Jurnal din România, August 2017

Am ajuns în România pentru două săptămâni, în pauza dintre Marea Britanie și Statele Unite. Am scris ceva în engleză despre faptul că de la mijlocul lui August mă mut în SUA și mă gândeam dacă să o traduc cu totul, dar nu cred că mai e cazul. Pe scurt, după zece ani de Marea Britanie o să mă mut în San Francisco cu soțul meu. Da, și asta e o altă chestie pentru altă dată.

Lumea mă întreabă ce s-a schimbat față de cum știam eu România.

Momentan nu pot să zic decât că mi-e bine.

Îmi place căldura. Pot să fie și 38 de grade, tot e mai bine decât cele 10 din Londra. Tot e mai bine decât „iarna” din San Francisco în August, când temperaturile sunt joase și nu corespund cu „vara” pe care și-o imaginează multă lume.

Orașul s-a schimbat, dar se schimbă mereu în bine, chiar dacă încet și nu uniform. Ultima oară când am venit nu am văzut așa de multă lume cu carduri contactless. Schimbările pe care oamenii nu le percep zi de zi le observ altfel.  Se repară multe lucruri, se construiesc, se strică altele, probabil se fură în timp ce se fac toate lucrurile astea dar progresul e vizibil. Nu știu unde să mai ies cu oameni, pentru că ce știam eu ori s-a închis, ori s-a mutat, ori s-a schimbat centrul de gravitație și ce e cool.

Îmi place Bucureștiul gol. Traficul nu-mi place, și știu că August e o excepție pentru că e sezon de concedii și escapade de weekend. Sunt mult mai multe mașini, și e clar că oamenii o duc bine – sau cel puțin suficient de bine ca să stea fiecare în câte o mașină. Când trec pe jos pe lângă coloane la orele de vârf nu văd decât câte o singură persoană în fiecare mașină.  Nu cred că îi place nimănui, dar e unul din aspectele care nu s-a schimbat foarte mult. Sunt mașini parcate peste tot, parcate peste alte mașini, și prea mulți oameni care opresc în mijlocul intersecțiilor sau unde nu trebuie, lăsând doar luminile de avarie; ca și cum mașina devine invizibilă dacă oprești în mijlocul drumului și pui avariile.

Oamenii din cafenele, supermarketuri și servicii sunt mult mai politicoși. Poate am avut eu prea puține interacțiuni ca să conteze, poate e vară, soare, și lumea mai optimistă, dar nu a fost loc în care să intru și să nu dea cineva bună ziua sau chiar să mulțumească. Acum câțiva ani nu era chiar așa, și sunt sigură de asta pentru că probabil am scris și pe aici.

Orașul e mai curat, și asta se vede de câțiva ani. Lumea pare surprinsă când zic asta, dar n-am văzut atâtea locuri cu steaming piles of garbage din care iese zeamă și pe care nu le culege nimeni, sau mizeriile lăsate de hoardele de oameni de la ora de vârf în Londra, care sunt cu greu culese de măturătorii de stradă. Norocul Bucureștiului că e proporțional mai mic și nu are atâția locuitori ca Londra, evident, dar cred că o mare parte se atribuie și serviciilor de salubrizare care își fac treaba.

Prea multă lume folosește Facebook pentru polemică, sau mai bine zis prea mulți oameni chiar iau Facebook și ce e pe Facebook în serios. Scriu postări kilometrice. Stau să își scrie comentarii, și se supără dacă nu răspunzi la comentarii. Spre deosebire de toți colegii mei care nu prea mai foloseau Facebook decât pentru dat „attend” la evenimente, pus o poză sau două din când în când și articole sau clipuri interesante. Oamenii de la Facebook se pot bucura de o audiență super engaged în România 🙂

Toată lumea rezolvă totul la telefon, tot timpul. N-am vorbit la telefon în ultimele trei luni cât am vorbit în România într-o zi. Am uitat că trebuie să zic „te pup” la lume, altfel unii se supără. Dacă nu pupi, nu e bine. E ceva în neregulă? S-a întâmplat ceva? Te-am supărat?

