Ceva deosebit

Imi traiesc viata cate o cana de ceai verde la cateva ore. De vreo sase ani de zile. De la bancha si sencha pana la matcha, azi am reusit sa vad si cum se prepara ceaiul, asa cum ar trebui el sa fie. Cum s-ar zice, am mai bifat ceva de pe lista mea de lucruri pe care vreau sa le fac sau vad.

Venind din Marea Britanie unde fiecare ceasca de ceai trebuie facuta cu multa dragoste, ceremonialul japonez insista ca fiecare ceasca de ceai trebuie facuta din respect pentru oaspetii tai. Ceaiul nu este doar o bautura, e un ritual, este un gest de politete. Nu se bea nimic altceva cu ceai, respectiv nu se bea doar spre seara, in stilul cafenea. A fost intr-adevar ceva deosebit, pentru ca cei de la organizatia Nipponica organizau cursuri acum ceva vreme (candva in 2003 sau 2004) dar erau peste mana pentru destul de multi oameni si au facut public un ritual mult mai intim, ce se desfasoara in camere de trei pe trei metri, pe un covor tatami, si cu foarte putine vorbe, preferabil soapte.

Ceaiurile Triangle D’Or (Mariage Freres) sunt impresionante ca estetica, respectiv ca gust (eu am avut un ceai foarte parfumat si nu foarte tare, asa cum mi-ar placea sa fie de multe ori) si zic asta dupa ce am baut foarte mult ceai la viata mea. Altfel a trebui sa-mi dau peste mana sa nu beau un cherry frappé inainte de a degusta acel matcha.