M-am plictisit de acest program de sclavi si munca de sclavi. Am asimilat propozitia „Altceva nu e de facut” deja si actionez in consecinta. I’m just frustrated.
Sunt momente in care n-as mai vrea sa ma trezesc la ora 7 dimineata, sa ma imbrac pe un frig de imi crapa buzele dupa 5 minute de stat afara, si toate astea pentru „binele meu”. Ca o sa vina ziua in care o sa zic „multumesc” e alta chestie, o sa fie „multumesc-ul” de rigoare ca am trecut la fizica anul. Uraaa!
Ma simt asa de ciudat cand beau ceaiul de dimineata si citesc ziarele, incat parca vad ca asta o sa fac si in 10 ani de-acum incolo, doar ca in alt cadru. Anyway, parca nici sandvisul de dimineata n-are gust si inghit oarecum in sila stiind ce ma asteapta. Mai bine n-as mai manca deloc, as deveni human of the future – nu as mai avea nevoie de mancare, somn, as sta si-as invata/lucra toata ziua.
Scoala e cel mai rau lucru care i se poate intampla unui om, sub toate aspectele – ritualul zilnic de mers pana acolo, de oameni care miros urat in autobuz, miros amestecat cu frigul de afara care se lipeste de toate hainele si care creeaza un efect nemaipomenit. It’s so sweet. Cum intru zambesc asa frumos unor persoane si in gand nu am decat „You bitch” sau „You retard” si trec mai departe. E tot timpul rost de cate un mic dialog pe tema „Vai ce mai faci?” – „Ce ora ai?” – „Ati dat test la geogra?” – „Vai ce tricou frumos ai”. Ce frumos e sa te prefaci interesat cand de fapt putin te intereseaza.
Statul in ore ma stranguleaza, atentia mea ajunge undeva la minim, adica la 40 de minute, ca atunci cand aveam 7 ani, pentru ca deja nimeni nu mai preda ca sa intelegem, preda ca sa nu zica lumea ca n-a predat. Biologia e o foarte mare poveste si seamana cu un curs de facultate, in care profesorul vorbeste, unii se uita pe pereti, altii scriu daca isi aduc aminte, sunt amenintati subtil ca li se iau caietele sa vada cat au scris dar bineinteles ca nu verifica nici naiba.
Pauzele sunt prilej de etalare de mobile, putem spune ca obiectele lor cele mai de pret acum sunt mobilele. Au ajuns atat de sus in piramida aia, saraca, incat sunt la esteem needs is am putea spune ca nu-si mai doresc nimic altceva in continuare decat BMW-uri si altele. Eu duc lipsa de ceva de la baza piramidei, deci nici vorba sa ajung la varful piramidei prea curand. Pauzele se desfasoara atat de banal, incat mi-e sila, mi-era sila demult; se copiaza teme, se alearga prin clasa, se fac pariuri la PariLoto, se merge in Cheers (cel mai apropiat bar de manelisti de langa liceu) unde ACM e rege si/sau tocmai in Herastrau, in City Club. E cel mai placut mod de a-ti pierde timpul, iar cei care citesc si stiu ca freceventeaza Office si Planter’s nici nu stiu ce pierd! Probabil nici eu nu stiu ce pierd.
La sfarsitul orelor se merge in grup la Fornetti si mananca toti cu o foame nemaivazuta. Discutii, chestii, avem cateva in clasa care se si vad femei deja si bineinteles ca exista permanent acea „vai, ai vazut cum arata aia?” – „Sa vezi, aseara am facut un pilaf delicios” si „Am fost cu el si am cautat televizor”, moment in care pe mine ma cuprinde panica intr-un fel sau altul.
El? Ei? Ele si ei? Am inteles ca sunt unele care au prieten, altele care au relatii de vreo 2 ani de zile (sunt in clasa in care fetele reprezinta exceptii, astea de la mine au relatii de lunga durata si probabil ca isi planuiesc nuntile inca de-acum. Foarte frumos, de altfel.
Terminand de scris asta, imi retrag piciorul de sub masa, de la care am facut vanataie deja, pentru ca e masa de strumfi si nu de elevi mai mari de 1.60., iar spatele imi sta inconvoiat datorita inaltimii bancii. Thank you 😕
Comentarii
5 răspunsuri la „Frustration”
Da. E foarte adevarat ca scoala nu are absolut nici o valoare. Modul in care esti tu foarte norocoasa este ca ai posibilitatea de a respinge idea fantezista si tampita ca lucrurile se vor schimba la facultate. La facultate modul de desfasurare si detaliile sunt altfel, concluzia fiind insa exact aceeasi.
