Si de data asta nu, nu Shirley Bassey.
Catharsisul inceput mai devreme cu ‘povestea minunata’ se poate termina aici si acum. De ce? Din mai multe motive. Ma tot gandeam daca sa scriu sau nu asa ca o sa incerc sa nu critic ci sa judec mai mult.
Banuiesc ca persoanele care ma cunosc de foarte mult timp stiu in ce ‘termeni’ eram eu cu publicitatea, ce burete am fost timp de patru ani de zile – nu mi-a venit mie sa cred si nici altora sa creada. Am zis-o si mai devreme, probabil am pierdut multi prieteni din cauza asta dar am cunoscut altii. Printre altele, oricum mi-am facut intotdeauna cunostiinte repede si mi-a placut sa nu depind de nimeni emotional, sentimental, financiar etc. etc. Draga A, stiu ca citesti, stiu ce am promis acum ceva vreme ca o sa fac tot ce imi sta in puteri si iata ca pana acum am supravietuit! Si ce iad a fost. Pentru cei care au trecut ca gastele prin apa prin liceu, eu nu am si nici n-am avut nervi sa suport presiuni si din partea profesorilor si din partea … altora. Da, am avut note naspa. Da, am dormit si inca dorm cinci ore pe noapte. Mi-as dori sa dorm mai mult. Mi-as dori ca ziua sa aiba 48 de ore. Sa am 10 sa le dorm, 8 sa le lucrez, 7 sa le petrec la scoala, 3 sa ma relaxez si alte 10 sa intretin relatiile sociale.
Era si un articol in Elle daca nu ma insel, pe tema ‘de ce nu putem sa spunem ca suntem cu adevarat fericiti’ cand avem chiar tot ce ne dorim si in schimb ridicam stacheta tot mai sus, continuand seria nemultumirilor noastre. Nu cred ca se va gasi un raspuns la asta si probabil altii vor muri in cautarea lui cum nimeni n-a descoperit ce vor de fapt femeile.
Cam asa si la mine, n-as putea sa zic exact de ce nu sunt chiar fericita cum as vrea sa fiu! Pentru ca poate it’s just not meant to be like that.
Ma simt trista acum, singura intr-un departament in care nu mai cunosc aproape pe nimeni, in care ultimele glume ale lui G sunt ca un fel de strigat ca ceva nu e in regula, ca toti cei cu care mi-a facut placere sa lucrez au plecat, s-au mutat si am ramas singuri. B. si P. nu mai sunt nici ei, probabil printre cei mai decenti oameni cu care am lucrat pana acum. De vazut am vazut multi, de lucrat cu mai putini dar niciodata nu m-am simtit in plus si niciodata nu m-au ignorat. Ma intreb oare de ce totul s-a stricat cand a trebuit sa introducem elementul ‘sex’ in ultimele campanii. Unul din clienti trebuie sa fie foarte dezamagit acum pentru ca spoturile in care s-a introdus asta a picat in testari – iar eu m-am trezit intr-un moment de ‘I hate to say I told you so’. Am fost o vreme gica contra, pana in punctul in care S. a zis sa nu ma puna copywriter cumva pentru ca nu tin la idee. Eh, well, iata ca nici n-a fost sa fie ideea 🙂
Am avut momente in care mi-era prea somn sa mai gandesc, in care nu-mi faceam temele de la agentie ca sa le fac pe cele de la scoala. Da’ parca tot notele celelalte dor mai tare decat un trei la chimie. Si imi vine sa-mi dau palme acum ca stau singura, sub aripa unui director de creatie nou, a carui singura interventie a fost sa imi spuna ca ‘ar trebui sa ma decid ce vreau in viata’. Oh really. Imi doresc sa fac clasa a 12-a timp de inca 30 de ani, cu siguranta! Cum, nu era evident? Cand teza ta de romana suna a ‘conceptia filosofica in opera lui Blaga’, atunci sarbatori fericite si voua!
Poate ca altii din Leo Academy au trecut mai repede peste frustrarea ca ideile lor nu se (mai) faceau sau ca pur si simplu nu mai era nevoie de ele dupa ce ai lucrat atat de mult la ele. Toti trecem peste dar atunci cand dureaza de mai bine de trei luni si permanent te lovesti de ‘n-avem bani de asta’ stai si te gandesti ‘daca noi n-avem bani, atunci in alte parti cum o fi?’. Si ca tot lucrez pe un cont de make-up care vine tocmai din Marea Britanie, tara in care femeile cheltuie cei mai multi bani pe ‘beauty & make-up’ din toata Europa, stau si ma intreb ce s-o fi facand acolo. Well bugger if I won’t get on a plane the 1st of January to find out. Asa ca acum pot da vina pe ghinion!
Dar in mod fatidic, cand e sa se aleaga praful, se alege cu totul. Un singur lucru rau este urmat de patru altele, nu stiu care e mai rau decat celalalt. Uite de exemplu, azi la sport aproape ca jucam hochei si nu baschet. Dar suntem ok! Cel putin aveam un scop comun. Am auzit si eu un ‘nu-mi pasa daca ma lovesti atata timp cat aia nu dau cos’. Si ma gandeam, de ce sunt atat de multi scutiti la sport pe lumea asta? Si de ce primul lucru pe care l-am vazut intr-o zi a fost ceva care imi aduce aminte de gradinita, si anume ‘te spun lu’ doamna’? (*)
Si wow, uite cum inca imi doresc o noapte ca la vechiul nostru Ad’Or, festival pe care toti il scuipa si huiduie ca nu e corect si ca nu e cinstit, dar ce sentiment sa stii ca ai luptat pentru ceva si ai ajuns pe locul I. Seeeee paaaaaaare ca nuuuuuu.
Culmea ca de multe ori am fost intrebata de ce fac asta de fapt – attention, masochism, bani, relatii? Unde o fi disparut lumea aia in care facem lucruri pentru ca ne plac intr-adevar? A fost inlocuita cu aia in care facem lucrurile pentru ca asa trebuie si nu pentru ca asa ar fi corect fata de altii? Si nu ma refer la toata publicitatea in general!
Mentiuni:
* cine nu s-a prins, sa mai dea pe la conferinte pe unde vorbeste Naumovici
si ** insemnarea este aici pentru ca asa vreau eu. Daca va fi in alta parte, cineva va trebui sa dea socoteala