Mi-am petrecut cele mai ciudate zile din existenta mea de pana acum in Deva, Retezat si imprejurimi.
Imi place natura. Nu iubesc natura. Imi plac drumetiile si urcatul pe munte dar nu le iubesc. Fani ai traseelor pot sa ma omoare acum. Nu ma simt bine fara oras si civilizatie pentru mai mult de sapte zile. Pot sa traiesc si in conditii mai dureroase dar nu sunt masochista din fire.
Ultima sambata a coincis cu ultima insemnare inainte de plecare. Eram fericita, plecam in Retezat cu niste necunoscuti si eram plina de entuziasm. La gara am avut ocazia de a-mi vedea parintii impreuna. Mi-au dat o stare de melancolie si de ‘nu vreau sa plec’ dar am trecut peste, am ramas doar ingandurata in tren.
Trenurile in Romania, daca nu se numesc ‘Sageata Albastra’ vor fi moarte de om. Toate zvonurile si ideile preconcepute despre caile ferate sunt adevarate. Nu sunt in regula, nu vor fi in regula, oamenii care calatoresc cu ele nu sunt in regula. Primul mers cu trenul e ca o initiere in ceva ce nu iti vei mai dori sa repeti. Majoritatea blatistilor a coborat in Caracal sau Craiova din niste vagoane ca vai de ele. Am fost ciupita de fund de oameni care duhneau a alcool.
Trenul a oprit in halta Hateg, de unde am mai mers cu autocarul vreo ora si jumatate. Am fos anuntati sa sunam familie, prieteni ca n-o sa mai avem semnal. Semnalul a disparut inainte sa termine propozitia, doar ca sa ajungem mai tarziu intr-o tabara formata din foste locuinte ale minerilor sau lucratorilor silvici. Suntem inca optimisti, da?
N-avem dusuri, sunt afara in curte, apa calda e cu program, camerele au patru paturi si toata lumea poate sa vada la tine in camera din balcon. Excelent.
Ne e foame dar nu primim masa de pranz desi platisem pentru ea. Am luat-o pe jos sa cautam o pensiune dar la dracu’ in praznic nu exista pensiuni pentru ca oamenii care vin la pensiuni vor sa aiba semnal la telefon. Pranzul sanatos a constat in cartofi prajiti cu salata si desert de la European Foods.
Sarmizegetusa
Am ajuns la Sarmizegetusa, intai muzeu si dupa aia ruine. Spre rusinea mea nu stiu nimic altceva despre Sarmizegetusa in afara de faptul ca a fost intemeiata in 108 sau 109 si a servit drept capitala imperiului Daco-Roman SI ca nu am avut nici macar ghid, desi platisem si pentru ala.
Coloana Corintica
Coloana Ionica
Monument funerar de 1.65m
In paralel cu ajutor de la Jurnalul National:
- Primul Patron de Templu Roman
- Sarmizegetusa, Leaganul Romanilor
Manastiri – Densus, Lainici, Prislop, Tismana
Am transpirat in autobuz fara aer conditionat. Am ajuns la Manastirea Densus si de acolo la Prislop. La Prislop nu se fac poze si trebuie sa porti o fusta ca de in daca ai pantaloni scurti sau fusta. Nu exista diferentiere intre “vii” si “morti” cand vine vorba de noi aprinsul lumanarilor dar am intrebat! Parea de bun simt
Manastirea Densus
Fresca de la Prislop
Exteriorul Manastirii Prislop
Fresca de la Lainici
Picturi murale, Lainici
Castelul Corvinestilor
Cunoscut si drept Castelul Huniazilor sau Corvinestilor. Aici mi se terminau mie bateriile, dar am mai scos 6 poze pana m-am intors.Intemeiat in secolul XV de Voicu, tatal lui Iancu de Hunedoara, dupa cum ne-a povestit si ghidul. Lucrarile au fost incepute de el, continuate de sotia sa, Elisabeta Szilagyi si Matei Corvin, fiul sau ce a ajuns rege al Ungariei mai tarziu. Fiecare locuitor a schimbat fata castelului, in functie de propriile nevoi – de la baza militara la resedinta de lux. In perioada interbelica a fost data jos tigla de pe acoperis deoarece era reprezentat steagul Ungariei si a deranjat destul de multa lume.
In curte se afla o fantana de 30 de metri adancime, la care au lucrat trei prizonieri turci carora li se promisese libertatea in schimb daca vor ajunge la stratul de apa. Persoana care le-a promis asta a murit intre timp, dupa 15 ani de munca nu au fost eliberati, drept pentru care au lasat o inscriptie pe un zid din apropierea fantanii: “Apa aveti, dar suflet, nu”. La prima vedere. Mai tarziu s-a descoperit ca insemna “Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de lânga biserica“. Telefonul fara fir!
Exterior
Parcul National Retezat
Luni ne-au dus pe munte. De la 900 de metri la 2100. Am ajuns la Taul Gemenele, loc pe care prea putini l-au vazut, pentru care e nevoie de autorizatie. Nu prea am avut timp sa ne oprim sa pozam sau sa filmam. Pe drum am lesinat undeva in drumul spre lac, singurul lucru pe care mi-l aduc aminte e ca incercau sa ma trezeasca cu paine si ciocolata.
A doua zi dupa visam la un dus, la adidasi noi, haine curate.
Restul excursiei a constat in Deftones, mult Deftones, Mushroomhead si Saliva. Dar cu siguranta Deftones.
Comentarii
Un răspuns la „Retezat 2004”
Hehehe, ce pot sa spun? Ma bucur ca ti-a placut atat de mult la munte! 😛 Eu sunt din Hunedoara si ma prapadesc de ras cand vad la munte bucuresteni. A devenit si asta un stereotip, exagerat din pacate, dar prin partea asta nu va iubeste nimeni :D. Eu mergeam constant in Retezat in perioada liceului fiind atat de aproape, si-mi place mult acolo. Am facut si escalada si nenumarate drumetii prin masiv si sa stii ca poate sa fie frumos acolo chiar daca mergi o zi prin ploaie, chiar daca a viscolit intr-una, chiar daca zapada e pana-n gat, chiar daca te-ai ratacit in ceata, chiar daca ai ajuns noapte la cabana, chiar daca toata noapte ti-a plouat in cort iar dimineata il aduni pe ploaie, chiar daca te speli cu apa din rau la 1672 de metrii altitudine… Eu iti recomand cu caldura sa mai incerci cu muntele. In rest, numai bine!