Sugetia mea este sa-ti gasesti o facultate particulara cu cerinte minime, unde implicarea ta sa se poata reduce la vizite saptamane la avizier. De evitat orice forme de poli-whatever sau auto-whatever, si chiar majoritatea facultatiilor din ASE.
Oricum, lucrurile stau mult mai bine dupa ce-ti gasesti „vocea” ta, viziunea ta, si nu ma refer la o viziune reactiva, de forma „scoala suge, deci tre’ sa fac ne-scoala”… odata ce o sa ai o imagine clara asupra ta si asupra vietii tale, si ce vrei sa faci tu cu ea, problemele si cheltuielile astea emotionale vor parea minore si tolerabile. (nu le pot spune „sacrificii” pt. ca asta ar implica ca aceste costuri sunt mai mari decat castigurile)
OFFTOPIC: Maslow sucks. Atata timp cat chiar si el recunoaste ca o persoana se poate „intinde” pe toata inaltimea piramidei din cauza „salient need”-urilor, nu prea mai stiu ce rost are o ierarhizare a nevoilor. (nemultumirea mea fiind legata de parcurgerea ierarhiva vs. paralelism)
Io zic sa nu disperi, uita-te si la partea buna – ai vacanta cat nu o sa mai ai niciodata dupa. Nu poti sa iti dai seama cat de mult tanjesc dupa o vara lunga de 3 luni.
Dragos are mare dreptate cu vacanta. Eu fiind un asa zis „liber profesionist” nu prea am probleme de genul (trebuie sa ma calculez doar sa-m iasa banii cat de cat), insa Ioana, prietena-mea, se gandeste de pe acum foarte panicata la vara asta. Pentru ea vara viitoare va fi prima vara de servici…
In rest ce pot sa zic? La toti ne era scarba intr-un fel sau altul de scoala dar a trebuit sa inghitim si sa bagam in continuare. Intr-un final am dus-o pan’ la capat. In cel mai rau caz ma gandeam ca nu-s singurul care tre sa indure ci mai erau cel putin 30 din aceasi clasa sau an. Si am supravietuit cumva consolandu-ma cu asta, mai ales ca eram la o specializare geeky si faceam in mare parte ceea ce-mi placea. Insa acum, in al 3-lea an de a doua facultate am cam cedat si eu. Nu mai vreau! Sunt prea multe probleme pe capul meu, nu mai am chef si de scoala. Cu atat mai putin ca o fac absolut silit pentru a scapa de armata aia f****a care atarna deasupra capului meu precum celebra sabie. Ca sa nu mai zic cum ma arde la buzunar… Rate. Dolari. Euro. Crap!
Sfatul meu e sa alegi o facultate care sa-ti placa, informeaza-te dinainte ce materii vei avea, sa nu fie si aia un chin. Oricum regretele vor reveni sigur in timpul sesiunilor dar macar alea-s cate 2 pe an…
Si bucura-te de vacante cat poti. 🙂
Deea, U rule!
Un lucru care ma enerveaza la culme sunt blog-urile si orice fel de e-diary in care cineva se plange. De viata, de faptul ca nu sunt iubiti, ca nu ii intelege nimeni, ca „mami si tati e rai” si nu-i dau bani etc.
Blogurile de acest gen ma fuck sa ma urc pe pereti. Who cares they don’t love you, who cares u got it bad? You are not special. You are not a beautiful or unique snowflake. You’re the same decaying organic matter as everything else. You’re the all-singing, all-dancing crap of the world. Pentru fiecare loser care se plange de viata in fata planetei exista alti trei care strang din dinti si merg mai departe.
Asa ca nu pot sa fiu decat fericit de fiecare data cand gasesc orice fel de blog serios si normal. Blog in care se vede ca in fata calculatorului e cineva care GANDESTE nu se miorlaie sau gaseste interpretari abstracte cum ca totul, de la grapefruit-ul pe care il mananca si il/o stropeste in ochi la illuminati conspira ca sa-i faca lui/ei viata un chin.
