Lucrurile facute bine dar niciodata perfect

O insemnare mai veche de la Alice e de foarte mare actualitate la mine, apropo de ce ziceam mai devreme despre oameni care comenteaza doar de dragul de a comenta. (O’ RLY?)

Am redescoperit ceea ce stiam deja, ca toate lucrurile care genereaza dependenta nu merg mana in mana cu munca.
Ma gandeam ce mult s-ar imbunatati lucrurile daca pentru cateva ore m-as opri din facut grinding pe moburi in Swamp of Sorrows (cei ce n-au treaba cu universul WoW vor intelege ca oricum ceea ce fac e o pierdere de timp) si as face ceva mult mai interesant.
In ultima vreme am tot avut senzatia ca daca nu ma uit la televizor sunt rupta oarecum de ‘ceea ce se intampla’, senzatie pe care o urasc, nu neaparat pentru ca vreau sa stiu eu tot ce misca, dar pentru ca nu am altceva de comunicat cu alte persoane decat ce a fost la televizor cu o seara inainte.
Nu ma mai uit nici la MythBusters pentru ca imi dadea aceeasi senzatie de la 9 ani cand ma uitam pe Discovery si descopeream cine stie ce extraordinar de povestit a doua zi. Povestit, dar nu explicat, ceea ce echivaleaza cu zero.
Dupa cateva minute in care ma aflu in situatia de a nu avea ce zice pentru ca nu am urmarit o anumita emisiune, imi pun intrebarea ‘ce naiba caut eu cu oamenii astia?’ cand singurul scop in discutia despre televiziune sau mass-media in general este sa vorbeasca despre ce a facut unul sau altul, ce haine si-a mai luat si de unde sau cati oameni au murit intr-un incendiu azi-noapte.

Tot asa, ma gandeam ce mult s-ar imbunatati daca m-as opri din WoW si as termina cartea X pe care am inceput-o si mi se parea interesanta cat nu aveam altceva de facut decat sa ma intind pe canapea si sa citesc. Ma gandeam ca poate ar fi bine sa reiau niste notiuni pe care le stiam acum un an si pe care le-am lasat in voia sortii si le-am uitat. Si ce bine o duc cei care n-au preocupari care ii tin aproape de calculator, care pot spune ca au trait ca niste floricele toata viata.
Dar pana la urma, streangul mi l-am pus singura de gat, chiar cu placere.

In ziua care dureaza 48 de ore e timp destul si sa termin de citit cartea, si sa trag cu ochiul intr-o revista sau sa mai citesc cate un articol si cu cat petrec mai putin timp cu ‘oamenii toxici’, imi dau seama ca n-are nici un sens sa ma agit degeaba. Si ma gandesc ce mare e puterea mea de convingere daca reusesc sa fac asa ceva 😀

Acum cred ca o duc foarte bine si pentru ca am reusit sa intru intr-un proiect pe care il urmaream demult si nu aveam timp de el, cat si unul advertising / marketing – oriented. Si ca am terminat inca o carte, in toata nebunia asta.


Publicat pe

în

de către