Diverta vs. Carturesti

Intr-o sambata dimineata, la ora sase dimineata, cand se scriu toate rapoartele pentru saptamana viitoare, am avut un mic highlight apropo de magazinele Diverta si Carturesti din Bucuresti (caci in afara Bucurestiului nu mi-e la fel de clar; intr-un fel nici in Bucuresti nu mi-e mai clar dar sunt obisnuita cu ele).

Gandul a venit scriind o strategie pentru altceva si mi-am dat seama ce ma enerveaza de fapt la unele din ele. N-am pretentii de cine stie ce analiza detaliata pentru ca ma pierd usor daca ma apuc de asa ceva dar am eu o mare problema cu asta.

In Diverta am zis ca nu mai pun niciodata piciorul ca sa cumpar pentru ca din varii motive a devenit o mare varza. De-a lungul timpului a achizitionat magazinele Best Computers si mai nou si Libraria NOI de pe bulevardul Magheru. Si-a imbogatit portofoliul adaugand si electronice, software, hardware si o gramada de carti pe care NOI le importa si Diverta nu le avea. Nu stiu altii cum sunt dar in NOI am gasit intotdeauna tot ce imi trebuia si nu imi trebuia.

 

#1 – Salingers/Nautilus

NOI avea o selectie foarte buna (in viziunea mea) de carti in engleza pe care le mai puteai gasi la Nautilus (magazinul acela la subsolul unui bloc in apropiere de restaurantul Doina/statuia Aviatorilor) si Salingers. Nautilus a fost primul loc care a adus Harry Potter in engleza mi se pare (s-ar putea sa gresesc dar am imbatranit odata cu Harry Potter) si avea acea atmosfera de loc in care te duceai dupa scoala ca un copil mic sa intrebi ‘A aparut azi?’ – ‘Nu, n-a aparut azi’. Salingers pe de alta parte era o idee buna la momentul respectiv pentru ca prea putine librarii aduceau carti exclusiv in engleza. Problema lor a fost ca au deschis magazine la JW Marriott, unde imi inchipui ca erau cocosati de chirie, si mai recent, in ultimii ani, in Carrefour Baneasa. Nu mai stiu de altele asa ca astept sa fiu iluminata daca mai exista. Nu mai stiu nici de cel de la Marriott de fapt pentru ca era intr-un colt foarte retras unde nu ajungea foarte multa lume. Diverta pe de alta parte a avut putine carti in Engleza pana sa inceapa sa aduca mai multe si unele din ele in conditii destul de proaste – gaseam multe carti care aveau colturi indoite sau aratau de parca ar fi cazut o statuie pe ele in timp ce erau transportate.

#2 – Amplasament

Lamurind problema cartilor de nisa, cand a aparut Carturesti a adus o selectie care sa rivalizeze cu ce aveau acestia, intr-o cladire mult mai la indemana pentru multi pietoni, anume fix langa cinematograful Patria de pe Magheru*, practic in ceea ce eu numesc buricul orasului. Buricul orasului e de fapt ca un fel de linie continua de la Piata Victoriei pana la Piata Unirii in viziunea mea asa ca as putea zice centrul comercial datorita faptului ca acum ceva vreme se speculau si sugerau investitiile pe Calea Mosilor date fiind chiriile mici dar nimeni nu s-a inghesuit pentru ca nu e o strada la fel de pietonala ca Magheru. Cel putin mie nu mi se pare. S-ar putea sa fiu singura 🙂

NOI si Carturesti se aflau la egala distanta si in ceea ce priveste o (oarecare) diferentiere, NOI beneficia de sala Dalles fix langa, loc devenit ‘loc de cautat mici cadouri’ in apropierea sarbatorilor dar in viziunea mea o suprafata sufocant de mica pentru cati oameni ii calcau pragul. Nu mi-a placut niciodata sa ma inghesui in ceea ce mi se parea un fel de Bucur Obor mai mic dar parea ca avea si are (risc sa zic) succes dar nu stiu in ce masura vanzatorii isi recupereaza banii sau cat sunt chiriile. Oricum, Carturesti nu avea spatiul necesar pentru ca i-a trebuit cativa ani sa deschida mansarda pentru public si mai tarziu targul Carturestilor (care cred ca s-a deschis dupa ce am plecat eu in vara pentru ca sigur nu era acolo). Carturesti avea si inca are o selectie impresionanta de CD-uri si DVD-uri pe care nu le vei gasi niciodata in Diverta, are filme straine, are impresionant de multe lucruri pe care mi-as fi dorit acum cativa ani sa le pot cumpara din Romania dar nu le-am gasit niciodata. Pur si simplu prin selectia de carti si deschiderea unei ceainarii in interior, Carturesti a atras un public mai boem decat Carturesti. Ceainaria devenea loc de lansari si galerii, nu la fel de comercial in aspect ca sala Dalles dar oricum mai rafinat. Carturesti devenise un loc in care sa te duci de placere si inca este.

