deea // supermagnet

Daca am vazut ca visurat tot abordeaza problema studentilor si lucrarilor de licenta, subiectul #2 dupa lunga pauza se leaga de insemnarea anterioara. De fapt, chiar acum inaugurez categoria ‘balarii primite pe mail’ pentru mailurile despre care vreau sa ma plang dar inca mai au sanse de indreptare.

Am renuntat la ideea de a iesi din pepeni cand primesc ceva care nu imi e adresat, sau daca n-am renuntat fac o mica pauza, o maslina, o atentie si revin la calculator. Am descoperit ca merge si in viata de zi cu zi cand zici ’scuza-ma un minut’ ca sa nu tipi la cineva

Cat despre studentii care au nevoie urgent de raspunsuri la chestionare si altele de tot felul, inteleg anumite lucruri:

• totul se face pe ultima suta de metri – suntem in Iunie, nu stiu cum functioneaza lucrarile de licenta in Bucuresti dar ale noastre trebuie sa fie predate prin Aprilie-Mai. E de inteles ca daca ai ceva de facut, vei face totul in noaptea de dinainte.
• subiectul blogurilor e un subiect usor pentru lucrarea de licenta pentru ca informatiile abunda; partea proasta e ca nimeni nu isi pune intrebarea “oare ceilalti ce fac?” in conditiile in care am primit vreo trei mailuri de la aceeasi facultate, aceeasi specializare, acelasi subiect. Nu ma consider bloggerita pentru ca nu prea am mai scris pe-aici de mult dar imi inchipui ca altii (gen visurat) au primit de n ori mai multe. Daca as fi un cadru didactic citind toate lucrarile astea m-as plictisi dupa prima pagina a primei lucrari pentru ca nimeni nu pare sa abordeze o tema cat de cat originala sau specifica. Primesc pe mail intrebari de la studenti din tara ceea ce ma bucura si imi face pipota sa creasca zicand uite, astia chiar cred ca eu stiu ceva (:D) si incerc sa ajut in masura in care pot dar las loc si de o mica mentiune a mea. Era un subiect numit ‘instrumente pentru gasirea insight-ului’ (in planning – aviz Stefan) si am stat perplexa un pic gandindu-ma daca noi folosim ‘instrumente’ sau mai important daca exista carti care trateaza subiectul. Am recomandat cateva carti si am primit inapoi dezamagitorul raspuns ca nu auzise de ele pana atunci si m-am dus sa plang intr-un colt. Revenind, nu stiu care sunt regulile pentru licente in Romania dar la noi ‘licenta’ e o lucrare de cercetare. O problema foarte precisa, o modalitate de cercetare a subiectului atat din punct de vedere academic (literatura si jurnale), o modalitate de cercetare cantitativa sau calitativa, analiza, concluzii, solutii. Despre licenta mea am scris acum ceva vreme dar va suferi modificari pe durata verii oricum.

Acum, ce nu inteleg:

E bine ca mailurile sunt scurte si la obiect ca sa nu plictiseasca omul, mai ales cand te trezesti cu un mesaj de la cineva de care n-ai auzit. Mie insa mi se par prea scurte si generice pentru a declansa vreun raspuns. Adica serios, eu am primit din alea cu ‘dumneavoastra’. Ma simt batrana cand unii din cei care mi le trimit sunt probabil mai mari decat mine. Ar lua fix vreo 2-3 ore intr-o noapte sa treci din blog in blog sa vezi pe scurt cine e persoana si serios nu ma supar daca tonul e mai personal. Adaugand la asta faptul ca daca studentul respectiv nu are blog (nu e o rusine sau cine stie ce, n-ai nevoie de blog ca sa abordezi un blogger) ar fi mai frumos sa ai o introducere mai descriptiva si sa ceri voie. SAU sa trimiti 400 de mailuri generice cand ai nevoie de 10 raspunsuri si probabil le vei primi doar pe alea inapoi, (in cazuri fericite) dar de obicei politetea ajuta mai mult:

“Buna ziua,

Sper ca sunteti bine [si eventual referire la un articol recent de pe blog sau detaliu despre persoana careia ii scrii]. Ma numesc x si sunt studenta la facultatea y, sectia comunicare si relatii publice. Acum n+1 ani am ales acest domeniu deoarece am avut un interes deosebit in a-i observa si intelege pe oameni in relatie cu mijloacele mass media ce ii inconjoara.*

Va scriu cu o mare rugaminte si in speranta ca puteti gasi cateva minute sa ma ajutati in acest sens- am atasat un chestionar cu n+2 intrebari ce imi este necesar pentru completarea studiilor in domeniul mentionat mai devreme, anume in lucrarea de licenta. Ea trateaza subiectul ‘cum sa scrii un blog si sa apari la stiri’ si urmarind blogul dumneavoastra de ceva vreme** am decis sa va contactez.

Chestionarul dureaza cel mult 5 minute iar raspunsurile la intrebari raman strict confidentiale, dat fiind scopul lucrarii. Daca binevoiti a raspunde,  va voi pune la dispozitie documentul complet atunci cand este gata (sau doar rezultatele).

