Tesco si Bergenbier

Ieri, surpriza zilei, la Tesco aveau …Bergenbier! N-aveam telefonul la mine sa fac o poza dar am ramas un pic socata. 500 ml la £1.50. Ce chestie!

Buy One Get One Tree

Azi plantam copaci cu Innocent

 

Pentru £3.02, 1L de smoothie cu banane si capsune, un copac si sentimentul ca participi la ceva frumos.

“For each code entered, we plant a tree. Local communities will receive an income for 10 years for looking after the trees, and also receive training on sustainable agriculture. The trees will help to maintain healthy soil, reduce water run off and protect crops. So what’s not to like?

Mi se pare o idee geniala mai ales dupa ce au scos tot felul de filmulete despre locurile de unde isi iau fructele pentru toate produsele lor. Vand cam doua milioane de smoothies in fiecare saptamana si 10% din profiturile din bauturi le trimit la “The Innocent Foundation” care trimie apoi in tari in curs de dezvoltare. Fie ca vei cumpara un smoothie care iti da si un copac virtual sau nu, banii vor fi trimisi acolo intotdeauna.

Alte proiecte de-ale lor includ “The Big Knit” pentru persoane varstnice, caciulite pentru smoothies la sticle mici.

In fine, copaceii sunt tare amuzanti, poti sa il plantezi pe numele tau, sa il faci ‘cadou’ si sa lasi un mesaj sau sa alegi locul in care sa ti-l planteze. Oarecum. Nu stiu daca o sa planteze 100,000 de copaci dar in ritmul in care lumea cumpara ceea ce e probabil cel mai scump (dar natural) smoothie s-ar putea sa ajunga acolo in cateva luni. Ieri dimineata erau 5,000 plantati iar la ora la care scriu postul sunt deja 6,128 ceea ce inseamna aproape 1,000 de copaci pe zi. Sau undeva in jurul cifrei de 1,000, mai ales ca au zis intr-un comunicat recent ca vanzarile cresc substantial in weekend. Smoothies la mesele de pranz? 🙂

Update: acum sunt aproape 125,000 de copaci. Cursa e sa vedem cu cat si-au depasit obiectivele:

Bai, noi despre ce scriem?

Cum aici viata de student se invarte in jurul noptilor de iesit in oras si de a te face manga, toti profesorii presupun cateva lucruri : este un privilegiu sa fii studentul lor, inseamna ca ai suficient de mult creier incat sa faci o facultate. Mare lucru! Al doilea lucru, inseamna ca desi esti aici vei fi tentat sa iesi in oras, sa bei, sa lipsesti de la unele cursuri sau seminarii (noi le zicem lectures si tutorials) pentru ca erai mult prea praf ca sa mai ajungi acolo treaz.

Dar in rest, sunt cateva lucruri care ma surprind in mod (placut) despre Marea Britanie (daca ii zic UK acum se oftica toti care citesc si asteapta primul cuvant in engleza pe care il amestec intre celelalte in romana).

Aici totul…merge. Cand zic ‘merge’ , chiar merge. Daca un autobuz trebuie sa fie in statie la 15:44, va fi acolo la 15:43 si daca nu va fi din cauza de trafic vei sti cu siguranta din timp de asta de la alte autobuze care vin inaintea lui. Din cauza faptului ca autobuzele merg atat de bine, bicicletele sunt inca folositoare pentru ca exista piste pentru ele spre deosebire de Romania unde in putinele locuri in care sunt piste, oamenii circula ca vitele pe ele. Da, o spun cu rautate pentru ca probabil si Bucurestiul ar avea nevoie de mai putin trafic si mai putina poluare si de unde din alta parte sa incepi daca nu cu transportul in comun?

Nu pot sa ma plang ca intru intr-un restaurant si nu gasesc hartie igienica. Nu pot sa ma plang ca au doar apa rece. Nu pot sa ma plang ca masinile trec pe rosu. Se intoarce si aici in mijlocul drumului cand nu se uita nimeni dar in principiu te vad cu CCTV instalat pentru benzile de autobuz deci tot pierzi. Unii carcotasi ar putea spune ca omoara tot ce mai era un pic ilegal dar ‘ok’ in spiritul cuiva, eu as zice ca e vorba de civilizatie asa cum ar trebui sa fie.

Nu pot sa ma plang ca e mizerie decat in weekend cand se strange gunoiul la intervale mai mari de timp, il mai ia vantul, e greu de adunat etc. Dar e mizerie doar in locuri obscure, nu in centrul orasului. Nu pot sa ma plang ca au arteziene dar nu functioneaza pentru ca functioneaza. Nu pot sa ma plang ca nu mi-a pus scortisoara peste ciocolata calda pentru ca mi-a pus si m-a intrebat inainte, si in locurile in care am platit 50p pentru ea si in alea in care am platit £3. E misto. Am ‘invatat’ sa zambesc din nou la chestiile astea mici si marunte care te fac sa te simti mai bine. Nu stiu cum unii oameni pot fi atat de nervosi si acum ca reflectez la cum era in Romania, de-ti venea sa injuri oameni la metrou, mirosuri in tramvai, autobuz si alte locuri, aici n-am de cine sa ma iau. Nu ma fluiera muncitorii, nu ma apuca nimeni de fund in autobuz. Nu mi-e dor de toate astea ca sa raspund intrebarea pe care inevitabil as gasi-o in comentarii.