Diverta a incercat sa fie ‘everything for everyone’. Cand a achizitionat spatiul pe care se afla magazinul Eva tot pe Magheru, au deschis si o cafenea la etaj – daca la Carturesti aveai ceai, la Diverta ai cafenea si prajituri cu priveliste spre bulevard pentru ca nu toata lumea vrea ‘doar’ ceai si pentru ca (cel mai probabil) s-au inspirat dupa modelul Starbucks+Borders

#3 – Extindere

Nu stiu ce o sa faca Diverta acum ca a achizitionat NOI la vreo 6 minute de mers pe jos de la celalalt magazin dar in speranta ca nu se inchide, spatiul nu se preteaza la foarte mult datorita formei. Mi-am imaginat tot timpul ca ar arata bine ca o galerie de arta dar in vremurile de azi galerie de arta ar mai lipsi intr-un spatiu asa mare. In schimb, Diverta a inceput sa aduca produse pentru copii – paturi, jucarii si toate cele (le gasiti in mall-ul de langa Cora Lujerului) ceea ce nu e un lucru rau in esenta dar nu stiu ce se vrea a fi Diverta mai nou. In cautarea unui cadou pentru cineva am zis ca intru la Diverta pentru ca au o selectie buna de papetarie si gasesc o punga in care sa pun pachetul. Aiurea, intrand in Diverta pe 27 sau 28 decembrie, am gasit vreo 3-4 pungi de cadouri ratacite. Diverta nu e locul in care sa iti iei rechizite, nu e nici locul ideal de unde sa iti cumperi alte lucruri datorita adaosului comercial mult prea mare (nesimtit de mare as zice daca ma uit la produse gen Apple) si datorita faptului ca nu are inca nimic care sa ma faca sa intru acolo si sa caut ceva decat in Carturesti sau Media Galaxy (sa zicem) pentru alte accesorii gen casti si tastaturi.

Pe de alta parte, cam in aceeasi zona se afla doua librarii de stat (banuiesc) care din pacate si-au pierdut reputatia in timp, mai putin cu cei in cautare de carti pentru scoala: Librariile Eminescu si Sadoveanu. Ceea ce e pacat. Daca libraria Carturesti ar avea bani, ar putea sa inchirieze sau sa achizitioneze o casa prin zona Dorobanti/Str. Roma/Londra, undeva intre Dorobanti si Calea Victoriei de fapt. Ar avea vreo trei licee in apropiere (Vlahuta, Caragiale, Monnet) doar pentru ceainarie, carti, muzica dar ar fi si mai interesant daca ar avea spatii destinate exclusiv unor galerii semi-permanente. I’d go there at least. 

 

 

* stiu ca citesc si oameni din provincie care probabil nu au idee unde e si cu ce se mananca

Troy Uncut

Hector si Paris in Grecia, la Agammemnon. Paris flirteaza cu Elena, sotia celui de mai sus. Nu e bine. Deja stim ce se va intampla. Se duc undeva sus intr-o camera ca niste adolescenti americani la o petrecere la care beau toti cei sub 21 de ani (de fapt e invers, obiceiul americanilor isi are radacinile in antichitate):

“E o greseala ca esti aici”
“Si azi-noapte a fost o greseala?”
“E adevarat, am facut mai multe greseli saptamana asta…”
“Si vrei sa plec?”
“….”

Si da, doamnelor si domnilor, se culca cu ea!

A doua zi pleaca spre Troia, Agammemnon o vwrea inapoi, mafia greceasca are burta si barba, daca Troia nu ne vrea, noi vrem Troia! Deducem si ca la razboi se pleaca doar cand iti satisfaci nevoile trupesti cu doua ‘doamne’. Printre altele, Ahile se culca si cu una din verisoarele lui Paris, care era vestala la templul lui Apollo. Duce ceva munca de convingere dar se poate. De mai multe ori.

Pe scurt, “Troy” cu Brad Pitt si Orlando Bloom.