deea // supermagnet

Fata de intalnirile noastre ale plannerilor, numite generic Northern Planning meetings in Manchester, la Londra se practica Cwoffee dimineata in Lantana, in mod neregulat. In Bucuresti insa, cand vine vorba de antreprenoriat, online si alte chestii locale, oamenii se intalnesc in fiecare joi la Cafepedia Universitate sa discute chestii.

Ceea ce e foarte ok, daca noi practicam haosul si fiecare vorbeste despre ce vrea, opencoffee (primul la care merg eu, popping the cherry) e de fapt informativ. Ca sa incep cu ce nu mi-a placut, sa nu o lalai aiurea, nu mi-a placut faptul ca in Cafepedia inca se fumeaza inauntru. Oh man, oh man, OH MAN. La noi nimeni nu prea respecta fumatorii, semn ca toti sunt fortati sa iasa afara daca vor sa se bucure de o tigara, chiar si cand vremea e nasoala. Cineva zicea ca vremea de azi a fost urata si eu stateam intr-un colt si rumegam laf aptul ca n-am mai vazut soare din 2007 in Septembrie. Doar cand vin in Romania, atat. Stiu ca stiti ca e vorba de Marea Britanie si ca aproape in fiecare zi ploua dar la un moment dat pierzi din vedere chestia asta. Vremea e un subiect banal pentru ca nu se schimba niciodata.  Ma pierd usor – tot cand ma intorc, ma intoxic de la fum din diverse parti de fiecare data si mi se face usor rau daca e si cald. Conditiile au fost intrunite azi, plus alte framantari launtrice ale mele si eram fix pe langa subiect. Cred ca nici n-am dat buna ziua daca imi aduc bine aminte, eram undeva departe rau de tot asa ca imi cer scuze ca m-am introdus in grup, m-am asezat undeva si am zis ceva gen ’sunt andreea siiiii fac publicitate undeva in marea britanie – online-ul e o curiozitate’. Trebuia sa zic pasiune? Not quite.

In fine, cred ca am nimerit in coltul ‘butonat telefon pentru trei ore’ si spre final deja simteam cum mi se lipesc palmele de el, nu din plictiseala, ci din alte motive.  Asa ca imi cer scuze daca e si Cristi pe-aici si citeste asta. It’s not you, it’s me. Imi place ce-a facut cu Microjobs si mentionat printre altele a fost si Visual Trace Route (pentru pasionati) plus alte chestii, inclusiv glume cu ingineri. Imi pare rau ca am plecat si n-am apucat sa vorbesc cu Dragos & Diana Roua dar data viitoare poate

Cred ca mai apuc doar un opencoffee pana plec. Let’s make it a good’un.

Manafu facea experimente in care ii ruga pe oameni sa isi puna in status la yahoo nu-stiu-ce mesaj. Nu pentru ca avea ceva de transmis, dar ca sa dovedeasca ‘uite, se poate’. Un exemplu, apropo de ce ziceam mai devreme, e asta:

Vrei invitatie pentru a testa serviciul nostru beta? Urmareste pasii astia: scrie pe twitter ’serviciu beta invite @ http://cevaadresa.com ‘ si spune-ne id-ul de twitter si iti dam. 

Eu as zice nu mersi, nu vreau sa stau sa pun mesaje pe twitter prin care le fac reclama gratis cand nu stiu despre ce e serviciul. Altii sunt suficient de curiosi de la primul indiciu incat nu prea le pasa. Si exact nepasarea lor pe care conteaza si cei care au venit cu ideea. 

Unii zic ‘nu vrem sa facem asta pentru ca enervam unii oameni’ – nu stim pe cine enervam, pe cine nimerim si in ce fel. Altii zic ‘foarte bine, putem sa masuram cati fraie curiosi chiar o sa puna asta pe twitter.’ O sa se vorbeasca despre noi si de asta avem nevoie. Putem clasifica si asta drept ‘vorbit’ desi incerc sa dau un exemplu de ‘altfel’ doar.

Banuiesc ca tine de filosofia fiecaruia, eu cred ca beneficiile si avantajele ar trebui sa existe intain in produs sau serviciu atunci cand esti al ‘nspelea om care face ceva unealta pentru twitter. Daca (inca) mai exista oameni ofensati ca se practica asa ceva, asta e

Exemplul mentionat mai sus: cliqset

Dupa faza cu Skittles si Twitter, bineinteles ca s-a renuntat la twitter pe pagina principala a site-ului din cauza mesajelor cu continut nepotrivit (sa le zicem asa). Acum e doar pagina de pe Wikipedia. 

