Trei chestii despre alegerile din 2016

M-am întors din Hong Kong și Japonia. Am văzut Facebook-ul plin de lucruri despre alegeri pe lângă panica locală despre Brexit dar dat fiind că n-am votat pentru primărie in București din motive de depărtare față de țară am zis să las pentru posteritate niște cuvinte și imagini care să vorbească de la sine peste câțiva ani:

Cine sunt candidații?

Politico: Six faces of Romania’s rotten politics.

“Want to run for mayor, but you’ve been convicted for graft or jailed for abuse of office? No problem. 

Neither Ponta’s exit, prompted by a deadly nightclub fire blamed on officials turning a blind eye to safety regulations, nor a crackdown by the DNA anti-graft agency that led to indictments against 1,250 public officials — including a prime minister — last year, have put an end to the problem.

Part of the challenge is that Romanian law doesn’t prevent people involved in corruption probes from competing for official posts, such as the 3,000 mayoral posts and 8,000 top spots in city and town councils that are up for grabs.

Prezența în București:

Prezenta la vot in Bucuresti

Prezența în alte județe:

BEC 2016 - Prezenta la vot top 5 judete

 

Erau chiar povești despre oameni care și-au anulat buletinele de vot, că „ei nu au cu cine să voteze” de parcă ar fi o chestie de mândrie faptul că lași pe alții să-ți decidă soarta (chiar dacă e dreptul tău).

Cine a votat de fapt: 

Profilul demografic al alegatorilor in 2016

Doar cu imaginile astea ai putea să ghicești cine a ieșit, nici nu mai trebuie să zici mare lucru 🙂

Nu contează că România are internet rapid dacă nu știe să-l folosească

Am o problemă cu oamenii care se laudă despre cât de rapid e internetul în România, ca și cum viteza e cel mai important criteriu de a evalua internetul sau accesul unei populații la el.

Dar nu prea contează. De ce? Cine zice asta omite să menționeze niște lucruri destul de importante:

România a avut norocul să „sară” câteva etape în dezvoltarea infrastructurii față de alte țări (gen UK). UK se luptă cu niște sisteme vechi și ponosite dar care necesită timp și foarte mulți bani pentru a fi înlocuite tocmai pentru că sunt folosite de milioane de oameni care depind de ele în fiecare zi. Ceea ce duce la faptul că…

…Internetul poate să fie cât de rapid vrea, dar nivelul de penetrare al serviciilor de internet contează mai mult. România nu e într-o poziție strălucită când te uiți la restul Europei. Și nu în ultimul rând…

…Degeaba ai internet rapid dacă o mare parte din oameni nu știu cum să îl folosească (sau cum să devină mai productivi cu ajutorul internetului).

Culmea ironiei? Articolul ăsta de pe Romania-Insider: Romania is still last in the EU in terms of digital development despite progress.

E un articol care comunică rezultatele nu prea strălucite ale României din Indexul privind economia și societatea digitală (Digital Economy and Society Index – DESI – un studiu al Comunității Europene) din 2016. Fix în locul în care se discută despre lipsa competențelor digitale, autorul articolului nu a reușit să facă upload la un document pe net, ci a pus link la adresa fișierului de pe calculatorul lui:

romania insider - internet

LOL

Poți să dai vina pe CMS sau…

 

Cât durează până pui bani deoparte?

Mă uitam pe ce scria zoso acum câteva zile când întreba audiența cât timp le-ar lua pentru a putea pune deoparte €2,500 (10.000 lei). Am pierdut mult timp contemplând graficul ăsta făcut pe un eșantion de 671 de oameni: 25,98% consideră că nu ar putea niciodată să strângă 10.000, 10,36% ar avea nevoie de un an dar 25,38% ar avea nevoie de 2-3 ani. Plus, într-o întrebare conexă, un procent de 20,57% zic că smartphone-ul a fost cea mai scumpă achiziție din ultimul an iar alții și-ar renova casa dacă ar avea banii în mână.

provident

Am pierdut și mai mult timp în comentarii. Cineva care a fost ascuns din văzul lumii din cauza voturilor negative primite după ce s-a lăudat cu un salariu de vreo 8,000 euro pe lună ca software engineer în Elveția. Da, prietene, și mie și ție ne-ar lua puțin să strângem banii ăia. E oarecum irelevant  să ne întrebăm cât ne-ar lua nouă, unui grup minoritar de oameni plecați în afară pe domenii care plătesc bine ca să strângem 2,500 de euro. Cu un simplu comentariu confirmi ceea ce mulți poate că știu („se câștigă bine în afară”) și sperii niște oameni care poate nu știau („o, dar ce bine câștigă bine în afară”).

Toți avem alte motive pentru care punem deoparte sau plecăm în afară. Un salariu mare sună bine comparativ cu România, iar puterea de cumpărare pe care o ai dacă/atunci când te întorci e mare, dar discuțiile despre cine se întoarce și pe ce cheltuie sunt cu totul altă treabă. Interesant, s-au făcut multe studii pe tema asta. Acum doi ani o analiză de la University of Leicester asupra unui eșantion de 42,000 de est-europeni care au plecat în Vest sugerează că dacă pleci pentru bani nu devii mai fericit. Câștigi mai bine, dar nu pentru țara în care trăiești neapărat:

“Migrants from eastern Europe do not appear to have gained happiness via migration to western Europe.  Migrants are happier than stayers – but the analysis suggests that migrants were already happier than stayers, even prior to migration.  So, the happiness advantage of migrants doesn’t emerge as a consequence of migration; that advantage was already present before migration,” he said.

[…]

Migrants, however, might be able to increase their incomes quite a lot by moving to a wealthier country.  Even if they do, though, they might end up in a lower ‘relative’ position in the destination country – and relative position usually matters more for happiness than one’s ‘spending power’ or ‘absolute income’”.

Oricum ar fi, lumea de acasă va raporta salariul tău la propriile dorinte („de banii ăștia îți iei o casă la curte și îți faci un concediu”), la aștepările lor față de tine („băiatul unei vecine e și el în același oraș dar câștigă mai bine, lucrează la o bancă”) sau ca să poată face o comparație între alți oameni într-o situație similară („știu și eu pe cineva care a plecat și e într-un orășel din Austria/Italia/Germania etc. și zice că îi e greu”).

În mod ironic, ajungi într-o situație în care a putea pune banii ăia deoparte ca muncitor în afară nu e neapărat un motiv de laudă, decât dacă vrei mereu să simți că oamenii fac comparații pe care nu se pot abține să nu le facă. Cu puțină înțelepciune ajungi să îți dai seama că e mai bine dacă nu le spui cât ți-ar lua și nici ce ai face cu ei.