Oamenii, fascinanti ca intotdeauna

Azi-noapte stateam pe net si din inertie aveam cu feed readerul deschis. Zoso era acolo, burning the midnight oil, postand despre Alina Plugaru in ‘politica si curva’ in urma caruia m-a sarit in ochi un comentariu:

„plm, pui toate parasutele infecte pe blog….„

Imi plac reactiile astea de genul ‘ce plm’ (cum a avut Buddha) si imi place si publicul lui zoso: sunt doar de tipul alb sau negru, nu exista nimic la mijloc, gri. E love zoso or hate zoso, nu exista ‘meh‘ zoso. Daca zici ca il urasti pe zoso, tot ii citesti blogul. Urasti un post, o sa te intorci oricum din varii motive. Daca iti place te intorci oricum. Eu nu cred in categoria aia ‘ma intorc din reflex sau din obisnuinta’.

Chestii care imi plac la oameni:

1. Ne plac chestiile cifrele mari, ne impresioneaza, ne scot un pic din monotonia vietii de zi cu zi. Cifre despre lucruri pe care le constientizam, stim ca sunt acolo dar niciodata nu ne gandim prea tare la ele; cand ne gandim mintea ne zburda cateva secunde (sau minute, depinde de profunzime) si meditam un pic la sensul vietii si rostul nostru pe planeta asta. Ne incarcam mintea si ne panicam cu date alarmante pe care le vom uita in mai putin de trei luni. Ne plac articolele de genul

• „Din Ianuarie 2007 si pana in ziua de azi, s-au efectuat 40 de milioane de avorturi in lume”
• „Un procent de 50% din adolescenti foloseste un program de IM pentru a spune lucruri pe care nu le-ar zice niciodata intr-o conversatie face to face.”
• „In Marea Britanie se trimit mai mult de un miliard de SMS-uri in fiecare saptamana”

2. Ne place scandalul si cunosc destule persoane care „sufera” de boala de a nu citi titluri din ziare care trateaza subiectul Darfur, Iran, Iraq, Palestina, Musharaf, incalzirea globala dar citim articole ca „Vedete care au trecut prin patul Laurei Andresan” in intregime. Ne plac blogurile hot, exhibitionismul, confesiunile, „creativitatea” de care vorbeste Costi Rogozanu. Citim AndaA, citim de ce sunt femeile idioate si asa mai departe. Belle de Nuit, RealK poate. Nu conteaza ca nu sunt autentice, sunt tot ce n-am avut noi sau am avut dar n-am simtit niciodata nevoia de a vorbi despre ele.

Dup? o anumit? vârst?, to?i oamenii au impresia c? au naufragiat, c? ?i-au ratat via?a, c? au tr?it o via?? idioat?, absurd? – o via?? care nu putea fi a lor, care nu putea fi decât via?a altuia.. Pentru c? avem o p?rere prea bun? despre noi în?ine ?i nu putem crede c? dac? am fi tr?it într-un adev?r via?a noastr?, ea ar fi putut fi atât de idioat?.

Ne oripileaza stirile dar totusi le urmarim in continuare. Ce masochisti suntem!

J. Vorsthammer

3. Ne place sa conversam si in general avem o parere despre aproape orice. Nu trebuie sa fie avizata. Stim cate putin din fiecare lucru si chiar daca nu stim, nu vom recunoaste. Suntem siguri de ceea ce traim si de tot ce inseamna experienta personala; de multe ori mentalitatile nu se schimba decat in urma unor ani buni de terapie (nu in sensul de spital, halate, pastile, nebunie). Ca atunci cand dau stiri la televizor despre accidente inevitabile si sunt intervievati martori dupa: „Nu se face nimic in privinta asta!” desi nu se poate face nimic de fapt.

