Momentan totul in Bucuresti e intors cu fundul in sus, nimic nu mai functioneaza cum trebuie, nimic nu mai circula cum trebuie si in special nimeni nu mai gandeste cu ce trebuie.
Marti plec cu gandul sa merg la maica-mea, undeva tocmai la Piata Alba Iulia. Pe drum ma batea gandul sa nu ma mai duc, ca e departe, ca e prea cald, ca e … si totusi m-am gandit sa nu fiu nesimtita, mai ales ca tot amanasem momentul de lene sa merg pe jos pana acolo.
335 pe care l-am luat de la Pta Charles de Gaulle ma lasa undeva in fata la Iulia Hasdeu, pe la Iancului, de unde eram foarte sigura ca o sa iau un tramvai (oricare) 2 statii pana la Muncii. Ma urc in primul 14 pe care il vad, care ajunge la Hala Traian (tot undeva in drumul meu, how convenient) si ma trezesc ca la intersectia cunoscuta in popor ca „Lizeanu” face la stanga, ceea ce nu era deloc conform planului. Cat ma consolam ca o sa „cobor eu la prima si ma intorc, ca distanta intre statii e mica”, 14 o ia mult si bine spre Pantelimon.
Cobor la prima si ma aflu langa un McDonald’s, loc in care fac la dreapta, dupa cum imi imaginam eu ca arata zona in momentul respectiv. Ajung la capatul lui 104 cu care ma plimb de obicei spre Mall si vad ca scrie „Stad National”. Stadionul ca stadion, ca era mare si se vede si din satelit, dar eram langa baza sportiva „Electroaparataj”. Locuri nebanuite din Bucuresti si nimeni prin zona de intrebat. Cum vine urmatorul 104, toata lumea o ia ca turma intr-o singura directie (probabil cea stiuta) si ma tin si eu dupa ei, pe la o iesire ascunsa care arata mai mult a intrare in fabrica si nu mers in jurul stadionului.
Trecand pe langa peluza 1, ma gandeam ce-ar fi sa concerteze Metallica din nou in Bucuresti si cum ar fi distruse gardurile care inconjoara zona de catre multimea furioasa, cum ar trece toti prin baltile de acolo si cum s-ar crea o perdea de fum de la toti fumatorii din Bucuresti.
Stadionul, pe care il banuiam mai ingrijit (vazut de departe) arata dezolant, nu cred ca va apuca sa aiba vreodata aerul de „stadion national”, dar … putem spera si la mai bine.
Dupa vreo ora petrecuta „in vizita”, sun la brolly sa vina sa ma ia, intretinuta ce sunt :D. brolly incearca, dar nici 79 nu mai circula pe unde trebuie (79 face ruta Romana – Calea Calarasilor) si RATB semnaleaza asta acoperind cu vopsea alba stalpurile din statii. Excelent. Dupa alta jumatate de ora, hai la Unirea, vino tu cu metroul si eu cu tramvaiul.
Aiurea, nici pe-acolo nu se circula! Cand ma urc in tramvai si vad ca la Hala Traian face iar la dreapta si nu ma duce pe unde trebuie ma enervez si o iau pe jos, loc in care observ ca se schimba liniile si se asfalteaza. Progres, progres, dar sa-l stim si noi. Zona in care avea loc progresul tehnic este circulata doar de pietoni, motiv pentru care nimeni n-a mai maturat in fata casei/blocului cu 2-3 etaje. Mirosul de dude pe caldura face rau la burta si grabim pasul.
Pe jos pana la Unirea, vad o fantana arteziana ceva amplasata langa o benzinarie, ca o zambila in branza, dar parca arata mai umana zona, facand abstractie de gunoaiele din spate. Parcarea Unirea, lucru pe jumatate facut, a ramas „nefardata” si arata urat, cu niste mesh-uri pe ea. Trist.
Totul in Bucuresti e deviat si as putea sa zic ca imi pare rau ca nu mai citesc ziare si nu ma uit nici la televizor ca sa fiu atenta la aceste mici fineturi. Dar altfel ma plictiseam probabil.