Ce vor fetele

Ah, ce idee dezbatuta. Ce reclame cretine am putut sa aud la radio zilele astea

“Iarasi o cravata pentru Craciun? De ce sa nu-i luati sotului dumneavoastra ceva nou…”

“…un cadou pe care sotul dumneavoastra il va iubi!”

Mi-a placut insemnarea de pe blogul “Ce Vor Fetele?” – n-o sa vorbesc niciodata despre ce vor fetele, femeile, o chestie pe care am invatat-o de cand am blog(uri) e ca femeile sunt ori niste ofuscate care zic ca nu se aplica la ele desi isi doresc intr-adevar unele lucruri sau ca avem stiluri de viata atat de diferite incat nu au nicio relevanta.

In fine, sa continui cu ideea. Ne-au intrebat ce vrem noi de fapt asa ca asta o sa fie o insemnare pur subiectiva despre lucruri pe care mi le doresc (dar pe care stiu ca nu le voi primi din varii motive).

In ceea ce priveste partea de ‘vreau haine si bijuterii’ mi-am dat seama ca nu stiu ce vreau. De fapt nu stiu ce imi place. Nu pot sa ma duc intr-un magazin gandindu-ma ‘vreau aia’ pentru ca inevitabil o sa-mi schimb parerea cand ajung acolo asa ca cea mai buna idee la momentul respectiv a fost sa fac un blog in care sa public cam toate lucrurile care mi-au placut de-a lungul timpului.

Multa vreme am avut obiceiul de a intra pe NeimanMarcus, Bergdorf Goodman, Saks, Brown Fashion si alte site-uri de profil (ASOS, Shopbop, Payless, Zappos) si am tot salvat imagini cu diverse produse pe care mi le doream – s-a dovedit a fi util blogul pe care l-am creat in acest sens pentru ca mi-am dat seama care sunt culorile sau detaliile care se repeta de-a lungul timpului, ce design imi place, ce geanta imi caut eu de fapt (ma oripila gandul de a avea mai multe genti, mai multe decat imi trebuie) si ce produse cosmetice imi plac. My Fashion Fetish s-a nascut intr-adevar dintr-un fetis ciudat pentru tot ceea ce inseamna ‘aesthetically pleasing to the eye’. Si e o idee buna pentru oricine din familie ca sa isi faca o idee despre ce gusturi am. Ah, ce misto e sa ai bloguri.

Singurul lucru pe care mi-l doresc din toata lista aia e o geanta Marc Jacobs. Dupa indelungi cautari, este EA. Geanta model.

marcj2028311298_prod_medium.jpg
Marc by Marc Jacobs Dr. Q Groovee Bag
Mergand mai departe, GHD va fi intotdeauna pe lista mea de ‘Asta imi doresc de Craciun’ pana cand o sa-mi cumpar eu o placa sau o sa ma marit cu o persoana bogata care sa imi cumpere una o data la un an.

bg_giftbox_large_uk2.jpg
GHD Christmas Gift Box

Acum n-o sa zic mai departe ‘vreau lip gloss si parfum’, vreau o carte! Vreau Mark Earls – Herd pentru ca mi-a fost imposibil sa o gasesc in librarii. Si mi-a fost lene sa mi-o comand de pe Amazon multa vreme tot zicand ‘lasa, ca n-am eu nevoie

herd.jpg
Mark Earls – Herd

Mai departe imi doresc sa am timp sa ma intalnesc cu o parte din fostii mei colegi sau alti prieteni cat sunt in tara, imi doresc o pusculita pentru ca o sa innebunesc de la cat maruntis am acasa.
Si nu in ultimul rand, NUMB3RS, sezoanele unu, doi si trei.
51ecni3bkcl_aa240_.jpg
Si carti. Intotdeauna o sa apreciez carti! Am mentionat cumva….carti?
Si pe final, daca baietii nu stiu ce vor fetele inseamna ca ori nu stiu sa intrebe, sa observe sau fetele nu stiu sa spuna ce le place.
Cum zicea Jen, ce bine ar fi daca ar exista mai multe certificate de cadou. OK, poate e o doza de materialism in aceste certificate dar atata timp cat e vorba de cadouri pentru fetele/femeile importante din viata unui barbat, un certificat o sa fie intotdeauna mai bun decat o dezamagire si cadourile care vezi doamne ‘ii arata ca tii la ea’ pastreaza-le pentru alta ocazie. Nu trebuie sa fie o sarbatoare sa-i faci un cadou substantial sau reprezentativ. Si nici nu trebuie abuzat de certificate pentru ca de multe ori poate fi o idee proasta daca dai unul unei persoane careia ii place sa se laude cu ce a primit. Te poti trezi cu o reactie de genul “Si ce ti-a luat Cristi de sarbatori?” – “A, pai, nimic, mi-a dat un certificat de cadou...” (chiar daca valoreaza sa zicem, 5 milioane de lei in cumparaturi intr-un anume magazin). Nu trebuie sa te astepti la “Vai, acum pot sa-mi iau geanta aia in sfarsit, mai bine ca nu mi-ai luat-o tu pentru ca ma razgandisem intre timp dar nu stiam cum sa-ti spun“.
Observation is the key. Sa cunosti persoana, cat de putin inseamna sa stii cu cine ai de-a face cand cumperi un cadou sau dai un certificat.
Ah da si tineti minte, e doar o parere subiectiva.

