Vorbeam zilele astea cu cineva care pleca din Germania pana in Franta (Paris) cu trenul in loc sa ia avionul si mi se parea foarte ciudat din cateva motive; persoana respectiva avea bani sa ia douazeci de bilete de avion dus-intors doar ca prefera trenul si anume la clasa intai. Pentru ca vroia sa doarma linistit timp de sase sau sapte ore cat dura calatoria, intr-un vagon confortabil si pentru ca la clasa intai vin mai repede controlorii sa iti ia biletul 😀
In acelasi timp, citeam la Cristi Roman o insemnare despre low-cost airlines si daca am folosi vreodata (sau am folosit) asa ceva. Eu am zburat o singura data low-cost cand am plecat in Spania si bineinteles ca glumele au fost ceva in genul ‘bai, daca se desprinde o aripa e ok, roaga-te sa nu se opreasca motorul’ si asa mai departe. De fapt, pana sa ne urcam in avion au fost numai glume cretine pe tema scaune, confort, motoare, toalete, aproape mi-era frica sa ma mai urc din cauza mistourilor si ideilor preconcepute ca ar fi super nasol, ca scaunele sunt vechi si miros…in fine. Creepy!
Pana la urma, am zburat cu Blue Air. As putea sa zic ca n-a fost asa rau cum ma asteptam si daca s-a aprobat in familie atunci e ok (bunicul meu fost pilot, la fel ca si unchiul si probabil si tata daca nu se reorienta). Am avut un pilot chiar ok, aterizarea a fost insotita de aplauze chiar si de oameni care mai zburasera cu alte companii asa ca m-am simtit oarecum in siguranta.
Singurul lucru care nu imi place la low-cost este ca totul imi da o senzatie greu de definit. In aeroport, in Barcelona, fix inainte sa plecam, erau o gramada de romani (evident). Genul de ahem, capsunari mai inchisi la culoare, ceea ce mi-a lasat un gust amar. Copii care oracaiau tot drumul (daca as fi parinte mai degraba as sacrifica doi ani din viata copilului lasandu-l cu rude in tara decat sa il chinui tarandu-l dupa mine) si o gramada de babe – I shit you not – cu basmale pe cap si sacose de rafie. Wow. Ce priveliste pentru toata lumea.
Nu cred ca as pleca in vacante cu un low-cost totusi, fix in momentele in care ar trebui sa ma relaxez 🙁