Cat despre tema, trebuie sa fiu doar partial de acord. Sa o luam in ordine:
De acord ca scoala e o rutina enervanta DAR e o rutina necesara. Vezi, cu riscul de a parea un pic infatuat, nu toata lumea gandeste „inalt”, cel putin nu de la inceput.
De exemplu, schema pe care ne-a bagat-o „nice tits” pe gat la Brit, daca am lua-o ca standard pentru gandire in general. Unii o aplica imediat(A), trag concluzii din care trag alte concluzii samd. Altii se uita la ea si o aplica stangaci(B). Altii o aplica putin sau deloc(C).
Considera totalitatea celor de mai sus o turma de oi. Multi isi stabilesc o tinta, la fel ca o turma de oi care tanjesc la iarba de pe partea cealalta a unei prapastii. Grupul A, analizeaza situatia , observa un podet firav facut de un copac din departare cazut peste prapastie. Usor trec una cate una peste podetul improvizat, cu grija sa nu-l darame. Restul nu fac nimic. Behaie si merg spre Prapastie. Printr-o interventie providentiala deodata apare un pod peste prapastie. Grupul B trece si invata ce ar trebui sa faca data viitoare (adica ce a facut grupul A). Grupul C ignora podul si cade in prapastie.
Acum, e usor sa reduci viata la o serie de prapastii cu iarba verde pe partea cealalta dar din nefericire orice analogie e departe de a fi „the real deal”.
Prapastia e Ignoranta.
Grupul A e format din cei care invata ceva, isi dezvolta intelectul din natura. Sunt cei carora le place sa gandeasca si sa-si gaseasca un set de valori proprii.
Grupul B e format din cei care nu invata din instinct sau chemare dar sund deschisi la invatatura. Scoala le ofera un set de valori de-a gata si ei doar si-l adjusteaza.
Grupul C e format de cei incapatanati, interesati de alte lucruri care cred ca scoala e un moft si refuza orice tentativa de instruire. Ei cred ca stiu tot ce vor dar de fapt nu stiu nimic.
Interventia salvatoare e scoala, care face dintr-o masa amorfa de ignoranti un grup de docti sau semi-docti gata de viata. Nu e cel mai bun sistem, departe de asta… dar e cel mai bun in raportul pret calitate. Sa dai un set de valori si principii en gros e mult mai usor decat sa stimulezi incetul cu incetul fiecare creier pentru a se dezvolta cum crede de cuviinta( metoda Socratica de invatamant), la fel cum e mult mai usor sa cumperi un bonsai decat sa-l cresti tu cu grija.
Pe de alta parte, la scoala poti intalnii oameni care te pot inspira, care au rabdarea si intelegerea necesara. Oameni care vad scoala nu ca o vopsitorie auto, ci ca un atelier de pictura (prea multe analogii…! 😀 ) . Cea mai buna idee de scoala pe care am vazut-o pana acum e cea a lui Noica din Jurnal Filozofic… Nu-ti stric placerea de a afla singura care e aceea. Dar acesti profesori s-ar potrivi mai degraba acolo.
Insa in Romania si aiurea scoala nu poate fi asta. Pentru ca nu e practic. Nu poti sustine o astfel de scoala decat cel mult la nivel universitar avansat. cost/calitate again. si cand banii sunt putini…
Cat despre toate parasutele cu un prieten de durata… SI CE? CE DACA? Am fost de multe ori in situatia de a alege daca sa ma arunc la prima ocazie desi nu avem absolut nimic in comun
sau sa astept. Odata ce-ti impui un set de valori e mult mai greu sa gasesti ce iti place in ORICE domeniu inclusiv prietene/(i). Dar cand gasesti.. LIFE IS SWEET!
Depinde de tine si de echilibrul tau interior unde sa tragi linia intre principialism si inadaptare. Pentru ca realitatea nu exista si the world is what we make of it. And stuff.
p.s. I’ve got some good stuff her asa ca nu te supara daca nu ai exclusivitate la my witty remarks si la un moment dat le includ pe blogul meu. I guess that’s the way capitalism goes :D…
eu am fost unul dintre cei mai nesimtiti elevi din vremea mea. cel mult, vreo 2 profesori vizionari, au vazut in mine un fel de „branza buna in burduf de caine”. si acum fac mai bine decat premiantii.
asa ca nu te ingrijora. stai pe coada, rezista… si cand iti vine vremea, rupe-i 😉