„Cititorul este întotdeauna bucuros sa afle ceva „simplu si precis” despre ceva vag si bine­cunoscut de pe bancile liceului. In nici un caz nu trebuie sa depasesti cu mult nivelul cititorului. Nu cumva sa te creada ca ai renuntat la „mister” si ca faci „cultura”, „isto­rie” sau „eruditie”. Da cititorului ce este al cititorului; un nume nou la trei pagini si de trei ori pe pagina nume cu­noscute: Isus, Sf. Pavel, Platon, Shakespeare, Goethe. Asta impresioneaza întotdeauna. Cititorul îti ramîne recunoscator ca si-a ve­rificat întinderea culturii sale. Nu trebuie sa destepti în cititor complexele de inferioritate, sa-i amin­testi de lucruri pe care nu le stie si nu are, mai ales, rabda­rea sa le învete. Spune-i deci de Ghilgames, dar opreste-te aici. Asta îi înalta necontenit moralul.„

Nu ne indoim niciodata de autenticitatea unui text daca pare real. Codul lui DaVinci suna deodata foarte plauzibil. Deodata, de cand avem internet, avem senzatia ca stim mai multe decat cei din jurul noi si uneori suntem neplacut surprinsi sa aflam ca exista oameni mult mai destepti ca noi.

4. Ne place cand avem dreptate si cand ni se da dreptate. Cand nu ne este insultata inteligenta, cand nu ni se ofera informatii prea complexe, cand totul e simplificat pana la un nivel la care sa intelegem lucrurile.

(tot) J. Vorsthammer

5. Nu ne place nesiguranta – vrem sa nu ne facem probleme in ceea ce priveste ziua de maine, anul viitor, nu vrem sa fim lasati in ceata, vrem informatii si actualitate. Mintea noastra uraste confuziile si nu ne place information anxiety – acea nesiguranta cauzata de ceea ce intelegem si ceea ce credem ca ar trebui sa intelegem. Daca altii se asteapta de la noi sa stim mai mult decat stim in momentul asta? Uram contradictiile intre ceea ce credem si ce vor altii sa credem. Vrem sa fumam dar toata lumea ne spune ca nu e bine, cautam argumente care sa ne ajute sa ne simtim mai bine si sa uitam de faptul ca avem o contradictie in primul rand. Incercam sa ne convingem de propria normalitate.

6. Ne place sa ne ascundem, sa ne deghizam adevaratele motive. Sa avem secrete de la cele mai mici si nevinovate pana la adevaruri care, daca ar iesi la suprafata, ar insemna sfarsitul lumii.

„Many a young man starts in life with a natural gift for exaggeration which, if nurtured in congenial and sympathetic surroundings, or by the imitation of the best models, might grow into something really great and wonderful. „

7. Nu ne place cand altii ne cunosc mai bine decat ne cunoastem noi insine. Nu suportam ca reclamele sa ne spuna „stim ca faceti asta”, nu participam la sondaje de opinie, nu stim, nu raspundem, ne e frica de prea mult control asupra vietii. Nu vrem sa fim categorisiti pe baza obiceiurilor noastre. Nu vrem sa dam date personale, ramanem anonimi si murim tot anonimi. Cand ni se spune ca vrem sa parem ceea ce nu suntem si ca alegem un brand doar din cauza ca avem senzatia ca va spune ceva despre noi ne ofuscam. Noi suntem noi, nu un brand! Nici mai multe! Ei dracie…
8. Vrem sa fim la fel ca altii dar totusi diferiti. Ne enerveaza momentele in care facem ceva si dupa aia toata lumea ne copiaza, de vesnica tranzitie de la elite la mase, renuntam la obiceiuri pe care le avem cand altii le adopta. Cand toti contabilii o sa isi ia motociclete Harley Davidson pentru ca vor sa proiecteze imaginea de ‘bad boys’, nimeni n-o sa isi mai cumpere Harley. Nu mai e misto cand muzica pe care o ascultam doar eu o asculta si alte milioane de oameni. Renunt la ea pentru ca e mainstream si e un sell-out. Purtam Burberry pentru ca imi inspira lux si vroiam sa imi dea senzatia de apartenenta la un fel de elita dar acum toti taranii au haine cu ceea ce era odinioara novacheck-ul de pe haina mea de £1,000. People diverge! BMW-ul meu paleste in valoare cand si vecinul apare cu o masina identica. Nu ca i-ar pasa cuiva care trece din intamplare pe strada, n-o sa stie niciodata cine a fost primul care si-a luat masina.

Ah, de cand vroiam sa postez asta.