Toată lumea pe care am întâlnit-o vorbește de coduri galbene, portocalii și roșii. Pensionarii tot se plimbă pe strada în miezul zilei, pentru că…ăă…carpe diem?

Cafeaua e scumpă, raportat la salarii. Mă gândeam că în Londra nu e OK că un cold brew e £3.50, lumea se cam revoltă că un flat white e £3 dar am ajuns aici unde e 15 lei un cold brew, și nu foarte departe. Și totuși salariile…Dar aștept să ajungă în România nebunia cu nitro brew care e acum în plină desfășurare în SUA și UK. Atunci mai vedem.

Seara e cald, și am uitat ce bine e să poți să te lungești la vorbă la o terasă fără să trebuiască să coordonezi calendarul, locul și rezervarea la restaurant cu alte persoane.

Trei chestii despre alegerile din 2016

M-am întors din Hong Kong și Japonia. Am văzut Facebook-ul plin de lucruri despre alegeri pe lângă panica locală despre Brexit dar dat fiind că n-am votat pentru primărie in București din motive de depărtare față de țară am zis să las pentru posteritate niște cuvinte și imagini care să vorbească de la sine peste câțiva ani:

Cine sunt candidații?

Politico: Six faces of Romania’s rotten politics.

“Want to run for mayor, but you’ve been convicted for graft or jailed for abuse of office? No problem. 

Neither Ponta’s exit, prompted by a deadly nightclub fire blamed on officials turning a blind eye to safety regulations, nor a crackdown by the DNA anti-graft agency that led to indictments against 1,250 public officials — including a prime minister — last year, have put an end to the problem.

Part of the challenge is that Romanian law doesn’t prevent people involved in corruption probes from competing for official posts, such as the 3,000 mayoral posts and 8,000 top spots in city and town councils that are up for grabs.

Prezența în București:

Prezenta la vot in Bucuresti

Prezența în alte județe:

BEC 2016 - Prezenta la vot top 5 judete

 

Erau chiar povești despre oameni care și-au anulat buletinele de vot, că „ei nu au cu cine să voteze” de parcă ar fi o chestie de mândrie faptul că lași pe alții să-ți decidă soarta (chiar dacă e dreptul tău).

Cine a votat de fapt: 

Profilul demografic al alegatorilor in 2016

Doar cu imaginile astea ai putea să ghicești cine a ieșit, nici nu mai trebuie să zici mare lucru 🙂

Nu contează că România are internet rapid dacă nu știe să-l folosească

Am o problemă cu oamenii care se laudă despre cât de rapid e internetul în România, ca și cum viteza e cel mai important criteriu de a evalua internetul sau accesul unei populații la el.

Dar nu prea contează. De ce? Cine zice asta omite să menționeze niște lucruri destul de importante:

România a avut norocul să „sară” câteva etape în dezvoltarea infrastructurii față de alte țări (gen UK). UK se luptă cu niște sisteme vechi și ponosite dar care necesită timp și foarte mulți bani pentru a fi înlocuite tocmai pentru că sunt folosite de milioane de oameni care depind de ele în fiecare zi. Ceea ce duce la faptul că…

…Internetul poate să fie cât de rapid vrea, dar nivelul de penetrare al serviciilor de internet contează mai mult. România nu e într-o poziție strălucită când te uiți la restul Europei. Și nu în ultimul rând…

…Degeaba ai internet rapid dacă o mare parte din oameni nu știu cum să îl folosească (sau cum să devină mai productivi cu ajutorul internetului).

Culmea ironiei? Articolul ăsta de pe Romania-Insider: Romania is still last in the EU in terms of digital development despite progress.

E un articol care comunică rezultatele nu prea strălucite ale României din Indexul privind economia și societatea digitală (Digital Economy and Society Index – DESI – un studiu al Comunității Europene) din 2016. Fix în locul în care se discută despre lipsa competențelor digitale, autorul articolului nu a reușit să facă upload la un document pe net, ci a pus link la adresa fișierului de pe calculatorul lui:

romania insider - internet

LOL

Poți să dai vina pe CMS sau…