Dupa ce am citit „Sufocare” a lui Palahniuk, de la Dragos (aka tsavatar) mi-am adus aminte de niste chestiuni.
Anume produse pe care lumea le cumpara (si aici, ca sa facem distinctia, lume cu venituri medii spre mari) desi le fac rau. Ceea ce nu ma face sa cred decat ca (in unele privinte) o buna parte din aia cu venituri medii spre mari din sondaje sunt parveniti pentru ca nu fac diferenta intre produse premium si …restul. Si mi-e mila de acesti oameni care desi au mijloace, au un fel de ..ad blindness la modul general. Au un comportament de consum de toata jena, adica mie mi-ar fi rusine sa ma vada lumea ca ma imbrac Marks&Spencer si ca ma plimb in mana cu o sticla de ..whatever crap.
To quote an article,
Piata romaneasca nu abunda in branduri autohtone, exista multe produse cu calitate perceputa superioara si care nu sunt branduri. Un brand care nu are reputatie nu e brand, ci o marfa oarecare.
Revenind la subiect; voi face putine precizari de ce urasc eu anumite porcarii pe care oamenii le mananca, le consuma. Explicatia? Nu stiu, I’m your personal God and I’ve come here to tell you what’s crap and what’s not and all the bullshit that you eat.
1. Fornetti – din cate stiu eu si cate am vazut, cam vreo 5 persoane pe care le cunosc s-au imbolnavit de la Fornetti. Fornetti insuficient tinute in cuptor, Fornetti cu nuca, Fornetti cu pizza si my own personally hated, batoanele cu carne. Basically, mi se pare ca au un gust foarte artificial si in special cand se usuca si incerci sa le rupi parca ar fi facute din cauciuc. Parerea mea proprie si personala, eu mai degraba as manca niste covrigi decat Fornetti. Big big piece of crap, mark my words. Eu nu mai pun in viata mea gura pe Fornetti sau Truffi sau ce-o fi, prefer sa mananc orice altceva.
In alta ordine de idei, imi place ideea de Fornetti si awareness-ul pe care il are, fiind o franciza la noi in tara. Acum, fie si Truffi sau orice alta patiserie, nu ajunge nimeni Fornetti-ului pana la nas.
2. Izvorul Minunilor – care in urma unor teste este cea mai mare porcarie posibila existenta pe piata. Pe langa faptul ca apa plata are un gust amar si ca nu ma intereseaza ca izvorul e binecuvantat de nu-stiu-cine, ambalajul arata frumos. Prezentabil as putea spune. Foarte bun pentru necunoscatori, care cred ca Izvorul e mai bun ca Borsec. Borsec needs a facelift fast. In general n-am o parere foarte buna despre produsele European Foods si alte manarii in spatele activitatilor. Cum a putut D…. Tempo sa ia contul Viva? A facut o reclama reusita pentru un produs de rahat. Anyway, bravo lor, reclama vinde si mie imi place. Reclama, nu produsul.
3. Raureni, gem. Jam jar, poate crappiest crap ever in materie de gemuri. Prefer sa fac gemul home-made, cand miroase frumos bucataria a prune, capsuni, caise, ce-o fi si vad ce frumos arata pus totul in gelatina alimentara decat sa imi aduc aminte cum arata fabrica Raureni. E cel mai ieftin, true that, dar sunt multe alte gemuri acolo pe raft in afara de asta. Nu pun poze, you’d throw up daca ati vedea poze … 🙂
4. Adria Cola, copilul European Drinks. La fel si Burger si altele. Si Frutti Fresh. Luati-va inima in dinti si beti macar Bucegi sau dati 20 de lei pe o Fanta (in afara de visine, struguri – are coloranti – si soc)…nu vreti sa stiti cum arata fabricile.
5. Deserturi gen Kat Kat Tat si porcarii turcesti, pe care le vand si la „bufetul scolii”. Cum ar zice un prieten, ba, nu fiti prosti, va-mbolnaviti dracului de la astea. Motivele sunt evidente. Plus ca n-as avea incredere in conditiile in care oamenii tin astea, le baga la rece, le tin la cald, fac pete albe de la grasime and such.
6. Inghetata no-name, cum erau alea la mare acum niste ani, Cami sau cum se numeau. Si aveau o tipa din ceva anime pe frigidere. That sucked big time. Si Napolact e mai buna ca alea
7. House of fArt, care in timp a devenit un mare depozit de haine. De la produse de o calitate bunicica au ajuns sa fie fabrica de haine cu materiale proaste si de calitate indoielnica. Au uitat de legea contractiei, in Branding. Sa vinzi shitloads of stuff nu inseamna sa le faci pe toate bune, ci mult si prost.
