Am disparut pentru cateva saptamani, timp pierdut (de fapt nu tocmai pierdut) in Romania, vazandu-ma cu diversi oameni pe care nu i-am mai vazut de muuult, mult timp. Aviz Cristi, Dragos, Stefan si altii 🙂
Am tot vrut sa mai scriu insemnari despre publicitate sau ceva interesant legat de planning si ce se mai intampla pe aici dar nu mai exista nimic interesant in afara faptului ca Rory Sutherland a devenit presedintele IPA si ca se cheltuie o gramada de bani pe niste campanii din categoria ‘wtf MATE?’ cum ar fi ITV dar nu o sa imi bag nasul in aia, sa zicem doar ca nu e treaba mea. Noi suntem cei pe sistemul „tac si fac”. Mai mult sau mai putin.
Am terminat si cu vreo 9 proiecte in decurs de trei luni, motiv pentru care nu prea am scris pe aici pentru ca n-a fost nici chef, nici timp si nici inspiratie. Sunt mandra de unele din ele, dupa cum spuneam dar mai mult ma bucur ca s-au terminat. Cand vezi aceiasi oameni toata ziua, mergi la filmari cu ei, ii vezi si in pub dupa aia, nu vrei decat sa ajungi acasa si sa-ti bagi capul in perna si sa dormi, sperand ca nu-i vei vedea si in vise cel putin. Stiu ca nu e frumos dar avem limite si daca nu ma insel cand ti se intampla asta la munca se cheama ca ai nevoie de o vacanta!
Pe care am avut-o, cu 2 saptamani excelente in Bucuresti, cu miel in avans (ca nu era Pastele cand am venit eu), trezit la patru dimineata si plecat spre Romania, urcat pe munte, Chase & Status, stricat telefon, intrebari existentiale, cafea si intalniri cu fosti colegi, croissante si briose la French Bakery (poate prea multe), picioare amortite de la adidasi, plimbat prea mult pe jos si bataturi, un cataif delicios, probabil prea multe dulciuri si oameni care se plimbau cu bicicleta la 5 dimineata in Herastrau.
Acum cred ca o sa am ceva mai mult timp liber. Sper.