lucruri care ma enerveaza

Sambata seara, Piata Romana, statia lui 300 – 20:30
Asteptam autobuzul. In cateva minute vine unul, destul de gol (pentru ca vine de la capat unde se da jos multa lume si apoi nu mai urca foarte multi) si urcam prin spate. Pe 3 scaune stateau el, ea si mama unuia din ei cu un tembelus in brate. Abia dupa ce multimea se urca si se aseaza pe scaune, cei trei isi aduc aminte ca trebuie sa coboare acolo.

Coboara el, coboara ea, o asteapta pe mama cu bebe. Mama cu bebe e batrana si abia se misca si ii tremura picioarele. Nu stim de ce tine ea copilul in brate. Nu coboara cand trebuie si soferul inchide usa cand vede ca nu mai e nimeni. El face spume si incepe sa tipe la sofer si sa injure, batand cu pumnul in geam ca sa il faca sa deschida usa. Un personaj mai varstnic care a urmarit scena ii spune „Daca nu ati coborat cand trebuie normal ca v-a inchis usa”. El se urca din nou si ii trage o palma respectivului si scuipa pe autobuz, dupa care soferul inchide usile si pleaca.
Statia Povernei e linistita, batranelul este contrariat si doamnele sunt scandalizate de atitudinea lui, trecut putin pe la sala de forta, cu un cercel in ureche si cu un maiou mulat.

Pana la Victoriei, varstnicul se gandeste sa coboare la tramvai. Cand se deschid usile, acelasi EL de mai devreme, cu orgoliul ranit, in dreptul usii soferului, dand cu piciorul si pumnii in ea, ca de ce nu i-a deschis unei femei cu un copil in brate (soferul sigur are ochi la spatele autobuzului), dupa care mai injura de toti mortii si neamurile soferului sa ii deschida. Dupa ce se vede ramas in urma autobuzului, toata lumea il vede urcandu-se la loc in taxiul cu care venise asa repede de la Romana la Victoriei.

Abia la Filantropia e liniste.
Abia astept sa-mi iau carnetul.