8. Ceaiurile romanesti, Belin si inca unul, fuck knows cum se numea, la mine are awareness ratio foarte mic. Parca Delmar something, dar nu conteaza. It’s just tasteless. E genul de ceai pe care ti-l pun la patinoar si in alte locuri, pe partie, doar asa, ca sa fie ceva in apa. Don’t buy this for home.
9. Ciupercile „MaLing” sau Ananasul „MaLing”, care se afla in „sweet serup” (probabil se rup….cine stie… ), iar ciupercile pe care multe restaurante le folosesc, sunt de c?âcat. Cand mesteci, mesteci nisip. Dar m-as fi bucurat sa mestec nisip din ciuperci in tabara in loc sa nu mestec nimic, deloc…not.
10. And last but not least, zaharul, z?âh?ârelul, cum vreti sa-i ziceti. Am facut un experiment odata demult si am varsat zahar „Diamant”, „Ambrozia”, „Cristal” si „Margaritar” /”Coronita”. Lista puritatii e exact cea pe care am zis-o, si dupa ce-am vazut niste chestii maro, negre si urate in zaharul ala dinainte, mai bine as da banii pe Margaritar decat sa vad prajiturile cu impuritati. No other sugar will do 🙂
Acum, go clean up your fridge. And wardrobe. 😛
Comentarii
17 răspunsuri la „Rubbish”
„parveniti”? Uite unde erau „old money” la noi in tara! Mai incet cu „razboiu’ de clasa” ca te ia lumea in viitor, si te-or face iar unii nazista 🙂
Vis-a-vis de produse propriu-zise, daca individu’ nu e interesant, nu se informeaza, ce sa-i faci? Fiecare face compromisuri din varii motive: bani, timp, disponibilitate, etc.
Daca avem control de stat, asta… ar trebui sa ne previna. Mai bine ar fi sa fie institute private, la care sa te abonezi si sa-ti trimita acasa review de produse alimentare s.a.m.d. Sa fie firme serioasa in care sa ne putem increde, sa fie in competitie si platite OK, a.i. sa stim cu adevarat ce contin variile chestii… asa, cu statu’, functionari si jumatati de masura nu mai merge.
Lasa, ca noi fiind „old money” ne permitem numai fructe si legume crescute in podgoriile si livezile proprii, bio-friendly 😉 si carne din surse proprii… da’ hai, ca totusi n-o fi dracu’ asa de negru. Macar nu se moare instant 🙂
Look up „nazi” in dictionar si mai vedem. Eu nu vorbesc de compromisuri aici, pentru ca daca te duci si iti iei costum Gianfranco Ferre si acasa bei lapte la punga (subtiat cu apa eventual), pe principiul „Las’ ca suntem in familie” sau folosesti hartie igienica la fel de dura ca smirghelul, pentru ca nu stii ca exista si altceva (la raft faci constatarea „Ia te uita..nu stiam ca au facut asa ceva”) e evident dintr-o lipsa de cultura a …brandului, de orice fel.
Si cat o sa am bani, da, o sa continue acest pseudo razboi de care zici, cum zicea un cantec, „Pentru ca am cu ce”. Si chiar si cand n-o sa am, tot asta o sa fac. Intai din dorinta de a nu ma imbolnavi de la ce mananc si de a simti acea placere data de chipsuri Chio in loc de pufuleti, apoi din dragoste pentru alte branduri si la sfarsit din orgoliu.
pai nu crezi ca ai uitat ceva? ma refer la arahidele glazurate si supele vietnameze, bomboanele „cip”, frisca la tub (desi se aplica usor 😉 ), „adidasii” si „trelingurile” de marci cunoscute, insa misspelled, electronicele de marci cunoscute, insa la fel de misspelled, emisiunile TV de mana a doua, telenovelele etc. Poate ultimele categorii nu sunt neaparat de mancare, insa se consuma, nu-i asa? 😉
..::ZEEmostpeacefullBRAND::..
Stiu ce inseamna nazism, si nu eu te-am acuzat de asa ceva. Era o referinta mai mult sau mai putin obscura. Oricum…
Vis-a-vis de preferintele unora, nu cred ca are sens sa facem din asta o problema morala, mai bine zis moralizam variile „culture” si „strategii” ale cumparatorului. Valorea investita in diferite tipuri de produse variaza, de unde si aparentul „paradox de incultura” al costumului de lux si al laptelui la punga.
