Retezat 2004

Mi-am petrecut cele mai ciudate zile din existenta mea de pana acum in Deva, Retezat si imprejurimi.

Imi place natura. Nu iubesc natura. Imi plac drumetiile si urcatul pe munte dar nu le iubesc. Fani ai traseelor pot sa ma omoare acum. Nu ma simt bine fara oras si civilizatie pentru mai mult de sapte zile. Pot sa traiesc si in conditii mai dureroase dar nu sunt masochista din fire.

Ultima sambata a coincis cu ultima insemnare inainte de plecare. Eram fericita, plecam in Retezat cu niste necunoscuti si eram plina de entuziasm. La gara am avut ocazia de a-mi vedea parintii impreuna. Mi-au dat o stare de melancolie si de ‘nu vreau sa plec’ dar am trecut peste, am ramas doar ingandurata in tren.

Trenurile in Romania, daca nu se numesc ‘Sageata Albastra’ vor fi moarte de om. Toate zvonurile si ideile preconcepute despre caile ferate sunt adevarate. Nu sunt in regula, nu vor fi in regula, oamenii care calatoresc cu ele nu sunt in regula. Primul mers cu trenul e ca o initiere in ceva ce nu iti vei mai dori sa repeti. Majoritatea blatistilor a coborat in Caracal sau Craiova din niste vagoane ca vai de ele. Am fost ciupita de fund de oameni care duhneau a alcool.

Trenul a oprit in halta Hateg, de unde am mai mers cu autocarul vreo ora si jumatate. Am fos anuntati sa sunam familie, prieteni ca n-o sa mai avem semnal. Semnalul a disparut inainte sa termine propozitia, doar ca sa ajungem mai tarziu intr-o tabara formata din foste locuinte ale minerilor sau lucratorilor silvici. Suntem inca optimisti, da?

N-avem dusuri, sunt afara in curte, apa calda e cu program, camerele au patru paturi si toata lumea poate sa vada la tine in camera din balcon. Excelent.

Ne e foame dar nu primim masa de pranz desi platisem pentru ea. Am luat-o pe jos sa cautam o pensiune dar la dracu’ in praznic nu exista pensiuni pentru ca oamenii care vin la pensiuni vor sa aiba semnal la telefon. Pranzul sanatos a constat in cartofi prajiti cu salata si desert de la European Foods.

Sarmizegetusa

Am ajuns la Sarmizegetusa, intai muzeu si dupa aia ruine. Spre rusinea mea nu stiu nimic altceva despre Sarmizegetusa in afara de faptul ca a fost intemeiata in 108 sau 109 si a servit drept capitala imperiului Daco-Roman SI ca nu am avut nici macar ghid, desi platisem si pentru ala.

Coloana Corintica

Coloana Ionica

Monument funerar de 1.65m

In paralel cu ajutor de la Jurnalul National:

  • Primul Patron de Templu Roman
  • Sarmizegetusa, Leaganul Romanilor

Manastiri – Densus, Lainici, Prislop, Tismana

Am transpirat in autobuz fara aer conditionat. Am ajuns la Manastirea Densus si de acolo la Prislop. La Prislop nu se fac poze si trebuie sa porti o fusta ca de in daca ai pantaloni scurti sau fusta. Nu exista diferentiere intre “vii” si “morti” cand vine vorba de noi aprinsul lumanarilor dar am intrebat! Parea de bun simt


Manastirea Densus

Fresca de la Prislop

Exteriorul Manastirii Prislop

Fresca de la Lainici

Picturi murale, Lainici

Castelul Corvinestilor

Cunoscut si drept Castelul Huniazilor sau Corvinestilor. Aici mi se terminau mie bateriile, dar am mai scos 6 poze pana m-am intors.Intemeiat in secolul XV de Voicu, tatal lui Iancu de Hunedoara, dupa cum ne-a povestit si ghidul. Lucrarile au fost incepute de el, continuate de sotia sa, Elisabeta Szilagyi si Matei Corvin, fiul sau ce a ajuns rege al Ungariei mai tarziu. Fiecare locuitor a schimbat fata castelului, in functie de propriile nevoi – de la baza militara la resedinta de lux. In perioada interbelica a fost data jos tigla de pe acoperis deoarece era reprezentat steagul Ungariei si a deranjat destul de multa lume.