Bineinteles, odata cu fiecare campanie care face ceva oarecum diferit in peisajul online, ne repezim sa scoatem articole care contin cuvinte gen ‘buzz’, ‘word of mouth’, ‘digital’, ’social media’ si alte prostii in care analizam daca e bine sau nu e bine ce fac. Cum e articolul asta din Business Week pe care il inteleg complet, considerand audienta revistei. Subtitlul ’social media still stumps the experts’ ar fi, in traducere libera, clientii inca nu stiu cu ce se mananca social media. E oarecum de inteles cand nimeni nu poate sa explice ce inseamna ‘viral’ ca stare de a fi a unui material (fie film, articol, ce-o fi). Chestie pe care o patim mult prea des este sa mergem intr-o intalnire cu cineva si ei sa ne intrebe ce definitie dam unui “viral”. Ma zgarie pe urechi si as face cadou multora cartea lui Jenkins despre Convergence Culture dar tot trebuie sa dai o definitie aproximatia cuiva si e destul de greu. Trebuie sa-i faci sa inteleaga ca e ca si cum ai avea doi oameni la o cofetarie, unul mananca o prajitura si ii explica celuilalt ce gust are. Pana nu incerci singur nu stii ce e. Daca ala iti zice ca e naspa, te intrebi daca e doar el sau si tie ti s-ar parea naspa dar din nou, nu vei sti pana nu incerci.

“Many of those attending the social media conference complained that the tools currently available to measure the return on investment from social media aren’t very sophisticated.”

E adevarat ca e greu de masurat. Avem reach dar nu stim daca avem si depth (sa-i zicem profunzime). Stim ca mesajul ajunge si ca il vad atatia si atatia dar nu stim ce fac cu el sau daca schimba cu ceva lucrurile. E o conversatie foarte, foarte lunga ce nu prea isi are rolul pe blog. How do you measure digital?

Skittles a facut exact asta: suntem primii care ne avantam in asa ceva asa ca o sa gresim si altii o sa invete (orice om de marketing ar putea spune asta). Eu nu cred ca au gresit si ca au invatat din asta, ci doar ca au invatat. Greseala nu e a lor, decat daca as fi persoana care s-a opus de la bun inceput. Un fel de ‘vezi, ti-am zis eu!’

In principiu cei care tin la marketing-ul traditional o sa zica ‘nu’ aventurarii pe taramul digital, nou, audiente prin cine stie ce locuri pentru ca sunt greu de masurat rezultatele. Cu publicitatea traditionala ai libertatea de a putea intrerupe o campanie care nu merge asa cum te-ai asteptat pentru ca putem sa punem la dispozitie unelte care zic ‘asta vrem, asta avem acum, ce facem mai departe?’. S-a discutat despre acelasi lucru si la TFM&A si lumea incepea sa plece din sala cand se vorbea despre ‘concepte’. Cam asta e ‘mood-ul’ general.

S-a mai discutat si despre ideea unui ‘Chief Community Officer’ dar inca nu stim daca ar trebui sa fie la client, la agentie, o a treia persoana – va trebui sa infiintam companii care sa se specializeze in asta?

The truth is, we don’t really know. We make it up as we go along. 

Parerea mea foarte sincera. Dar suntem liberi sa experimentam si sa convingem clienti care gandesc la fel ca noi, poate asa o sa aflam!

Daca acum cateva zile se anunta ca YouTube "e in discutii cu Hollywood" pentru a lansa filme intregi folosindu-se de platforma deja existenta, invatam cateva lucruri noi:

• Hollywood inseamna de fapt MGM pentru inceput si pe langa filme o sa lanseze si seriale vechi precum Beverly Hills 90210 si Star Trek.
• E o metoda interesanta de a monetiza bietul site, pe langa AdSense si alte prostii pe care le-au mai facut, de a concura cu Hulu.com (daca nu stiti ce e inseamna ca n-ati incercat niciodata sa va uitati la seriale pe net si sa va loviti de problema "You are in the UK not in the US, now go away"
• Inseamna ca filmele de pe YouTube o sa fie ca filmele pe care le da ProTV, anunta pentru ora 8 si de fapt "cinematograf la tine acasa" inseamna reclame pana la 8.40 si abia apoi filmul

Abia astept…sau nu. Si asta pentru ca 51% din filmele de pe YouTube sunt urmarite direct pe site, restul de 49% embedded undeva in alta parte.