Eu vroiam doar sa sugerez sa nu mai moralizezi, eventual dintr-o perspectiva condescendenta, in care alegerile tale sunt Adevaratul Gust. In cel mai strict sens, tu susti ca daca ai bani (venituri medii si mari) e obligatoriu sa fii o victima a reclamelor, intr-un mod fitzos, si anume sa subtitui nevoia de imagine, nevoii concrete de satisfactie alimentara/etc.
Produsele ar trebui judecata dupa satisfactia oferita si pret, nu dupa moda, sau ca actorul din reclama are „fatza de orgasm” cand bea apa plata de la nu_stiu_ce_fitze. In masura in care reclama ma face constient de existenta unor produse, OK, insa nu se poate substitui pentru judecata mea de valoare si deciziile mele de buget si cos de cumparaturi.
Vis-a-vis de branduri, nu ma satur de mandrie ca e KFC, nu mi se scoala ca se cheama „Viagra”, s.a.m.d. Brandul, „popularitatea” produsului, nu aduce absolut nici o asigurare a calitatii sau a satisfactiei.
P.S. Eu folosesc hartie igienica gri si tare pt. ca fineturile gen Zewa mi se rup in curul meu mare, si pt. ca nu au aceeasi aderenta cu care m-am obisnuit.
Ai uitat sa adaugi „orice categorie/neam/tip/fel/felie de mezel din romania”.
Keep this in mind: cu cat textura e mai „fina”, (crenwursti, parizer, pateu), cu atat inseamna ca nu vrei sa stii ce a fost tocat acolo. Take it from someone who knows 😉
Sunt victima a reclamelor, dar culmea ca nu a reclamelor care afecteaza restul, gen cuptorul fornetti care zambeste frumos la trecatori sau daca ai fi citit, reclamele la Krax, reclamele la Maggi si altele.
De ce sa nu moralizez? Scrie undeva sa nu moralizez?
Nu stiu de ce zici ca as substitui nevoia de imagine nevoii de satisfactie alimentara, dar eu nu mananc ceva care arata bine sau e ambalat frumos daca are un gust de kkt. Poti sa-i faci n reclame, eu nu pun gura pe asa ceva daca n-am incercat tot ce se putea incerca si am decis ce e mai bun calitativ. Pot sa mananc si humus care pentru multi arata ca o chestie beige si moale, daca eu consider ca e facut cum trebuie (si daca obtin satisfactie alimentara din el, si nu satisfactie doar a papilelor gustative sau ochiului meu)
Vis-a-vis de branduri, daca n-ar aduce calitate si satisfactie by all means, n-ar mai fi branduri, ar fi marfa oarecare. Vezi, noua hartia igienica gri si tare nu ne aduce satisfactie, intrand in categoria „marfa”.
Nu ar trebui sa moralizezi pt. ca publicul e suprasaturat de moralisme din partea variilor institutii care incearca sa-i santajeze cu propriile principii sa scoata bani si timp pe diferite teme. Cu moralismul nu mai poti optine decat resentimentul celorlalti.
Eu doar am vrut sa spun ca fiecare consuma ce considera de cuvinta, tu poti avea parerea ta si poti s-o oferi ca sfat si multi se bucura sa te auda, insa nu cred ca ar trebui sa transformi chestia asta intr-o „lupta de clasa” („parveniti”) si nici sa emiti „decrete morale”.
Despre branduri, tu ai spus „e evident dintr-o lipsa de cultura a …brandului, de orice fel” ceea ce implica da reclama ar trebui sa te educe, sau mai degraba ca indivizii nu ar trebui sa vada reclamele ca indoctrinare si propaganda (ceea ce sunt), ci ca „educatie”… am protestat.
n-am moralizat, am fost pur subiectiva. Tu preferi o reclama care sa-ti zica sa nu cumperi mezeluri cu MDM sau o persoana care a stat in spital din cauza toxi-infectiei sa-ti zica sa nu mai iei? Ca exemplu pur teoretic.
Cum zicea Eugen, take it from someone who knows. Daca n-as fi vazut cum arata fabricile European, Raureni si alea de la ultimul punct probabil nu „moralizam”.