In curte se afla o fantana de 30 de metri adancime, la care au lucrat trei prizonieri turci carora li se promisese libertatea in schimb daca vor ajunge la stratul de apa. Persoana care le-a promis asta a murit intre timp, dupa 15 ani de munca  nu au fost eliberati, drept pentru care au lasat o inscriptie pe un zid din apropierea fantanii: “Apa aveti, dar suflet, nu”. La prima vedere. Mai tarziu s-a descoperit ca insemna “Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de lânga biserica“. Telefonul fara fir!

Exterior

Curte interioara

Parcul National Retezat

Luni ne-au dus pe munte. De la 900 de metri la 2100. Am ajuns la Taul Gemenele, loc pe care prea putini l-au vazut, pentru care e nevoie de autorizatie. Nu prea am avut timp sa ne oprim sa pozam sau sa filmam. Pe drum am lesinat undeva in drumul spre lac, singurul lucru pe care mi-l aduc aminte e ca incercau sa ma trezeasca cu paine si ciocolata.

A doua zi dupa visam la un dus, la adidasi noi, haine curate.

Restul excursiei a constat in Deftones, mult Deftones, Mushroomhead si Saliva. Dar cu siguranta Deftones.

Scoala de frica

Am avut un cosmar in cele patru ore pe care le-am dormit azi-noapte.

Eram cumva a 12-a si se dadeau simulari, doar ca nu in al doilea semestru, cum e normal, ci in primul. Si am avut o proba de romana scris la care am luat 9.80, in care trebuia sa redactam un eseu despre Bacovia sau Lucian Blaga. Gresisem cu ceva si o auzeam pe profesoara de romana spunandu-mi “Trebuia sa iei 10, doar atat am repetat cu tine!”.

La matematica facusem de 9.60 din cauza ca n-am stiut sa rezolv un exercitiu pe care l-am repetat in mod deosebit cu profesorul de meditatii, si dupa aia auzeam vocea dirigintelui care striga la mine (si restul clasei) ca nu suntem buni de nimic, ca suntem jalnici si ca puteam mult mai bine daca ne faceam temele tot semestrul.

Data viitoare nu ma mai culc ca sa nu visez ca dau BAC-ul.

Cernavoda

Cand profesoarele decid sa faca excursii in tara poti ghichi locurile in care te vor duce. Profesoara de geografie o sa te duca sa vezi pesteri, monumente ale naturii. Profesorul sau profesoara de istorie o sa te duca la Marasti, Marasesti, Oituz. Cel de sport o sa te duca la Busteni, Azuga, Predeal, Sinaia, Poiana Brasov la schi. Daca e profesorul sau profesoara de romana cu siguranta vei ajunge sa vizitezi case memoriale in care au locuit si scris diversi autori.

Ce se intampla cand amesteci cele doua? Luam o profesoara de fizica si una de geografie si plecam la centrala nucleara de la Cernavoda.

Pentru curiosi dureaza vreo sase saptamani pana primesti o aprobare. Greu, dar nu imposibil. Ceea ce noi nu am stiut inainte sa plecam la ora 7.30 din Bucuresti a fost faptul ca trebuie sa ai pantofi cu talpa absolut plata, care sa nu lase amprente. Ne-am panicat.

Am plecat pe ‘autostrada soarelui’ care era inca in constructie de la Bucuresti pana la Lehliu. La Cernavoda nu ne-au lasat sa facem poze si din cate am inteles ori ni se confisca aparatul, ori ne sunt sterse pozele.

Centrala are cinci reactoare si daca Ceausescu mai traia, ar fi functionat toate. La momentul vizitei noastre functioneaza doar reactorul 1, asigurand 10-12% din energia electrica a tarii. In momentul in care se pune in functiune al doilea reactor, Romania ar putea (in teorie) sa fie alimentata cu energie exclusiv de la Cernnavoda.

Reactorul se viziteaza doar cu acei infami pantofi cu talpa plata. Daca nu ai, ti se da o pereche. O casca de protectie si ochelari de plastic. Exact ca in filme, la standard european. Nu ai voie sa atingi nimic din motive evidente, sa alergi, sa sari sau sa tipi inauntru.Al doilea reactor se afla inca in constructie. Am vazut ‘piscina’ pentru deseurile radioactive, vreo 380 de tuburi colectoare si alte lucruri ce tin de structura unui reactor.

Nu ma pricep, sincer. Dar pare al naibii de impresionant. Pentru noi, oameni care nu stiu ce formula are tritiul sau apa grea sau deuteriul a fost o experienta interesanta, de bifat ‘Vazut o centrala nucleara’ de pe lista celor un milion de lucruri de facut inainte sa imbatranesti si sa iti cada dintii.