Cernavoda

Cand profesoarele decid sa faca excursii in tara poti ghichi locurile in care te vor duce. Profesoara de geografie o sa te duca sa vezi pesteri, monumente ale naturii. Profesorul sau profesoara de istorie o sa te duca la Marasti, Marasesti, Oituz. Cel de sport o sa te duca la Busteni, Azuga, Predeal, Sinaia, Poiana Brasov la schi. Daca e profesorul sau profesoara de romana cu siguranta vei ajunge sa vizitezi case memoriale in care au locuit si scris diversi autori.

Ce se intampla cand amesteci cele doua? Luam o profesoara de fizica si una de geografie si plecam la centrala nucleara de la Cernavoda.

Pentru curiosi dureaza vreo sase saptamani pana primesti o aprobare. Greu, dar nu imposibil. Ceea ce noi nu am stiut inainte sa plecam la ora 7.30 din Bucuresti a fost faptul ca trebuie sa ai pantofi cu talpa absolut plata, care sa nu lase amprente. Ne-am panicat.

Am plecat pe ‘autostrada soarelui’ care era inca in constructie de la Bucuresti pana la Lehliu. La Cernavoda nu ne-au lasat sa facem poze si din cate am inteles ori ni se confisca aparatul, ori ne sunt sterse pozele.

Centrala are cinci reactoare si daca Ceausescu mai traia, ar fi functionat toate. La momentul vizitei noastre functioneaza doar reactorul 1, asigurand 10-12% din energia electrica a tarii. In momentul in care se pune in functiune al doilea reactor, Romania ar putea (in teorie) sa fie alimentata cu energie exclusiv de la Cernnavoda.

Reactorul se viziteaza doar cu acei infami pantofi cu talpa plata. Daca nu ai, ti se da o pereche. O casca de protectie si ochelari de plastic. Exact ca in filme, la standard european. Nu ai voie sa atingi nimic din motive evidente, sa alergi, sa sari sau sa tipi inauntru.Al doilea reactor se afla inca in constructie. Am vazut ‘piscina’ pentru deseurile radioactive, vreo 380 de tuburi colectoare si alte lucruri ce tin de structura unui reactor.

Nu ma pricep, sincer. Dar pare al naibii de impresionant. Pentru noi, oameni care nu stiu ce formula are tritiul sau apa grea sau deuteriul a fost o experienta interesanta, de bifat ‘Vazut o centrala nucleara’ de pe lista celor un milion de lucruri de facut inainte sa imbatranesti si sa iti cada dintii.

Mihnea

Ziceam ca imi place de cineva…ei bine, acum nu mai am de gand sa ascund cine, ce, cum, de ce, ar trebui sa dau dovada de ‘responsabilitate’ si sa imi asum cuvintele. In sfarsit…El e Mihnea. A venit asa, pe neasteptate, nici eu nu mai tin minte cand l-am observat, dar cred ca se intampla acum vreo saptamana pe hol, in fata clasei lui. It just happened.

Eu nu mai stiu ce cautam pe-acolo exact, dar probabil ca vroiam sa ma bag in seama. Intr-o clasa cu 21 de baieti, doar n-o sa stau fix cu fetele. Mihnea are aparat dentar. Excelent loc de pornire pentru o conversatie. Buna, am observat ca ai si tu niste chestii de metal de care abia astepti sa scapi candva in viitor.

Am stat de vorba, pauzele s-au scurs, si pe masura ce eu imi dadeam seama ca e un tip de treaba si amuzant, deveneam din ce in ce mai timida si nu prea aveam curajul sa ma duc sa-l intreb ceva direct. Ei bine, din aceasta cauza, am fost oarecum ‘fortata’ sa vorbesc cu el de o colega in mijlocul unei lucrari la fizica. Am bajbait prima oara, deoarece tot ce aveam eu sa-i zic a fost ca luasem un 3,50 la fizica ca daca ia 5 sau 6 e bine. Ma simteam proasta. Eram!

In momentul in care stateam fata in fata cu el, numai de vorbit de lucrari la fizica n-aveam chef, dar parca era un inceput. Aflu ca e din Scoala 11, cei care au dat capacitatea la fostul meu liceu. Ma intrebam cum de nu l-am vazut atunci in primul rand.Cand am emotii, sunt nervoasa sau orice asemenea, mi se racesc mainile, mi se fac de gheata. Abia le mai simt si nici daca as vrea sa gesticulez nu le incalzesc. In acea zi, am aflat numele lui intreg si am dat mana, gest foarte formal, moment in care am simtit ca avea mana la fel de rece ca a mea.

Cateva zile mai tarziu, am tot stat pe la ei prin clasa, prin fata clasei, am mai vorbit cate ceva, s-a mai jucat la mobilul meu, la palm-ul meu, eu la mobilul lui si-asa mai departe. Imi inchipui un fel de nostalgie ciudata in cativa ani de acum. Inca nu il intrebasem de numarul de telefon, aveam senzatia ca nu il cunosc inca suficient de bine, dar nu stiu la ce ma gandeam eu! ­čÖé

Intr-un final, l-am intrebat, si mi-a luat telefonul, a scris el numarul, l-a salvat si mi-a pus telefonul de gat. De ce aveam meniul in limba maghiara nu stiu dar nu stiu nici de ce el stia putina considerand ca nu era ungur.

Cand te obsedeaza ceva, vezi toate micile detalii pe care nimeni nu le baga in seama. Piciorul drept la 90 de grade, cel stang intins, eu dadeam din picior si cu mana dreapta la fata. Obesii superficiale nu sunt incurajate.