Si newsflash, la noi consumatorii trebuie educati, tocmai pentru ca asta e problema principala. Daca acesti consumatori n-ar mai face tot felul de chestii de Pasti, Craciun, nunti, mancat de pe plaja de la mare clatite cu gem raureni sau gogosi cu gem raureni sau la galeata de plastic, poate ca cine stie, ar fi ceva mai bine
Fratilor (respectiv soro – dee) Passions Over Pastry reloaded.
My view on food and quality is simple. Confort mental si fizic. Nu mananc Fornetti pentru ca e marfa ( btw, dee, dak ai mancat fornetti cu carne/mac/nuca/etc nu ma mir ca te-ai imbolnavit! Stick to the classics telemea si fructe DON’T touch anything else) nu ma imbrac de la nike pt ca se poarta. Calitate maxima la pret minim si brand satisfaction. Cred ca trebuie sa fii ori foarte dedicat ori foarte ipocrit sa zici ca te imbraci in panza de sac pentru ca asa itri dicteaza constiinta. Odata ce ma frig cu ceva i never touch it again. Trial and error, ppl, trial and error. And i Agree with deea on this one : ne trebuie o educare in functz de brand. Oamenii sa stie ca Upma NU e un compromis la Puma. Iar Gabriele mama, brandul ar trebui sa educe, TOTUL ar trebui sa educe, pentru ca un fals , oricat de bun nu e the real thing… De-aia vreau sa am SI o colectie de cd-uri originale. E tot o forma de educatie…
Dar, Dee trebuie sa fiu de acord cu Gabriel la hartia igienica. Nush dak gri si cu textura de scoartza dar oricum, una moale nu e buna decat sa-ti suflii nasul in ea. No shit :-&…
As you can observe, hartia igienica nu e in lista din post, ci doar am mentionat ca e „hartie oarecare”. Am avut o discutie foarte interesanta in clasa pe tema hartiei, si doar unii parinti, dintre cei care n-au posibilitati isi iau hartie din aia gri „ca sa simta ca sterge bine” (asta partea masculina), in timp ce sotiile sunt iritate de acea hartie si deci cumpara Zewa. 😉
Nush, eu am o hartie roz de textura intermediara. Nu e aspra dar e.. WTF are we doin??? Oh, jesus! Kinda too much shit(litterally) lately!. Let’s kill the topic. Anyway de cand sunt racit am invatat( nasul meu, de fapt) sa apreciez textura fina a hartiei zewa. Educatie de brand? Hmmmm… 😉
a propos de manele pe telefonul mobil, am gasit un forum despre… manelismul mecanist 🙂 tipul asta e chiar nebun! uite-aci: http://policlinica.blogspot.com
..::ZEEmostpeacefullBRAND::..
Orice numai NU manele, plz… Tocmai vin de la un majorat cu manele and i’m sick to my stomach. Manele si voma. Seara mea…. Lucky i had Ella along with me. Not to mention Luna Amara. E mult mai usor sa dansezi pe „Suparat sunt doamneeeeee” cand in urechi auzi Folclor, resp. Gri Dorian.
Dar just in case n-asm dansat. Totusi, a matter of principle ramane a matter of principle. call me old-fashioned…
Apropo de manele polifonice: poveste de la fratele cuiva, la majorat.
Un tip, Bursucu sau ceva, etnic, primind de la sora sa din spania Mobil polifonic ce se gandeste? Negativul pe mobil, vocal, unu tine ritmul pe un lemn cu palmele si ultimul cu frunza. Rezultat: Taraful polifonic.
How you like them apples? 😉
In legatura cu produsele de la noi eu zic ca foarte multi merg pe ideea : wealthy on the outside, fuckin pennyless at home .. iar in ceea ce priveste marfa proasta merge mult dupa buget, ori iti permiti chestii multe si bune, ori indeajuns dar slabe .. si in ceea ce priveste educatia in privinta consumatorilor, nush exact ce parere are masa populatiei destul de incuiata la reclame si campanii de publicitate inafara de chestii de genu „stickerul maggi”. In ceea ce priveste hartia igienica, cred ca multi merg pe abraziv pt ca le place sa simta ca fac ceva cu hartia respectiva .. nu doar mangaie .. 🙂
si totusi.. care e legatura cu „sufocare” ?
nu e cea mai buna intrebare, dar e singura care imi vine in minte.
nu e vizibila pentru public, era vorba de niste conexiuni pe care le-am facut eu si putina reclama pentru dragos. that’s it
„vrabia malai viseaza si nebunul balamuc” i`ll be damned daca mi-a trecut asa ceva prin minte citind sufocarea lol