Tag Archive for 'media'

Standarde

Am o mica (mare) frustrare in legatura cu lucrarea de licenta, mai exact partea de research proposal despre care trebuie sa vorbesc in vreo 3,000 si ceva de cuvinte. E frustrant pentru ca sunt multe lucruri de zis si multe studii cantitative despre what media people engage with dar nu si how people engage with it. Ceea ce vreau eu sa fac in esenta. Si in trei mii de cuvinte, fiecare sectiune are anumite limite. Literature review are cinci pagini. Introducerea si contextul maxim doua. Obiectivele o jumatate de pagina daca se poate.

Ma enerveaza ca a trebuit sa scriu doua versiuni pana la urma, una pe care o s-o trimit maine si una pe care chiar o s-o folosesc in lucrarea de licenta, unde nu am limita de pagini la fiecare sectiune.

Bunch of arse, in esenta, dar ma rog, sa vedem ce iese.

De ce eu nu (prea) citesc reviste IRL

Am citit vreo trei opinii la Cristi pe blog despre print, moartea lui si toti prietenii, incat m-am gandit sa scriu si eu ceva despre subiect, nu neaparat ca as fi cine stie ce autoritate in domeniul print-ului dar ca in publicitate, you either lead, follow or get the hell out of the way. Nu sunt o fana uriasa a printului, si in special nu a sutelor de reviste care servesc niste nise foarte mici aici. Exemplu: Lancashire Life. Exista cel putin trei reviste despre par, una in plus despre parul femeilor de culoare, una pentru asiatice. Vreo sase reviste gen Star si Ciao sau ce altceva mai exista, 10-12 pentru gatit PLUS reviste gratuite sau de vanzare in supermarketuri (Sainsbury’s, Tesco, M&S au fiecare cate una), Jamie Oliver are propria revista, exista la fel vreo 50-60 de reviste despre barci, camping, rulote, mountain biking, road biking, sanatate, fitness si tot asa, reviste despre cultura LGBT, LGBT fashion, LGBT lifestyle, LGBT de toate. So believe me, print is annoying. Unele din ele ar trebui sa moara pentru ca nu rezolva o problema urgenta si nici nu satisfac multe alte criterii.

Parerile, asadar, cu mentiunea ca pe masura ce scriu o sa folosesc un limbaj nu tocmai formal. Nu de alta dar m-as plictisi eu citind totul cu voce tare din nou.

 

  • Orlando Nicoara: “In momentul in care generatia +40 (hai, +35), adica cei care cumpara print acum, o sa dispara, atunci printul va avea cele mai mari probleme. Desigur ca vor ramane ziare si reviste tiparite dar, as paria eu, la un 10-20% din cate sunt acum.”
  • Iulian Comanescu: “Oamenii aşteaptă să fie ghidaţi în aceste timpuri tulburi, au nevoie de lideri de opinie şi de informaţii, analize, interpretări pertinente, iar lucrurile nu se opresc doar la criză şi recesiune. 
  • Stefan Chiritescu: “Un personaj de 40 de ani poate avea aceleasi obiceiuri de consum media ca si unul de 20. desigur vorbim de calitatea nu de cantitatea consumului de media. Consecinta directa a acestei afirmatii este ca printul si digitalul nu se exlcud ci se completeaza in functie de momentul de consum si de tipul de beneficiu urmarit.”
Stiu o gramada de oameni care n-ar renunta pentru nimic in lume la abonamentele lor – probabil nici eu daca as fi abonata la ceva dar din pacate nu o fac din cateva motive:
  • Citesc Guardian si alte ziare care vin in fiecare zi (fie la facultate, munca, in alte parti) si continutul e atat de stufos incat niciodata nu am timp sa citesc cap-coada. E doar o aproximare fidela a intereselor personale, cu puncte de vedere suficient de interesante incat sa citesc putin peste jumatate din continut. De ce zic putin peste jumatate? Pentru ca imi ia cam 20-25 de minute sa fac chestia asta si nu am mai mult timp la dispozitie pentru a intra in detalii. Cat despre restul ziarelor, mai iau si informatii din The Daily Telegraph sau tabloide uneori, as the job requires,
1188669268484 De ce eu nu (prea) citesc reviste IRL
  • La facultate nimeni nu citeste reviste decat daca sunt aduse de altcineva dar nu are rost sa intram in discutia ‘preturi studentesti’. Cat despre ziare, Guardian costa £1 pe zi (90p) si 30p pentru studenti dar tot nu e suficient pentru unii.
  • Colectionez Vanity Fair cand am ocazia si altele pe care nu le gasesc la coafor ca sa ma conving ca de fapt n-am nevoie de niste caramizi in casa (Vogue Martie cantareste cam 600gr), dar pana si asta o pot gasi online fara sa platesc £3 pentru continutul care ma intereseaza, deci as putea sa renunt cu o oarecare parere de rau;
  • Tot despre pastrat ziare si reviste in casa, nu vad de ce as face asta cand pot sa le reciclez (ziarele) sau sa pastrez doar editii care chiar mi-au placut in caz m-as la ceva gen Vanity Fair, din care as pastra doar 6/12 in fiecare an. Planuiesc ca atunci cand termin facultatea, daca mai exista, sa ma abonez la W Magazine si un ziar care sa imi vina acasa- Guardian te lasa sa te abonezi doar la anumite editii (de ex. daca vrei ziar doar luni, luni si duminica, vineri si sambata – esti liber sa alegi) ceea ce ma bucura pe mine dar nu ii bucura pe ei in buzunare probabil. Desi chiar si asa, suspectez ca o sa raman cu o gramada de reviste necitite. Singurul motiv pentru care m-as abona ar fi sa intru intr-un ritual propriu si personal care sa imi permita timpul de lectura.
“The great advantage magazines have is glossy pictures. It’s better to read on paper than on the web but it’s much better to look at pictures on paper than on the net. Brides magazine is going to be the last one standing.”
  • Daca reteaua sociala mi-ar permite cumva, as cumpara in mod constant reviste glossy gen Marie Claire, Vogue, Tatler si altele. Dar nu am prietene care sa vina in vizita pe la mine, de fapt e un produs al faptului ca suntem o generatie oarecum disfunctionala, toti inchiriem apartamente sau impartim case cu alti oameni, nu toti suntem adepti ai ideii de ‘double dating’, prietenii mei nu sunt in relatii de lunga durata whatsoever, si pana in 30 de ani nu sunt nici ei fani ai ideii de ‘dinner at your place or mine’. Nu am pe cine sa ‘entertain’ la mine acasa si daca as vrea sa ‘entertain’ pe cineva. Nu citesc in baie. Putinul timp pe care il petrec acasa il petrec dormind, gatind sau uitandu-ma la filme pe DVD, la House sau alte tv series. 
  • N-o sa platesc niciodata pentru continut online atata timp cat eu caut doar calitate; pot oricand s-o gasesc in alta parte cand am nevoie de ea.

