in fiecare zi, fara exceptie, se consuma barfe peste barfe, din loc in loc : de la vestiar la hol la banca la fumat la tastatura si iar la scoala.
bunul simt sau simtul social, din cazul asta, imi indica de fiecare data ca ar trebui sa stau si sa ascult, desi nu vreau. toti se baga in sufletul tau si vor sa scoata de la tine ce le-ai ascuns intotdeauna. daca nu vrei, te dezaproba; daca te arati interesat, devii unul de-al lor. in goana dupa informatii, esti analizat, esti comparat, cuvintele ajung intotdeauna deformate, toate planurile si scenariile pe care le aveai devin rubbish material pentru barfitori. daca iti faceai planuri, se duc pe apa sambetei oricum.
apoi barfa continua intre oamenii care de obicei nu barfesc, care se ascund in spatele minciunilor , dar care de fapt barfesc si ei fara rusine cand au ocazia, facandu-i cumva, mai monstruosi si mai scarbe decat ceilalti care macar isi asuma gestul.
in alte ocazii, esti obosit de barfa cum esti obosit dupa ce urci scarile in fuga, si iti epuizezi toate subiectele. daca nu ai pe cine sa barfesti, critici tot ce vezi, critici faptul ca in pictorialul din viva nu iese triunghiul de sub ochi in poza. critici faptul ca prietenii nu te inteleg, ca prietena nu vrea, ca nu e bine.
dar zilele astea, s-a reusit aducerea barfei la rang de arta, pana si rautatea are ceva extraordinar in ea.