S-a hotarat acum ceva timp, intr-o frumoasa zi cu soare, sa se toaleteze copacii din curte.
Povestea, pe scurt lung, vine in felul urmator:
Acum vreo 30 de ani, cand au fost facute blocurile de aici din cartier pentru aviatori si familiile lor, s-au plantat o gramada de copaci. Era pacat de terenul generos din fata blocului si imprejurul lui. Aveam loc si de parc aici. Dar totusi s-au plantat copaci, in anii in care fondul nostru forestier era de vreo 3 ori mai mare decat este acum (nu datele conteaza, stiu ca vazusem asta intr-o carte si nu am darul de a retine cifre)
S-au plantat copaci pentru ca „e frumos”, „avem spatii verzi” si „vara avem umbra”.
Oamenii locuiau in ceva gen Pleasantville; nu puteai sa iesi la piata (5 min) fara sa te intalnesti cu o persoana cunoscuta, nu puteai sa mergi la scoala/liceu (3 min) fara sa te vada un vecin pe geam, nu puteai sa iesi in fata blocului sa joci fotbal ca te vedea cineva cu siguranta. Dar asa era „frumos” pe vremea aia.
Tot pe vremea aia, oamenii nu aveau masini. Daca ar fi avut nu plantau copaci probabil. Singura masina din acel an era cea a bunicului meu, aviator. O Lada ultimul strigat din ce am auzit eu, iar in rest liniste si pace. Ce loc frumos! O curte cocheta, cu gazon, irisi, copacei, ghiocei. Era locul perfect de „retirement” pentru pensionari. Copiii (adica generatia din care face parte si tata, care are acum vreo 44 de ani) se jucau cu tevi pentru cornete (respect) in fata blocului, eventual si fotbal, toata lumea era fericita. Acum ca ma uit, totul se potriveste. Ce marfa ar fi sa-ti dea astia de la serviciu un apartament atunci cand iesi la pensie. Si niste bani si eventual si felicitari. Sau o maslina, o atentie, ceva.
Dupa 90, au crescut copacii, s-au inmultit Daciile si Oltcit-urile. Abia acum au inceput problemele:
– Ce ne facem ca au radacinile atat de mari incat intra in reteaua de canalizare.
– Ce ne facem ca au crengile atat de mari incat toamna cand ploua si bate vantul, ne intra in geam.
– Ce ne facem ca e atat de periculos toamna, ca pot sa cada crengi pe masini!
Copacii, niste bieti puieti in urma cu 20 de ani, erau acum mai mari ca blocurile de 4 etaje.
S-a chemat ADP-ul, s-a facut pedichiura la copaci, s-au taiat niste crengi uscate. La altii, de la capatul strazii, s-a taiat un copac intreg. Dar nici ala fara scandal, plansete si mari probleme.
Au mai trecut niste ani… multi dintre pensionari fie au murit, fie s-au mutat, fie au venit copii lor sa locuiasca in zona. Eeeeee, alta viata. S-a umplut de masini de lux. La 120,000 euro un apartament cred si eu. BMW-uri, Honda, Mazda, Mercedes, un Maserati, Audi….. laser, frate! Si trebuie si masini femeilor, nu doar barbatilor. Cate doua masini de persoana si s-a dus naibii si putinul spatiu ramas. Pe mine sincer nu ma deranjeaza, cars are a sight for sore eyes.
Saptamana trecuta un grup mare de oameni a hotarat sa mai taie totusi din copacii batrani si uscati, ca prea distrug totul prin jur. Ce om cu Mercedes in fata blocului vrea sa-si vada masina facuta praf de o craca de plop?
Hiii sa vezi atunci scandal. „IMI TAIATI COPACII! PLANTATI DE SOTUL MEU! A MURIT INAINTE SA VADA COPACII CRESCUTI!” si niste lacrimi de crocodil din partea unor vecine care nu vroiau cu nici un chip sa le fie taiati copacii. Evident, de la cei care nu au masini pe care sa si le tina in fata blocului.
Una din vecine a venit cu acest argument si a refuzat sa semneze, pe motiv ca distrugem putina vegetatie ramasa (desi it’s a fucking forest out here) si ca unul din copaci e plantat de sotul ei. Si inca unul pe care noi l-am taiat acum cativa ani. Si ca ea vrea copaci si umbra.
Poate sunt rautacioasa, dar … o sa mai vrea ea copaci cand cade o creanga pe masina baiatului ei? (care e in leasing :twisted:)