ciocolata si invers; surprinzator sunt foarte multi! prietenii mei nu-mi aduc niciodata ciocolata sau nu ma lasa niciodata sa dorm!
Cat despre dormit, cred ca zen o sa fie momentul in care chiar o sa gasesc un loc in care sa pot sa dorm, nu sa ma fac ca dorm; cand scriu la ora 8.30 dimineata inseamna ca ori m-am culcat devreme, ori n-am dormit si adevarul e ca dormitul e o arta (aproape).
Daca vreau sa ma simt prost, pot sa iau orice revista care imi spune sa nu dorm pe burta, ca fac riduri pe fata de la perna. orice revista care imi spune ca daca dorm cu spatele la partener inseamna ca de fapt in subconstient nu-l iubesc. NU! Inseamna ca eu nu pot sa adorm altfel sau ca mi-e prea cald dar e mai bine sa te indoiesti de felul in care dormi mai usor si sa te chinui! Nu ca as sti ceva despre astfel de reviste, bineinteles.
Dormitul in locuri noi e iarasi o arta. Vara trecuta in Turcia am avut o camera nesimtit de mare la dispozitia mea si un pat la fel de mare (dublu), cu tot cu 2 feluri de perne si inca doua rezerve in dulap in caz ca eram alergica. NICE, zic eu. Pana sa dorm. Mi-a cazut fata in perna si parca lasasem o gaura in ea si eu ma sufocam cu ce ramasese in stanga si in dreapta. Alaturarea de perne n-a mers, le-am schimbat, le-am batut de trei-patru ori si le-am aruncat pe jos si am dormit fara perna. Am dormit vreo 3 ore pana mi-am dat seama ca e prea cald si am deschis geamul; atunci ca in cosmarurile cele mai negre, descoperi ca esti deasupra a) terasei unde se canta pana tarziu b) locului de joaca pentru copii c) ceva la fel de zgomotos. In cazul meu un ventilator foarte mare pentru care n-am gasit vreo explicatie (eram la metri departare de orice bucatarie/piscina/terasa) si solutia era limpede: ori dorm cu generatorul, ori cu geamul inchis. De afara venea si un val de caldura oribil, asa ca am inchis geamul si am dat drumul la aerul conditionat. Prea rece. Acum nu se simte. Iar e prea rece. FFFFFFFFUUUUUUUUUUUU !
Dupa 10 minute de reglat aerul conditionat, am adormit cu aerul conditionat si dimineata (adica in 3 ore) m-am trezit gandindu-ma ca distrug mediul si am ajuns o ipocrita care doarme cu aerul conditionat toata noaptea, fara sa ma gadesc ca poate in turcia la 30 de grade noaptea e aproape normal. Oare? Pentru mine nu era, asa ca nici n-am mai mancat micul dejun in ziua aia, in forma de protest fata de propria persoana. Si a pernelor.
Perna e ori chin, ori bucurie si la John Lewis stiu ei asta! M-am dus in Trafford cu gandul sa incerc perne si m-a intampinat o femeie care era gata sa-mi vanda si perne de £80. £80?? Perna poleita cu aur?? Cu pene magice? Somnifer in ea? Cand ajungi sa nu dormi noptile din cauza de perna, £80 nu mai pare o suma exagerata, devine o ‘investitie’. Se ia perna, te asezi in patul din celalalt departament, pui plapuma pe tine si te invarti pana gasesti perna ideala. Vanzatoarea statea undeva departe si imi lasase cateva perne sa incerc. In magazin jur ca as fi adormit oricum dar deja eram ingrijorata ca am stat prea mult. Nu stiam cum sa evaluez o perna si o patura. E prea moale? E prea greu? Mi-e prea cald? De unde o sa stiu cum e in pijama? Suna ca printesa si bobul de mazare, nu?
Am plecat fericita cu o perna noua (nu de £80) si de atunci dorm minunat. Pasul doi e salteaua dar momentan am o saltea asa de tare as putea sa dorm si pe podea daca imi da cineva o perna buna (harhar).
Pana sa vin in Bucuresti. Nu. Deci nu.
Am (re)descoperit o perna ca o caramida si m-am intrebat cum am dormit pe ea atatia ani. Cand ai dormit in paturi nesimtit de mari, moi si confortabile, brusc perna de-acasa nu te mai satisface, oricat de mult o dai cu ‘patul de-acasa’ . Reneg patul de acasa in cazul asta! Am dormit intai cu perna si mi-am rupt gatul, am dormit fara perna, am dormit cu perna de pe canapea si mai am 3-4 zile de stat in care ma intreb daca merita o perna noua si aici. Cred ca o sa ma conving ca raspunsul e DA, pentru ca momentan ma enerveaza toti si toate din cauza gatului. As bate pe cineva daca as putea dar mi-e prea somn sa pot.
Tineti minte data viitoare cand va luati o perna. Se poate si mai rau. Si daca m-am purat urat vreodata, e din cauza pernei.
Acum cat scriu asta, in Bucuresti sunt 20 de grade si merg caloriferele.
….
…..
Comentarii
2 răspunsuri la „zen si dormitul”
:)) da, complicata treaba cu pernele. Nu stiu cui i se mai intampla sa observe asta, dar mie mi se pare ca noi (adica noi romanii) avem perne extrem de mari. si patrate. si tari. Eu mi-am luat o perna … cam 1/4 din ce aveam acasa la parintii mei (care inca mai traiesc cu perne cu pene. exagerat de multe pene intr-o perna, as spune eu) s’manteleg de minune cu ea. Ah, si anual o rog pe mama sa strice o perna si din o perna sa faca doua. Dar nu. Ei s-au obisnuit asa. Ei nu pot sa doarma pe perne … mici si comode.Taica-miu cand vine in vizita si ii dau o perna moala si cozy, imi cere 3. Si si le indeasa pe toate sub cap. Ca sa simta ca doarme pe perna de acasa. Mare si tare. te inteleg 100%. Si daca incepi un post si despre saltele… pot sa spun ca is un mare fan. (al tau)
Tare mofturoase si de neinteles sunteti voi femeile,cat tam-tam faceti cand in lume se intampla atatea rahaturi(tara arde si baba se piaptana),deci serios,less waining spoiled brat,presupun ca taticu sau putoiul tau ati permite atatea fite.