Si totul a inceput din cauza faptului ca la I. in status scrie ‘why have I put you so high when your place is down in the dirt’.
Si ma gandeam ia uite, si eu am trecut prin asta! Cu riscul de a deveni prea personala pentru blogul asta si cu riscul de a soca anumite persoane care ma credeau altfel sau a le rani pe altele, intru in vorba cu I. si ii zic ca imi place statusul ei. Descrie ceea ce gandesc eu acum chiar. Amandoua am fost dezamagite de cate un baiat, am putea spune acelasi gen pentru ca totul incepe la fel si se termina la fel. In momentul in care stii ca esti pe aceeasi lungime de unda cu cineva, nu trebuie sa ii mai explici ce vrei tu de fapt sa zici, mai ales daca ati trecut prin acelasi lucru. Si atunci totul vine mult mai usor, te intelegi mai bine.
O succesiune prea rapida de ‘mai demult’, ‘acum imi dau seama’, ‘lasa ca o sa treaca’, ‘eu sunt proasta’, ‘greselile pe care le fac’, ‘crezi ca it can’t get worse – si se poate!’, ‘cand cuiva i se pune pata’ si ‘fara pic de decenta’.
Angry women at large, pazea!
Despicand firul in patru.
Fetelor/femeilor nu le place sa li se zica ‘esti draguta’. Nici ‘esti frumusica’. Ce moloz vrea sa insemne asta, am I hot or not, de ce ne ascundem in spatele unor complimente care suna aiurea oricum! Si stii dinainte ca toti tipii care iti zic ca esti ‘draguta’ sau ‘dragutica’ nu sunt worth your time. Lucrurile se complica in momentul in care o persoana iese din tiparul asta si iti atrage atentia. Nu e genul de om in centrul atentiei deci crezi ca nu exista sansa sa fie si altele innebunite dupa el. Firi geloase, femeile nu vor urmari tipi care sunt urmariti si de alte douazeci. Si ei stiu asta si sunt deja mult prea increzatori ca pot sa zica pa cui vor si sa treaca la urmatoarea. Bun, pasul intai este implinit. Mai sunt concurente? Nu.
Trecem la pasul doi, intr-o stare incipienta in care apuci sa cunosti persoana de care iti place – ce obiceiuri are, ce ii surade si ce nu, ce il enerveaza si ce il bucura si asa mai departe. In care amandoi descopera lucruri extraordinare la celalalt si incepe sa apara grija! Grija ca celalalt ar putea sa pateasca ceva, ca nu stii unde e, ca s-a schimbat ceva in rutina lui, telefoane, mesaje, probleme.
Pasul trei a fost excelent. Perfect neplanuit, m-am trezit cu el in fata, de unde nu ma asteptam la asta. Trei zile preaviz, in care eram speriata de moarte si nu stiam ce sa fac. De ce vine, ce vrea de fapt de la mine, ce vreau eu de la el, ce naiba se intampla de fapt. Imi place? Da, imi place. Lui oare ii place de mine? Altfel de ce-ar veni! Bun, lamurit, daca a facut atata drum inseamna ca e ceva serios. Nu cheltui ?ú500 pentru cineva in fiecare zi!
Intalnirea n-a fost chiar ce aveam noi in minte, eram la fel si totusi am reactionat diferit. A durat pana ne-am obisnuit cu personalitatea ciudata a celuilalt, ca un fel de doua lumi identice dar diferite in cateva puncte esentiale care se intalneau! Si m-a enervat cu multe lucruri. Cu faptul ca nu era deloc atent, ca nu imi tinea usa, ca nu se oferea sa imi tina haina doua minute si alte lucruri. Dar eh, ca orice altceva, treci cu vederea si zici ‘lasa’.
Apoi ne-am obisnuit cam prea mult unul cu celalalt. Eu, desi undeva in spatele mintii mele ma simteam cea mai vinovata persoana din lume care ar trebui sa moara in momentul ala sau sa o loveasca o masina si sa se termine cu totul, am cedat si am uitat sa ma gandesc si la alte persoane care tineau la mine. Si chiar tineau, cum aveam sa aflu mai tarziu. Am intrat atunci intr-un cerc vicios, am devenit distanta si suspicioasa, ar fi trebuit sa fie secret dar n-a fost sa fie. Mereu imi puneam intrebari, am avut dureri de cap zilnice nestiind ce sa fac, cum sa pun problema. Am strans din dinti si mi-am vazut de treaba. Deja era un fel de ‘viata dubla’ ca sa zic asa.
Mi-a placut pentru ca eu stiam ce vreau, el era ceea ce vroiam, doar ca tot timpul se purta cu mine ca si cand n-ar fi vrut sa il cunoasca nimeni cu adevarat, some brick wall in front of him. Si cat m-am luptat eu cu peretele ala, cat am vorbit eu la pereti si el la fel cu mine, pentru ca eram cu nu si nu. In momentul in care amandoi am cedat si nu doar eu, a devenit foarte aiurea. Imi doream din ce in ce mai mult dar stiam ca nu se poate, nu pot, nu e corect, nu e locul, nu e momentul. Nu, nu, de o suta de ori nu.
Totusi, a intervenit in putin timp o alta. Deodata el a devenit distant si nu stiam de ce. Am banuit din prima clipa ce ar putea fi dar nici prin cap nu imi trecea. O multime de oameni care imi ziceau ‘nu fa asta’ si totusi am facut-o. Sunt genul de persoana careia daca ii spui ca are un stalp in fata iti va raspunde ‘dada am vazut’ si tot va da cu capul de el. Primul gand a fost ‘mai e o persoana la mijloc’. S-a speriat in mod natural de momentul in care cele doua lumi ale noastre se vor intalni de fapt pentru trei ani (lollerskates) si lucrurile se complica. Suparare, nervi, plans, momente in care nu stiam ce-am facut, daca am facut ceva. Intrebari, nici un fel de raspuns, ignorata complet. Am descoperit-o intr-o zi, pur si simplu din intamplare. De unde ma suparasem ca nu am primit un raspuns, am primit niste minciuni. Minciuni peste minciuni peste minciuni. Stiti genul ala de crime perfecte unde criminalul omoara o serie de victime pe care si le alege la intamplare dar nu este descoperit pentru ca nu lasa nici o urma? Ei bine, a fost genul ala de crima! Nimeni nu stie, nimeni nu va afla, va ramane ceva ‘for me to know and others to find out‘.
Acum ma intreb, daca tot in mintea mea e cel mai mare bou in momentul asta, de ce nu pot sa raman la ideea asta fara sa ma invinovatesc? Si de ce atunci cand ti se pune pata pe altcineva nu ai macar curajul si decenta sa spui!
Pentru incheiere, vorbele unui mare cugetator din liceu: A TE ENERVA = A TE PEDEPSI PT PROSTIA ALTORA