Nu stiu daca cineva mai tine minte, dar eu am inceput blogul asta cu putin inainte de a trece in clasa a 9-a. De fapt, nu chiar blogul asta dar pe weblog.ro au fost ‘radacinile’ ca sa le zic asa.
Acolo, tin minte si acum primele insemnari – imi placea de unul din liceu, Mihnea (ce palpitant :D) si eram foarte foarte deprimata ca nu treceam la fizica si chimie. La chimie o aveam pe una Popescu, denumita generic ‘Popeasca la fizica’ de toata lumea. Prima noastra interactiune a fost sa ne predea o lectie si imediat a doua ora sa dea un test la care bineinteles am luat ceva sub 5, anume un doi cat mine de mare pentru ca nu ma asteptam si nici nu parea destul sa primesti test din asa ceva.
Intr-a 9-a am avut din nou un fel de tristete temporara cand am vazut ce naspa e, intr-adevar, liceul la care tocmai intrasem! Primul gand a fost ‘de ce nu am ramas eu in Iorga’ dar s-a pierdut undeva pe drum … era oricum prea tarziu ca sa mai dau inapoi 😀
Primele impresii despre clasa n-au fost chiar cele mai fericite sau roz, ne consideram probabil foarte ciudati unii pe ceilalti. Eu eram in momentul meu ‘rock’ in care ascultam tot ce nu ascultau ceilalti. Maiden? Cum. Ce e un Maiden? In fine, am descoperit abia mai tarziu ca nu e bine sa faci o obsesie pentru un gen anume sau sa te imbraci / porti ca genul de muzica pe care il asculti. Lectie invatata… dar!
Evident au fost si momente nasoale in ceea ce priveste notele. Meditatii peste meditatii, notele mele de la matematica (ce dezastru) si colegi care oricum ma considerau ciudata. Si eu pe ei 😀
Intre timp mie mi-a trecut chestia cu muzica si atitudinea dar am dat in alta problema – faptul ca m-am angajat si ca blogul aparea prin diverse locuri a fost ciudat – unii care ziceau ca e foarte bine, lasa, tine-o tot asa si altii care au crezut ca fac asta in mod intentionat, ca scriu tocmai ca sa devin celebra. De unde si pana unde, dar am ramas cu chestia asta in carca si nu mai scap de ea. Veneau oameni sa ma intrebe ce parere au colegii despre faptul ca am blog ….aaaaaaa….. nu stiu, de ce nu-i intrebati pe ei!
Acum stau si ma gandesc ca faptul ca n-am avut niciodata timp de colegi a fost un lucru rau dar totodata un lucru bun! Am intrat la o facultate in afara dar ce-am rezolvat aici? Am ajuns ca pana si intrarea la facultate sa fie categorizata drept o ‘fuga’ de responsabilitatile de aici. Care responsabilitati? Habar n-am, de a avea un cerc de prieteni si de a-l pastra poate. Evident nu m-am priceput nici la asta, dar m-am priceput sa scriu. Si sa scriu…..si sa citesc o gramada de carti care pana la urma mi-au folosit dar nu si in cazul prietenilor.
Un nene zicea ca nimeni nu sta cu tipe workoholice. Cat adevar graia 😀
M-am trezit acum ca poate vreau sa mai stau si in weekend cu prieteni sau colegi si ca de fapt nu ii am. Nici aici si nici dincolo. Great!
Asa ca o sa intru in BAC la modul foarte aiurea.
If you can’t fight back, fight forward!