codul lui davinci, sursa de boli si microbi mai nou : n-am mai vazut pe nimeni cumparand. am observat in ultimele 5 zile oameni care se uitau, plecau la casa ca sa plateasca si apoi se intorceau si o puneau la loc.
azi, scena care mi-a gadilat neuronul. o tipa mai blonda de felul ei vine si se uita indelung la „cod” si pleaca 5 metri cu el in mana, se intoarce si pune mana pe garcia marquez, abandonand „codul”. frumos! nu parea proasta sau naiva, doar genul de femeie pe care o vad la mare in week-end citind „cartea de pe noptiera” de la humanitas.
tot in seria carti, citeam intr-o zi la diverta, la masa de alaturi se citea cu o foame mare cartea lui beigbeder, 199.000. am zambit, eu una nu cred in ce scrie acolo, dar altora le place. acelasi autor cu „dragostea dureaza 3 ani” si „nuvele sub ecstasy”. nu le-am citit dar banuiesc ce contin. weed literature, noul nostru curent. confessions of an english opium eater, realk, 199.000, dragostea de 3 ani, de duzina si cu romanul romanesc pervers.
thank you, someirrelevantdude pentru Ulise, carte pe care o s-o termin when i’m 30.