azi cand ma intorc acasa ma excita pe retina niste cirese, banane si alte fructe date cu „chimicale” ca sa arate frumos si vreau sa iau niste cateva. ma uit in buzunar, acolo se asternuse demult praful si bani nu mai aveam, asa ca renunt la tentativa de a-mi lua niste fructe peste care salivam.
sun pe-acasa, ce mai facem, lalala, avem fructe? avem fructe, cum sa nu, permanent avem fructe in casa. bine, zic eu si ma intorc acasa linistita ca nu mai dau banii.
acasa, fructele s-au concretizat in niste mere, MERE pe care eu le urasc din toata inima. singurele mere care mi-au placut sunt alea acre, la fel ca mine si pe care le-am mancat in baia mare. Janos, mail me some 🙂
o usoara frustrare, gen „unde-s fructele?” – „Pai alea sunt fructele” – „pe-alea le stiam si nu-mi plac, altceva n-avem?” – „ai zis tu ca vrei altceva?”
zic eu bine, whatever;
„si ce fructe vroiai sa-ti iei, ca poate luam noi”, aceasta amabilitate pe care o urasc, aceeasi amabilitate din magazine cand vine cineva si intreaba „pot sa va ajut cu ceva?” (da, schimbati dieselboy de pe fundal ca ma doare capul, puneti niste i’m not a gun ).
„habar n-am, niste chestii de sezon” raspund eu, salivand la gandul capsunelor si cireselor existente.
„zi de care, luam noi maine”
stiind ce se ascunde in spatele lui „luam noi”, adica niste grapefruit, kiwi sau alte fructe pe care nu le suport, „lasa, mai bine nu” e cea mai comoda solutie.
„pana la urma vrei fructe sau nu?”
vreo 15 minute, concluzionand cu frustrarea mea
„mai da-le naibii de fructe ca nu mai vreau nimic” cand nu reusesc sa inteleaga ca pe nimeni nu excite pe retina capsunele la fel ca pe mine si ca daca am chef, imi iau si ananas sau vin acasa cu un cocos ca sa-mi rup dintii in el.
„si pana la urma ce vrei?”
„liniste.”
„iar ai devenit uracioasa.”
asa-i ca va place de mine?
big post coming up. maine poate, nu mai am rabdare.
maine, „serbarea” pentru marea mea medie, a 5-a sau a 6-a din clasa. m-am mirat si eu cum de a iesit atat in conditiile in care am avut niste note urate de tot si profesori nesimititi, ce trebuiau „periati” bine pentru ceva puncte in plus sau note mai mari. 8.83 to the rescue, mai bine ca 8.63-ul de anul trecut. La anul fac de 9.03, intr-a 12-a de 9.23 eventual si ma simt implinita.
Apropo, multumiri lui Cristi de pe netzoom si micul review la blogul meu in „timp liber” din Romania Libera. Thank you, Cristi. O sa vina si „about” ala cand o sa se miste ceva cu trecerea la wordpress 1.5.1, schimbare ce intarzie sa apara.
pana atunci, kid stays si devine „(l)userul lunii” pe un forum. o sa-mi dau singura medalii, ca mi-au murit laudatorii.
work, the retreat from unhappy homes and joyless climates, here I come. probabil sunt una din putinele persoane duse cu capul atat de rau incat sa vrea sa doarma pe canapeaua din birou. nu m-as mai intoarce acasa.