explicatii

Poate imi explica si mie cineva ce-o fi cu acest mare curent de „discover your inner self”. Azi am avut cred ca a 6-a discutie cu cineva pe tema asta.

Cat o urasc eu pe Britney Spears, dar in privinta asta eu cel putin m-am saturat de targeted comments de genul „stii oare cine esti cu adevarat?” sau „nu aloci suficient timp pentru persoana ta”.

1. Despre reclame
Au mai fost comentarii de genul asta si la reclame and stuff, despre felul cum judec eu reclamele. Din punct de vedere al audientei si uneori realizarii, sunt obiectiva; targetul nu se schimba ca asa bate vantul la mine in curte, iar in ceea ce priveste realizarea unor reclame slabe, nu trebuie sa fii mare expert in teatru film si regie, dar dupa ce ai vazut sute de filme si zeci de piese de teatru, e foarte usor sa-ti dai seama cand ceva e tras de par si ceva nu.
De ce-am vazut eu sute de filme si zeci de piese de teatru, asta-i problema mea, poate pentru ca sunt masochista din punctul de vedere al unora, dar revin la asta mai tarziu.
In rest, din punct de vedere al mesajului receptionat de catre mine, sunt pur subiectiva. Ca stiu care e mesajul emis, stiam si la Krax si stiu si la Mobexpert care e

cred k e kazul sa o lasati mai moale cu criticile!ÔÇŽ da? fata din reclama cu liceul e iubita mea.deci sa nu va mai aud!buna sau rea,reclama atrage atentia;doar pt asta a fost creata!apoi makr din curiozitate veti cumpara sa vedeti dak veti putea rontai si voi cu amicii!..the end..

Asta stiam si eu ca poate daca ma manca pe mine curiozitatea o sa cumpar, dar newsflash buddy, nu sunt genul de persoana care da 8000 pe o punga, ca asa arata reclama si ca poate ma tenteaza sa incerc cu prietenii mei. Care by the way, nu sunt your average Joe, cocalari sau manelari sau usor de fraierit. Nu sunt nici fence-sitters, ci aproape toti pe care ii cunosc, cu 2-3 exceptii si-au dedicat loialitate unui brand, unui standard deci …if it ain’t premium, „we ain’t buying it”. Snobism? Poate, dar cat ai banii si ai optiunea de a alege ce vrei sa cumperi/mananci/consumi, o sa fii chiar foarte selectiv, permisiv si atent cu propria persoana. Sa dau un exemplu? Daca ati avea bani de BMW, v-ati plimba cu Dacia, ca e mai ieftina? Avand ocazia sa incerci si chipsuri japoneze, nu cred ca o sa te tenteze punga de Krax, ci mai degraba sa cauti alte chestiuni care sa te…satisfaca.
I’ve been seeking answers to stupid questions people ask me cam tot timpul, si chiar daca v-ati plictisit, this was a statement.
PS: Lasati hartia igienica in pace, cum si eu am lasat-o. Ca publicul e majoritar masculin si foloseste hartie igienica roz, e alta problema.

2. Despre inner peace
Pe forumurile pe care ma dadeam eu de obicei era plin de rocheri si de diverse genuri – hardcore rockers – Rammstein, Iron Maiden, My Dying Bride and what not si softcore rockers – Pink Floyd , Deep Purple, chestii „pacifiste”. Ma enervau cel mai tare persoanele care luau cam 90% din elementele componente ale unui RPG (de orice tip, mai putin sa zicem KotoR), in special cele „softcore”, cum ar fi „Farewell milady” sau „Suit thyself” sau chestii de genul asta si le foloseau in mod regulat in conversatii. La fel si actiuni de genul /me raises a hand sau /me kneels sau ce-o fi. In Guild Wars imi place, in WoW inteleg, dar pe yahoo n-au ce cauta. Ma simteam ca in Victorian England si imi dadea o stare de discomfort, iar discutia nu se prelungea.
Nu zic ca apartenenta la un anumit gen muzical e de condamnat, dar toti cei cu idei de „inner peace” si altele sunt in mare parte softcore rockers. Am avut la un moment dat o discutie palpitanta cu un distins prieten care nu mai stiu exact de la ce a pornit, dar s-a ajuns la „de ce e viata complexa si asa mai departe”.

note: O sa fac o exceptie si o sa cenzurez numele si totusi arat o portiune de log de yahoo. Nu ca sa il arat cu degetul sa zic „Uite mami, asta e ala rau”, sau ca sa sperii de moarte pe cineva caruia ii e frica de faptul ca eu as putea sa-i fac asta din nou. Sfatul la modul general ar fi „daca cineva l-ar posta vreodata pe internet si te-ar baga in pamant de rusine, mai bine nu trimite”. Asa cel putin te scapi singur de niste evenimente neplacute. Il postez doar ca sa dau un exemplu. PS: daca va simtiti ofensati, va simtiti degeaba. Daca stati de vorba cu mine si dovediti ca nu sunteti disperati cu idei fixe, ca nu aveti o anumita apartenenta la un cult, ca nu sunteti genul de maniaci cu instincte protectoare fata de aia mici si prosti sau ca v-ati sustine cu aceeasi tarie ideile undeva public si nu doar in conversatii pe messenger, atunci nu aveti de ce sa va simtiti ofensati. Ca idee.

Au ajuns sa ma calce pe nervi chestiile astea, si in ultima vreme toata lumea zice „nu iti acorzi suficient timp pentru tine” / „nu crezi ca te stresezi prea mult cu publicitatea si astea in loc sa stai si sa enjoy life like everyone else?”. Mi-ar placea mie ca raspunsul sa fie universal valabil si sa zic „Nu, daca ma stresa evident ca nu faceam asta„. Le-as dedica cu cea mai mare placere „Cronica” celor de la Suie Paparude. Cine stie, cunoaste.

N-am auzit niciodata ceva de la nimeni care sa ma faca sa zic ma las de publicitate si ma apuc de hata yoga, na, sau de orice altceva. Cred ca am auzit peste 100 argumente contra, dar cu atat mai mult vreau chestia asta. Unii zic ca-i incapatanare, altii zic ca e perseverenta. Unii care nu stiu ce-mi place din clasa a 7-a considera ca e o ambitie de copil prost, iar altii zic ca ar trebui sa fac si eu ce face toata lumea, un ASE, o politehnica. Mie mi se scoala parul in cap cand aud de astea, sincer.
Nu-i cazul, ca ies destul, nu le zic nici sa „ia mai citeste ma blogul sa vezi ca ies”, dar totusi insista in aceasta idee, ca eu de ce nu fac la fel ca ceilalti? Altii ma condamna ca ar trebui sa ma duc la teatru mai des, altii ca ar trebui sa ascult muzica rock mai multa, iar altii ca ar trebui sa las scoala mai moale.

Reactia mea? Ahahahahha laughing my ass off 😀 😀 😀

Stiu sa-mi moderez si eu iesirile la ceai, la suc, la bere, la concerte si notele de la scoala si am auzit one too many talks about this, drumul spre a ma convinge pe mine e lung si anevoios si totusi nu imposibil, dovada ca destui au reusit. Si nu ducandu-ma cu zaharelul, nici luandu-ma „cu incetisorul”, nici la modul violent, cum mai cunosc eu persoane. 🙄 Pretentioasa? Da, ca si restul au pretentii si mai mari din partea mea, neintemeiate si absurde, si pe multe le-am indeplinit deja si i-am facut fericiti pe multi.

so….quit it.

daca nu va place, butonul de „back” e in stanga sus