Crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap Crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap crap .
God damn mother fucking idiots care ne-au amanat teza pentru lunea viitoare.
Si alti oameni ineficienti la Consiliul Britanic. Acum 3 luni se faceau inscrieri pentru CPE. Inscrieri care in loc sa dureze 7 zile au durat vreo trei saptamani, ca sa-mi dea mie peste cap toata existenta. Am asteptat aceste trei luni o hartie de confirmare care a intarziat sa apara; le-am dat si un mail ca sa imi spuna CAND MAMA MASII e examenul ala, ca eu vreau sa plec pe undeva la vara si CHIAR VREAU sa plec.
Raspunsul acum cateva zile a fost ceva de genul „sunteti in baza de date, asteptati pana pe 16 sa primiti scrisoarea” (16 mai fiind termenul limita).
Dupa acele 3 luni, cateva zile nu erau mare lucru. Ne mai uda ploaia un pic, sa crestem mari, milioane de lei dispar in fiecare zi prin metode obscure, vesnica moarte o data la 5 minute in New York si vacile care croseteaza sifon in copaci iar I?úic, ?×trul ??i Bul?â stau in cazanul cu smoala cu tot cu Bill Gates si Bill Clinton si altii.
Scrisoarea a venit azi si de cand au aflat ai mei parca le-a picat cerul in cap;
Testele sunt pe 16 si 26 iunie. Data de 26 este probabil cea mai nefericita din motiv de incompatibilitate cu niste curse charter catre Turcia. Incerc sa nu ma gandesc ca in timp ce la noi se strang ajutoare pentru sinistratii din Banat, altii se lafaie la soare in sezlonguri si se balacesc in piscine si mananca foie gras cu sampanie inclusa in pret si eu am scoala inca 5 saptamani.
Mare scandal, mare tam-tam, ce facem cu plecarea, cum plecam, cand e avionul, cat ne costa de persoana, nu mergem mai bine in Italia?
zee problem
Problema mea ar fi ca acum fiecare vede altfel aceasta problema, fiecare percepe altfel un concediu pe plaiuri orientale.
Mie cel putin mi s-a luat de tot de orice fel de Turcia cand am auzit ca trebuie s-o tin pe sora-mea in camera. Cat de binevoitoare as fi eu, dar nu vreau copilasi de 5 ani in camera. De fapt, dupa ce o sa-mi iau zborul din „casa parinteasca”, nu vreau sa mai vad copii pana la vreo 30 de ani iar jumatate din varsta mea de acum ar fi destul ca sa recuperez o mica parte din trauma de a avea 4 frati vitregi. Cum bine zicea cineva, cu gradinita inainte!
Statul cu sora-mea in camera imi este prezentat ca nefiind totusi asa de rau si ca doar mi se pare mie, ca ma pot adapta usor, mai ales ca ea ma iubeste atat si oh, vai, n-o sa ma supere, nu suna asa bine; Nu este genul de sora care sa asculte de ceea ce i se spune – nu asculta de tata, dar de mine! … Internet wireless in camera si sora mea nu sunt lucruri ce ar trebui puse la un loc.
Acum intervine vesnica discutie care mie imi face o enorma placere si in urma careia nu reiese nimic niciodata; poate o singura concluzie – ca nu seman cu nimeni din familie.
Si voi de ce vreti in Turcia? Ca sa ne relaxam dupa un an greu de munca .. tu dupa un an de scoala nu simti nevoia sa te relaxezi? Da, dar relaxatul meu este echivalent cu facut ceva interesant; de altfel, cum ati vrut sa mergem la munte – voi ca sa va „relaxati” dupa Craciun si Revelion, iar eu ca sa ma dau cu placa, acela fiind relaxatul meu. Da, dar noi suntem foarte obositi si vrem sa mergem acolo sa stam cu burta la soare si sa nu facem nimic toata ziua; Oui, pere, tu as raison dar eu nu sunt genul care sa stea la soare cateva ore si sa mearga la piscina, sa doarma si sa se culce. Nimeni nu a zis ca o sa facem asta! Ba tocmai asta ati zis ca vreti sa facem.
Aceeasi discutie, amanata de n mii de ori, de care m-am plictisit; j’ai mes ennuis si sincer nu mi-a picat asa bine chestia cu Turcia. Mama, super, 5 stele, extraordinar, grozav, minunat, fabulos, dar pe mine ma lasa rece. Lupul isi schimba haina dar naravul ba si Turcia tot Turcia e. Ce bine ca ma amageau inainte cu Italia, ca acum sa-mi dea cu flit la fel de usor.
Se pune problema sa aman examenul daca vreau sa merg in Turcia, altfel nu se poate – ca marea firma are un eveniment mare de tot in iulie, pe 20. Ce m-a calcat pe nervi in mod special este faptul ca ei, EI care incercau sa cultive cu mare atentie un simt al modestiei si incercau sa ma faca sa inteleg valoarea banilor, mi-au pus in vedere sa renunt la examen pentru concediu in Turcia.
„lasa aia 5 milioane” a fost replica la care mi-a venit sa ma dau cu capul de toti peretii sau sa ma tavalesc pe scari in jos.
E mai chinuitor decat 476 de ore de fizica facute cu o profesoara cretina si un picior rupt inainte de plecat la munte la un loc si parca imi vine sa plang acum.
M-a lovit mai rau ca o palma faptul ca alea 5 milioane sunt ceva atat de neimportant incat pot fi trecute cu vederea.
Har har arf arf, la 4000 de euro concediul poate pentru ei alea 5 miloane nu mai conteaza, se pierd cumva si nimeni nu mai intreaba de ei. Sa ne chinuim pentru binele copiilor, sa invete, sa faca, sa dreaga ca sa ii dam deoparte asa deodata in favoarea unui concediu care ar putea fi amanat pentru 29 iunie in loc de 5 zile mai devreme. Cu motivatia ca „examene o sa mai fie anul asta, plecari in Turcia nu”.
Bine ca mi-ati zis, daca va ceream bani de iPod ma hraneam cu rabdari prajite si in Decembrie.
Fuck you.