Va multumesc anticipat si va doresc mult succes in [...] (continuare)

Cu respect, Ciresica”

Mentiuni:

* doar daca e adevarat, daca nu atunci treci direct la subiect sau macar prefa-te ca iti pasa dar ai face bine sa stii raspunsul la intrebarea ’si ce te pasioneaza cel mai tare atunci?’, cam ca la un interviu

** din nou, doar daca e adevarat, “ceva vreme” studentesc ar trebui sa fie undeva la 3-6 luni, cam atunci cand trebuia sa fi inceput sa te gandesti la lucrarea de licenta si cine ar putea sa te ajute. “Ceva vreme” nu trebuie exagerat la “te citesc de 3 ani” pentru ca daca nu citesti se cunoaste.

In caz de formulari mai personale, persoana a 2-a plural se transforma in persoana a 2-a singular

Therapy? Nu stiu daca ce fac eu se numeste lucrare de licenta in romana dar banuiesc ca asta ar fi traducerea pentru undergraduate dissertation. Sau project. Diferenta dintre cele doua fiind folosul lor sau scopul final, cel putin. Lucrarea de licenta ar implica ceva cercetare fara mare folos nimanui, dar ca sa demonstrez ca n-am petrecut trei ani degeaba si proiectul are ceva finalitate practica sau poate folosi ca ‘guideline’. 

Problema mea cea mai mare de cand am inceput anul doi era ‘ce vreau de fapt sa studiez?’

Am venit aici gandindu-ma ca o sa fac publicitate, in cea mai pura forma (daca exista asa ceva) si am descoperit niste chestii foarte interesante: din Leo si experienta de dinainte invatasem destul de multe lucruri, daca nu prin ‘learning by working’ atunci cu siguranta din cartile si showreel-urile puse la dispozitie sau cele la care am avut acces prin mail-urile ‘to all’ courtesy of Ghica & Noper uneori. Acum ma bucur ca prin intermediul supermagnet i-am cunoscut pe Lucian Marin, Kit si Stefan si am reusit sa invat o gramada de chestii care mi-au folosit si inca imi folosesc, inainte ca oricine de la facultate sa imi spuna de ele. 

Descoperirea a fost ca nu e doar publicitate “publicitate”, ci mai mult marketing, mai mult branding, mai mult orice dar nu creativitate, ce m-a dezamagit oarecum pe mine dar am considerat ca n-am nevoie de cineva sa imi predea creativitate pentru ca formularea in sine suna imposibila. Am avut guest speakers, am cunoscut lume (nu neaparat prin intermediul facultatii) si am ajuns la o descoperire: ca niciodata nu m-am impacat genial cu scoala (they love me here, dar!) si am avut tot timpul ceva frictiuni cu unii profesori. Daca in liceu a fost dirigintele si restul care o tot dadeau pe aia cu “n-o sa reusesti niciodata”, modalitatea est-europeana de a motiva pe cineva (sau demotiva, dupa caz), datorita lipsei de comentarii constructive in schimb. 

Printre altele am ajuns la o agentie pentru care disruption e nu doar un proces sau o idee, ci o mentalitate. Ca sa ma afund in mentalitatea lor, am citit si cartea si am ajuns la concluzia ca daca tot imi fac lucrarea de licenta, sa fie ceva marginally less boring decat toate celelalte lucrari, de la ‘etica in publicitate’, ‘fairtrade’, ’sustainability’, ’sustainable development’, ’shockvertising’ si tot asa. De ce am citit vreo 20 de lucrari de diploma? Pentru ca a trebuit sa ne uitam la ce si cum au facut altii inaintea noastra inainte sa ne apucam de propria lucrare. Acum stiu macar ce vreau si ce nu vreau in ea, de fapt mai mult ce nu vreau, dat fiind ca mi-e mai usor sa zic ce e prost decat ce e bine. Si ca e nasol sa fii perfectionist cand you pass by their meager standards and fail by yours. Motiv pentru care mi se spune ca tind sa complic lucrurile aiurea. Se observa si in scris banuiesc.

Asa ca lucrarea mea de licenta, without much further ado, este despre

Transmedia Planning & Participatory Culture

Didn’t see that one coming, did you?

O sa fie in principiu (si temporar) bazata pe urmatoarea intrebare:

How is involvement and engagement across various media platforms and/or advertising mediums relevant to a campaign’s overall success?

Stiu ca suna un pic plictisitor momentan, intrebarea nu e formulata inca adecvat pentru ca e doar in stadiul de research proposal. Stiu cum ar trebui planuita, nu stiu mai departe ce o sa se intample si cum o sa se desfasoare toate lucrurile astea dar stiu cu siguranta ca o sa fie niste interviuri cu planneri. Nu stiu inca daca o sa fie confidentiale sau nu ca sa le pot pune si pe blog dar daca tot vorbim de permission marketing putem vorbi si de permisiunea de a le pune pe blog. 

Mai departe vad eu