Branding subtil

Uite o idee pe care mi-ar placea sa o vad si la noi, pentru ca n-am vazut-o pana acum.

Aici la mall (Manchester Arndale) exista un stand unde sunt vreo trei-patru tineri care ambaleaza cadouri in hartie rosie sau neagra, cu funde rosii, aurii sau negre (le asorteaza), anume culorile ce alcatuiesc identitatea magazinului. Ambalatul e gratuit daca vii cu dovada ca ai cumparat produsul de la ei din mall, evident.

cadou.jpg

Pentru cei care nu sunt pretentiosi sau nu ofera cadouri ‘en-gros‘ unde va parea ciudat ca toate sunt doar rosii sau negre, e o idee foarte simpatica.

Ah da, si ramane partea cu implementatul ei, unde au gresit un pic. Standul de ambalat cadouri se afla aproape de iesirea din mall, unde e frig si curent. Vorbeam cu unul din baietii care mi-a ambalat cutia si tocmai remarcasem ca e destul de racoare. Il intreb cum e in timpul zilei si imi zice ca e la fel de frig, ca nu e zi in care sa nu plece cu dureri de cap de acolo. I-am multumit ca a avut rabdare sa impacheteze cutia asta rotunda din poza si mi-am cerut scuze ca nu e cubica sau alta forma mai usor de ambalat si a zis ca oricum se poate ambala, pana la urma nu poate sa se planga, doar de-aia e platit. Dar imi place ca desi erau lucruri care nu ii conveneau, nu a suflat un cuvant pana n-am mentionat eu frigul si forma dubioasa a cutiei.

M-am intors azi si i-am lasat o carte postala si o aspirina (apropo de spiritul Craciunului) si s-a aratat tare incantat. Bine faci, bine gasesti 😀

Paradoxul Craciunului

Craciunul anul asta a devenit in mare parte ceva comercial si si-a pierdut din farmec.

Azi a aparut prima firma care vinde brazi online. E probabil o idee geniala pentru oameni ocupati, plecati, lenesi sau doar nepriceputi.  Iti alegi un brad, vine o echipa, ti-l pune in casa pe unde vrei, ti-l si decoreaza si cand trec sarbatorile il scoate atunci cand vrei tu. Toata chestia asta costa vreo 4.000.000 de lei. Oare are rost sa faci asa ceva cand nu esti corporate? Sa dai 4.000.000 cand iti iei un brad cu maximum 1.000.000 de lei (unul superb chiar) si sa pierzi tot farmecul din aranjarea lui alaturi de familie?  Nu mai esti living the corporate dream, ci keeping the dream alive cum s-ar zice. Si daca esti corporate, probabil nimic nu se compara cu vreo cateva ore in care angajatii aranjeaza bradul asa cum se pricep ei mai bine. Procesul de bonding dispare in mod dubios atunci cand pui mana pe telefon si vine un necunoscut si ti-l aranjeaza.

Nu ti-ai luat azi, nu-i nimic, in doua zile de acum o sa fie de trei ori mai scump. E ca sa te inveti mine sa cumperi din timp pana cand toata lumea o sa se invete sa cumpere din timp si cozile sa fie in Noiembrie, nu Decembrie. Dar n-o sa te inveti minte!

oplusd

Am incetat sa ascult stirile de dinainte de sarbatori, aceleasi oboseli cu “Romanii nu au bani”, “Romanii nu isi permit”. Aiurea, Romanii, ca un colectiv de vreo douazeci de milioane de oameni isi permit foarte bine sa faca toate cumparaturile pe care le fac si singurele cifre la care merita sa te mai uiti sunt cele despre cat s-a cheltuit in perioada sarbatorilor. In mod la fel de dubios, chiar daca cifra creste pe an ce trece, “Romanii nu isi vor permite niciodata” la stiri.

In schimb, ce ar putea sa faca sa pastreze spiritul Craciunului, in loc de brazi montati la tine acasa, sa gasesc mai multe centre de ambalat cadouri. La asta nu ma pricep. Nu stiu sa fac o funda, sa asortez o hartie cu o panglica, nu stiu sa scot codul de bare de pe cadou ca sa il fac cat mai credibil pentru un copil mic. “Mami, de ce are cod de bare? Asa au si celelalte jucarii”. Pai vezi, e de la hypermarketul Mos Craciun.