Ok, pentru cine se intreba unde am disparut atata timp si ce e cu atitudinea asta de „I hate you and you suck”, explicatia e simpla. Scoala ma scoate din sarite, nu neaparat pentru ca e plictisitoare (ceea ce este) sau pentru ca nimeni nu mai stie ce urmeaza (pentru ca nu stim). Cica demult a zis cineva ca scoala ar trebui sa iti induca un anumit ritm sau sa iti organizeze mintea / creierul / whatever. Ei bine, nu face asta. Pentru ca pur si simplu nu poate. Cand din 7 ore facem 3 sau 4 si alte chestii de genul asta, nu se va intampla niciodata.
Dar oricum, pentru o saptamana s-au imbunatatit lucrurile si nu mai trebuie sa ma gandesc la limite, la teorema lui X sau Y.
In schimb, pot sa ma culc la 4 dimineata si sa ma trezesc la 12, for a few glorious days. Fara sa trebuiasca sa ma duc nicaieri decat la agentie. Si cand sunt aici ma simt deprimata gandindu-ma ca pierd toate dupa-amiezile stand la scoala facand….ce anume? Am revenit la citit 45 de bloguri despre publicitate in the meanwhile si am reusit sa imi trimit linkurile si acasa (unde mi-era lene sa le caut din nou). Am reusit sa gasesc si alte bloguri „de pe la noi” dar stirea e ca nu prea merita nimic. Sau poate nu mai inteleg eu conceptul de blogging local – gasesc un link misto pe mail si il postez pe blog pentru aia care dau peste el din greseala, gandindu-ma ca nu toata lumea primeste glume pe mail. Oh yes. Sau scriu despre ce am vazut la altii pe blog. Intrebarea e ….de ce? Caci totul are o limita.
Mi-e dor de citit real stories, adica povesti despre ce cred unii oameni sau chestii ca asta si nu nebunii gen ‘am aflat ca …’ . Sau poate sunt doar eu sarita de pe fix in ultima vreme.
Si azi, spre surprinderea mea, aflu ca am o lucrare inscrisa la Ad’Or. wth?