de cateva zile nu postez pentru ca n-am despre ce, n-am chef, nici nu m-am simtit foarte bine si cum nu se intampla nimic decat scoala , casa si wow in viata mea (no, not getting laid) nu prea imi vine sa postez despre ce staff sau dagger mi-am tras eu sau ce robes mi-au picat in Maraudon etc.
totul ma plictiseste, s-a umplut de niste asa-zise ‘momente moarte’. in week-end as putea sa fac multe lucruri frumoase dar in loc ca sambata seara sa fiu, undeva, oriunde (pardon, sa fim), stau in casa si imi invat la chimie. visul meu e sa ma doara undeva de toti si toate intr-o zi, dar nu merge. nu merge, nu merge, nu merge, nu pot.
internetul e deprimant, publicitatea e deprimanta, dar totusi inca imi place, pentru ca sunt o masochista.
Cum de la publicitate se trage totul, ma bantuie expresia ‘s-a mai facut’ atunci cand vad cate o copie nesimtita, la televizor si pe strada nu mai vad produse ci vad fonturi, marimi, which is bad – meaning my brain is becoming soft as cheese. Totul s-a mai facut si uneori ma intreb daca sunt singura care observa, daca mai conteaza, daca ii pasa cuiva ca eu stiu ca s-au facut dar pastrez pentru mine. Imi vine sa scriu despre ele aici, umplu o pagina cu lucruri rele despre ce ma enerveaza, dupa care inchid ca sa ma joc iar wow si insemnarea dispare. how pathetic is that 😐
nimic nu e interesant la cinematograf, filmele nu mai sunt ‘credibile’ si devin din ce in ce mai hard-to-impress. nochnoi dozor e o aiureala care mi-a facut capul praf cu rusa, moartea lui lazarescu e exact ce e un film laudat peste tot iar restul nici nu intra in discutie. de fapt in ultimele doua zile, doua lucruri au reusit sa ma mai impresioneze, unele pana la lacrimi. pentru ca amandoi am gresit, fiecare intr-o mai mica sau mai mare masura. stie ca nu mai am incredere in ceea ce spune si ca nu poate sa ma convinga de contrariu pana trece destul timp; ma enerveaza faptul ca dintr-o greseala mica am ajuns sa fiu indiferenta in anumite privinte – probabil pentru ca toata lumea m-a dezamagit exact acolo / atunci unde / cand ma asteptam mai putin. Tot timpul mi-au fost inselate asteptarile si tot timpul credeam cateva persoane a fi superioare celorlalti pe care i-am cunoscut, dar iata cum recidiveaza a 6-a oara. De la ziua in care a zis ca de fapt nu il intereseaza si pana ieri-alaltaieri, nimic nu s-a schimbat.
Pe aceasta cale, multumesc celor care au citit aici si stiau ce ma enerveaza sau ma deprima si s-au folosit de asta ca sa ma faca sa ma simt si mai varza decat ma simt acum. bravo, n-ati reusit, dar macar stiu ca ati incercat.
‘Daca am putea citi in mintea lui, am descoperi probabil ca gandeste despre tine cam ceea ce gandesti tu despre el.’
problema in acest an este ca el gandeste despre mine ceea ce gandeam eu acum 2 ani si probabil ceva a facut ‘ding’ si i-a zis ca e cazul de o mobilizare. dar nu stie, de fapt habar n-are. imi pare rau pentru ca desi nu ma mai intereseaza (de fapt ma intereseaza dar intr-o anumita masura si dintr-un anumit punct de vedere), cand ne vedem in mod inevitabil imi vine sa-i zic ce-mi trece prin cap dar am zis ca nu mai fac aceeasi greseala inca o data, d’oh. Si pentru ca am reusit sa ma abtin, acum parca el mi-a luat locul si eu sunt cea care il respinge fara drept de apel. nici o remarca gen ‘tu esti un el feminin’ nu are sens , ci ma face sa am un sentiment de compatimire. pacat ca s-au gasit toti acum. si faptul ca eu si brolly ne-am vazut din ce in ce mai putin si am vorbit la fel de putin, ma face sa ma gandesc la lucruri rele uneori, dar imi trec. pentru ca sunt prea la indemana si prea … aici in fata mea.
stie brolly de ce imi trec orice ganduri din astea.
daca nu stie, inseamna ca ar trebui sa se gandeasca bine ce vrea sa faca in continuare.
daca nu stii, ba, e pentru ca te iubesc si inca nu mi-a scazut increderea in tine atat cat sa nu mai simt nimic.
nu stiu de ce voi apasa publish si nu stiu de ce am impartasit cu restul asta.