Gaini Moarte

Azi s-a petrecut o intamplare mai mult sau mai putin ciudata. De fapt toata ziua a fost ciudata, ciudata in sensul de “daca-o-scot-din-context-nu-seamana-cu-nimic-din-ce-am-facut-pana-acum”.

Am decis ca zilele friguroase sunt cele mai bune in care sa mergem la bazin impreuna cu colega mea de banca, Alice. Am scos-o pe Daisy la plimbare. Daisy e un golden retriever de 5 ani. Ne-am dat seama ca printr-o coincidenta (de fapt nici o coincident), unul din colegii nostri o sa iasa de la bazin in cateva minute. Am stat pe o alee de langa parc pentru ca nu e voie cu caini in parc. Branko, asa cum ne asteptam, iese de la bazin. De data asta am plecat impreuna pentru ca probabil parea foarte ciudat ca noi sa fim in fiecare vineri, timp de 2 saptamani, in acelasi loc si la aceeasi ora cu el.

De aici, nimic n-ar putea sa se intample, ati zice. Poate sa ne plimbam fara sa ne zicem nimic si a doua zi la scoala sa ne prefacem ca nimic nu s-a intamplat. Am iesit si am plecat impreuna, si trecem pe langa o “piata volanta”, unde se vand cartofi, legume, de toate in plina strada. In spatele unui gard erau niste gaini si asa cum am descoperit mai tarziu, Daisy le mirosise de departe. Cum instinctele de caine de vanatoare au iesit la suprafata, a fugit dupa o gaina si a masacrat-o pana sa ajunga in cotet. Sunete de gaini, cocosi si altele probabil jelind moartea ei. Femeia a carei gaina tocmai o omorasem a inceput sa alerge dupa Daisy cu o bata de baseball (bata s-a materializat in mai putin de trei secunde) si noi incremenisem, rugandu-ne la tot ce puteam ca Daisy sa n-o muste si sa ne distruga existenta cu ‘trebuie eutanasiat’ si complicatii de genul. Ne-a facut un scandal de zile mari, ca i-am omorat gaina pe care o crescuse de cand era mica, ne-a cerut 250.000 pentru ea si ne-a si scuipat dupa ce am plecat.

Morala: nu va duceti cainii in parc, Dumnezeule, la ce va gandeati? Parcul e un loc periculos.