-
Andreea Nastase, 20, Manchester (UK), future MMUBS adgrad, ex-Leo, current somewhere, nu foarte inspirata cand vine vorba de pagini 'despre', usor plictisita si tot asa.
Scriu despre publicitate, in principiu account planning, balarii care imi mai trec prin minte si pun prea multe link-uri catre bookmark-uri pe delicious.
Mentiuni
Blog digest 3
“Îmbrăcămintea mea va fi în ton cu spiritualitatea mea. Se va asocia feminismului meu rafinat. Va exprima fluiditate şi eleganţă, în completatarea unui aer adânc studiat, de sobrietate şi naturaleţe – care mie-mi vine foarte bine, ca femeie modernă, de carieră. Machiajul va fi discret, dar numai după ce mă voi da cu laptele de piersici şi migdale pe faţă, apoi cu crema nutritivă cu extract de castraveţi indonezieni. Taiorul deux-pieces mov deschis, bluziţa roz pal, push-up. Chiloţeii verde crud cu fundiţă roz – că nu se ştie niciodată. Trebuie un accesoriu pe negru…”
Blogul headvertising si putina discutie despre industrie, tragedy of the commons, clienti, consultanti, focus grupuri
(Foarte irelevant pentru lume, eu imi aduc aminte ca strabunica mea avea una dar niciodata n-am stiut ce e cu ele)
“Fiindca scopul ultim al invatamatului nostru universitar nu e sa-ti dea aripi sa continui, ci sa te faca sa intelegi cat de tampit ai putut sa ajungi si cat de destepti sunt cei care iti predau. Fiindca numar pe degetele de la o mana oamenii care aveau ce cauta sa-si impartaseasca cunostintele altora, si am o lista intreaga de persoane care n-au inteles nimic din modulul de pedagogie[asta daca l-au facut]. Fiindca sunt profesori care dau note dupa semnul zodiacal si ascendenti, sau care nu accepta studenti in sala de curs daca au la mana ceasuri electronice[bad karma, cica!--daca-mi aratati unde anume se insinueaza aceasta karma intr-o facultatea profund tehnica, promise to drop the idea]. Fiindca in ditamai facultatea de electronica, sunt inca profesori care n-au nici o treaba cu tehnologia si dau zoom la jpg-uri mutand mai aproape/departe masa pe care sta proiectorul.”
“Nu se plimbau femei pe culoarele spitalului, ci aparate reproducătoare de statură umană. Încruntate, preocupate, cu câte o fişă în braţe sau câte un buchet de flori pentru medic, aşteptându-şi rândul la verdict sau ieşind din cabinetul medicului cu încrâncenarea ultimului control pe chip, imense vulve, ovare sau utere mişunau de la prima oră prin clădirea veche în care tehnologia medicală încerca să se impună în faţa izului de vechi şi fetid.”