Dar in Romania daca intram si ii ziceam cuiva in magazin ‘buna ziua’ se uita ciudat la mine si dupa aia in alta parte. Atat de deprimant incat mai bine taceam decat sa zic ceva oricum…

Ma uit la Delice si ma gandesc, bai, cosmarul meu zilnic. Sau as putea spune acum fostul meu cosmar zilnic. Si pentru cei ca noi care mai au (sau aveau) un pic si crapau, nu pot sa va dau decat sfatul pe care mi l-au dat si mie altii : plecati daca aveti cu ce. Cum era reclama aia, life’s too short to pick the wrong job, asa si aici, viata-i prea scurta ca sa iti faci atatia nervi. Cate comentarii de vai ce elitista sunt eu ca plec, ce acri-s strugurii pentru altii, cel mai tare sentiment e ala ca nimeni nu stie de unde esti si nu zice ‘ia uite-l si p-asta, e roman’.

Recomand spre citire si “Viata este in alta parte” de Catalin Stefancu

Chestie de perspectiva

Faza de ieri care m-a facut sa cad un pic pe ganduri!

Aveam de la ora 11 la 12 un fel de curs cu ‘grupa’ ca sa zic asa – trebuia sa fim cam douazeci de oameni intr-o grupa dar evident din cauza ca nu toti se trezesc sau vor sa vina, foarte multi au lipsit. Cursurile sunt monitorizate spre deosebire de seminarii unde suntem ‘la comun’ cu cei de la Retail Marketing Management si Marketing Management sau altii de la Digital Marketing.

Aici, ca peste tot (cred si sper) se tine foarte mult cont de punctualitate – in special fiindca suntem la scoala de ‘business’ cum ii zic ei. Ni se reaminteste la fiecare curs ca trebuie sa fim punctuali in viata si ca daca o sa intarziem si la un interviu cum intarziem la cursuri atunci niciun angajator nu o sa ne ia in seama.

Ei bine, la acest curs de la 11 la 12 am inceput cu dreptul, totul parea sa mearga bine pana cand la ora 11.30 intra o fata si zice ‘Ma scuzati ca am intarziat’. Profesorul se uita un pic ciudat la ea, un fel de mustrare din priviri si dupa aia apare un zambet pe fata lui, ii zice ‘ia-ti un scaun si gaseste-ti un loc la o masa intre colegii tai’. Se aseaza fata undeva destul de aproape de profesor, probabil la mai putin de doi metri de el pentru ca el statea undeva in mijlocul nostru pe un scaun pe care il luase de la catedra. La un moment dat, fata noastra stranuta. Profesorul, putin mirat, o intreaba daca e racita. In cuvintele lor, dialogul suna cam asa (da, si in engleza, poate e ceva ce n-am inteles eu)

‘Da, am o mica raceala’ (“Yeah, I have a bit of a cold”)

‘Atunci va trebui sa ma scuzi dar o sa ma mut un pic mai departe pentru ca nu imi permit sa racesc tocmai acum la inceput de an din moment ce suntem destul de putini profesori zilele astea din diverse motive’ (“Then you’ll have to excuse me as I move my chair a bit further away from you as I can’t afford to catch a cold so soon within the academic year…we’re already short on staff for various reasons”)

Daca tot esti racita si nu te simti bine poti sa te duci la doctor sa iei un biletel si e ok sa lipsesti de la cursurile la care monitorizam prezenta decat sa inrautatesti situatia si sa racesti mai tare si sa ii imbolnavesti si pe altii’ (“If you’ve already got a cold then you can just check with your GP for a note and it’s okay to skip a few tutorials that we monitor for attendance…it would do you some good as well to be able to recover faster and not spread the cold”)

Ei bine, ce ar putea sa mearga prost de aici? As fi crezut ca nimic! Dar dupa cateva ore, la alt curs, o fata care fusese dimineata acolo si asistase la scena zice ‘Ai vazut ce nesimtit a fost profesorul cand s-a mutat de langa ea de parca avea cine stie ce boala? Nu pot sa-l suport, cum sa te porti asa cu cineva?’

Acum stau si ma gandesc, profesorul a fost nesimtit pentru ca ne-a zis ca multi colegi lipsesc si nu isi poate permite sa isi ia zile libere (indiferent de motiv) si a primit-o pe fata la curs desi intarziase treizeci de minute sau chiar fata pentru ca a intarziat jumatate de curs (trei sferturi de fapt) si nici nu s-a simtit?