deea // supermagnet

A aparut in Avantaje un alt articol prost despre bloggeri si bloguri, cam la fel ca cel din Elle de anul trecut. Noi cei care stam cu nasul in internet toata ziua suntem destul de deranjati de faptul ca redactorii care le scriu nu prea au habar despre subiect dar rareori ne mai intrebam daca cititorii/cititoarele vor sa aiba atat de mult habar.

De fiecare data cand ma enervez la cate un articol din asta ma gandesc la urmatorul scenariu pe care l-am vazut intr-o zi in plaza. O tanti foarte bronzata cu spray sau la solar sta la o cafenea mai pretentioasa (ca sa nu zic de fite ca nu doar fitosii se duc acolo dar daca ar fi avut una totally de fite probabil acolo ar fi stat) si isi ia un mic espresso. Inchipuindu-ne cum arata aceasta creatura mitica, are toate hainele mulate pe corp si parul negru lung pana la sani, intins cu placa. Machiaj in exces, buzele cu un pic prea mult colagen poate. Unghiile lungi si aranjate pana in ultimul detaliu, vizibile cand butoneaza telefonul neincetat. Telefonul nu e cine stie ce minunatie, e doar un Motorola V3 argintiu. Dar butoneaza…si butoneaza…si mai butoneaza. Nu il lasa din mana timp de vreo 45 de minute. Daca iti pasa ce face domnisoara, probabil isi suna prietenele, prietenii, se plictisea, astepta pe cineva, nu vom sti niciodata dar dupa cateva minute il cheama pe chelner, ii sopteste ceva la ureche si dispare cateva secunde. Se intoarce cu un brat de reviste pentru femei si le desface. Inca vreo ora si a desfacut doua pe care le-a rasfoit, oprindu-se sa se uite la niste cosmetice, ceva. In tot acest timp butoneaza mobilul la fel de concentrata! Cand in sfarsit pleaca, lasa vreo doua trei reviste “citite” pe masa si ia restul cu ea.

Asta e una din cititoarele Elle sau orice alta revista de femei.

A doua persoana la care ma gandesc mereu e fosta mea dentista, o femeie care lucra si la “public” si la cabinetul ei privat, as putea sa zic o femeie de cariera pentru ca reusise sa fie unul dintre primii medici ortodonti din Bucuresti cel putin. Aproximand, probabil lucra cel putin 10 ore pe zi si facand o analogie, probabil multe alte femei de cariera de care nimeni nu aude prin reviste sunt ca sclavii pe plantatie la diverse multinationale din Romania. Pentru ca nu toti cei care apar in reviste sunt staruri neaparat. De exemplu cele mai tari tipe pe care le cunosc nu sunt nici pe departe atat de profesioniste ca cele care apar in reviste. Oricum, mereu ajungeam la ea si asteptam cate 10-20 de minute, timp in care ma uitam pe revistele pe care le punea la dispozitie in sala de asteptare. Nu era greu sa-mi dau seama ca toate ii apartineau ei sau ii apartinusera la un moment dat si printre toate Elle, Madame Figaro si ce mai exista pe vremea aia, doamna doctor citea revistele glossy pentru care redactorii (zic ca) scriu: cu studii superioare, venituri de aici pana aici si asa mai departe. Si chiar daca nu citea fiecare numar din scoarta in scoarta, stiu ca il citea si il lua in serios intr-o oarecare masura, suficient cat sa inteleaga ca citesti un articol ca sa ai o idee despre ceva, citesti un al doilea ca sa iti provoci gandirea si un al treilea ca sa intelegi.

Asa si cu articolele astea despre bloguri: eu tot cred ca sunt proaste si slabe calitativ (evident) dar multi o sa zica “nu trebuie sa fie foarte avansate”. M-am obisnuit cu toate comentariile de peste ani in care cititorii incurajeaza mediocritatea atunci cand eu critic ceva (”lasa ca nu trebuie sa fie perfect”). De la Elle nu prea aveam pretentii pentru ca Elle a fost si este pretutindeni o revista destul de opinionated in ceea ce priveste controversa de orice fel (homosexualitatea, miscari ecologice, avorturi, droguri), si per total totul trebuie sa para hip, glamourous si fabulous sau pretentios dar nu cat sa depaseasca pragul cititorului (bine zicea Eliade in Fragmentarium). Avem interviuri cu printese si regine, avem feminism, avem junkies si apoi avem articole foarte ambigue in care nu decidem daca ceva e bine sau nu, ci intrebam cititoarele. 

Revista Avantaje in schimb are pretentia de a isi invata cititorii/cititoarele ceva. Atunci cand ai aceasta pretentie de a-ti educa audienta, ofera-i o analiza cat de cat corecta a unui subiect. In cazul blogurilor, au devenit un subiect mult prea vast pentru a putea fi cuprins in doua pagini de revista in mod cinstit fata de toata lumea. Ar fi plictisit pe cineva sa aiba un articol de-a lungul catorva luni? Unica o facea cu articole mai plictisitoare decat blogurile de exemplu. 

Ori nu e nimic mai enervant decat o revista care nu-si intelege audienta.