 

“Charging for content forces discipline on journalists: they must produce things that people actually value.”

Walter Isaacson

“For those of us old enough to still care about going out on a Sunday morning for our doorstop edition of The Times, it will mean the end of a certain kind of civilized ritual that has defined most of our adult lives.”

Bruce Sterling

 

  • Cat despre alte obiceiuri, daca intr-adevar nu vreau sa ma plictisesc, exista intotdeauna Tabbloid care creeaza un fel de mini-ziar in format PDF din feed-uri la alegere si il trimite zilnic sau cu program. Daca intr-adevar imi pasa si vreau sa creez calitate online sau din tot ce scriu cei pe care ii cunosc, bag feed-urile acolo si o data pe saptamana, sa zicem vineri, imi vine un PDF cu toate articolele lor de pe blog. Minunat. 

 

Having said that, eu nu fac parte din ‘majoritatea’ oamenilor, majoritate care inca apreciaza timpul petrecut departe de calculator, ca si cum calculatorul este ceva virus.

User Generated Content

A aparut un raport despre ce inseamna de fapt user-generated content (UGC) publicat de Havas Media Lab, care spune in mare ca oamenii nu genereza continut, ci context de fapt.

Stii ca e un semn bun cand oamenii te imita si nu o fac asa cum trebuie, asa cum te astepti tu, dar nu le da in cap pentru ca e gresit, ci lasa-i sa-si vada de treaba si sa genereze context in continuare asa cum zic oamenii astia. Felul in care interactioneaza cu media spune multe.

O leapsa

Ahh, da, Tara zice ‘tag, you’re it’ si eu am tot uitat sa raspund.

O parere gratuita:

  1. Care e cel mai prost/stupid/mîrlan/libidinos/retard om politic roman? Sunt o tinara nascuta dupa ‘89, frustrata si nu imi pasa de tara mea. Cum sa zici totul si nimic. Pastrati-va placintele!
  2. Care e cel mai misto blogger roman? Sa fac o gluma-cliseu si sa zic “EU”. Nu pot sa dau un nume ca se supara altii si ce-mi place mie nu le place altora. (vezi Internetics sau trafic) Imi plac insa Victor Kapra si Marius Ghenea. Pe ultimul cand am timp sa-l citesc. Nu e tocmai blogger in adevaratul sens al cuvantului dar imi face placere sa citesc.
  3. 3. Cea mai “naspa” persoana publica promovata in acest an de media romaneasca (cu institutia de media inclusa) Pe-asta n-o mai stiu, urasc atat de multe “persoane publice” incat am pierdut numarul. Cand o sa-si dea singuri doua palme si o sa-si revina atunci mai vorbim!

Leapsa e deschisa, cine simte ca vrea sa o preia se poate simti liber, ca sa nu zicem ca blogosfera e un cerc de elitisti care se cunosc intre ei si nu accepta outsideri!