a inceput sa imi fie oarecum frica de promoteri/promoteritele din magazine, hypermarketuri si alte locuri – din cateva motive destul de simple
la belaggio sau cum naiba s-or numi produsele cosmetice in cutii portocalii pe care niste domnisoare incearca sa le vanda, am vazut niste promoterite URATE, inimaginabil de urate. am vazut si domnisoare de culoare facand promotie la aceste produse si dara de miros lasata nu este tocmai placuta. si sunt si cele mai agasante probabil, am avut ocazia sa vad un tip pe la vreo 20-si-ceva-de-ani care a fost acostat de una care i-a pus vreo 6 cutii in brate si ii tot explica acolo ce promotie au ei, pana cand s-a lamurit ala ca trebuie sa plateasca pentru ce i-a intins si i le-a dat inapoi si a plecat, scuzandu-se ca n-are timp 😀
cineva de la rama creme bonjour, de la unilever (intamplator stiu cine si e trist) s-a gandit sa organizeze o promotie si a imbracat baieti in costume de ingerasi – men in tights! picioare paroase acoperite de niste pantaloni albi, ca de balerin, o fusta alba, o peruca blonda cu o aura de plastic deasupra si niste aripioare lipite pe spate, plus balerini in picioare – fascinanta priveliste. acum vreo saptamana am mai zarit unul pe la cora, lumea uitandu-se destul de suspect la el. in imediata vecinatate, la Mega Image de pe Mihalache era o tipa, spre norocul meu. mi-ar fi si frica sa ma acosteze asta la raft, adica mi-ar parea rau pentru el, ca eu nu pot sa ma abtin sa nu rad de obicei 😀
cele mai enervante sunt cele in care vine cineva si turuie „ati aflat de noua noastra promotie […] cumparati […] colega mea la iesire” si tu de fapt ti-ai luat deja produsul care te intereseaza si nu vrei sa stii de ce face colega de la iesire sau ce face pasta de dinti pe care ti-o prezinta sau detergentul …sau tampoanele.
pe mine ma enerveaza in special cei cu niste campanii super agresive – pe tv, pe print, pe radio, pe outdoor, pe cartele de metrou, pe bonuri de casa care te prind si la raft sa te frece un pic la cap cu „ati vazut ca tocmai am aparut?”. mi se pare ca jignesc inteligenta consumatorului (desi exista destui care nu se uita la ce pun in cos, dar nu atat de multi) de publicitate si de televiziune, ziare, reviste si tot ce se poate. in schimb, cei care nu apar pe nicaieri sunt indreptatiti sa bage cateva sute de euro intr-un stand si sa apara pentru 8 ore pe zi intr-un loc aglomerat in speranta ca un numar suficient de mare din cei 6000 de vizitatori este interesat de produsul lui – gen creme pentru pantofi.
alte aberatii ale vanzarilor am vazut la o promotie pentru detergentul Ariel (brandul cu cel mai mare impact) in care o domnisoara intr-o fustita scurta cu mult deasupra genunchilor striga cu o voce pitigaiata la niste cumparatori sa nu treaca prin fata standului ei, ca sa i se vada produsele si masina de spalat (aia era.. ) oferita ca premiu. Magazinul se aglomera incet incet si la un moment dat se facuse un fel de semicerc in care cumparatorii nu mai aveau voie sa treaca cu cosurile, ca sa i se vada produsele. n-a durat decat 5 minute schema si a fost evacuata de acolo, cu detergentul ei cu tot. oare intamplarile astea unde se incadreaza in cadrul raporturilor din companii?
greeeeu sa alegi promoteri in zilele astea….