…sau manafu twittering de la o conferinta din Londra despre al treilea telefon dupa Shine si Chocolate:

LG Secret, the most annoying fucking website ever

“April 2008

LG Electronics (LG), a global leader and technology innovator in consumer electronics, announces the global launch of the third LG Black Label Series handset. Successes of the LG Chocolate and LG Shine, the two predecessors of the LG Black Label Series models, together with globally renowned The PRADA Phone by LG, have affirmed LG as a leading design innovator in the mobile industry.

The design heritage of the LG Black Label Series will continue on to the third handset boasting its smart technology with the latest and sophisticated features including the slimmest 5MP camera.

Similar to the previous LG Black Label Series handsets, the latest model also carries a product concept derived from today’s trend leaders. This new concept of ‘Style that Lasts’ reflects the timeless and elegant design of the phone enhanced by stylish materials such as carbon fiber and tempered glass.

The phone will be unveiled on April 24th starting from Europe and on to the rest of the world, and the product name of the third LG Black Label Series model will be revealed at the official launch.”

Citand:

“It’s not an iPhone killer! It’s the next Shine with a 5 mp camera and scratch proof. It’s a fashion phone and supports 3G. 12 minutes ago from web

@danberte @oanasolca Motion Sensor Flash Games are the future in the mobile games! Grab now a LG Secret to see it for yourselves. 21 minutes ago from web in reply to danberte

Live Twittering: Touch screen, auto rotating pictures, 5 mp camera, very slim. All of these and more in the new LG Secret. 25 minutes ago from web

Live Twittering: The name of the new LG phone is secret. Really, it’s “Secret”. It’ made from carbon fibre and has a scratchless screen. 29 minutes ago from web

Live Twittering: LG is launching the 3rd terminal in the black label series after they sold 25 mil Chocolate and Shine phones in the world. 41 minutes ago from web”

Desi fenomenele de genul facebook, MySpace sau alte forme de asa-zis social networking nu sunt foarte populare prin Romania, acum cateva zile am citit doua articole pe tema: “Social Networking: Is It Making You Anti-Social?” si “Does Social Networking Bring Us Together…Or Ultimately Separate Us?“

Valul a cam ‘trecut’ in ceea ce priveste MySpace in termeni de publicitate, unii ar putea spune ca si lui facebook i-a venit vremea dar mai sunt unele detalii destul de interesante pe care altii le-au trecut cu vederea. In propriul meu cont de facebook ma uit din cand in cand, mai mult de curiozitate. Nu am rabdarea si timpul necesar sa imi schimb datele in acelasi ritm in care se intampla. Unii isi schimba status-ul la fel de des cum altii pun mesaje pe twitter si ma intreb de ce oare; nu sunt tot timpul oamenii cu cei mai multi prieteni (sunt unii cu 54 si altii cu peste 100 dar nimeni nu are peste 1,000). Cred ca nu sunt doua saptamani de cand am vazut un film despre cum o sa functioneze reclamele care apar pe facebook si indignarea celor care cred ca e un serviciu cu totul si cu totul altruist – un punct de vedere naiv, ca replicile seci din filme de genul Aliens vs. Predator: “The government wouldn’t lie to people…would they?”

Ma enerveaza sincer previziunile cretine (da, ura, sunt cretine) despre cum facebook o sa devina mai puternic decat Google si alte balarii. Poate candva o sa fie adevarat dar internetului i-a luat douazeci de ani ca 80% din populatie sa il aiba in casa. Cat o sa ii ia lui facebook sa ajunga mai mare decat Google e un calcul destul de dubios si irelevant acum. Cati bani o sa fie implicati daca X cumpara pe Y sau cumpara N% din Y e la fel de stupid. Tocmai de-aia nu-mi vine sa cred nici ca TIME publica o mizerie de articol intitulat “Is Facebook The Future of Search?” suindu-se in aceeasi barca, pe numele ei “Uite ce folositor”. In principiu articolul spune ceva in genul “suntem prea ocupati ca sa ne mai ducem pe google, in schimb ne ducem pe facebook unde nu trebuie sa cautam informatia, vine ea la noi”.

Nu, facebook nu ar trebui sa fie viitorul cautarilor pe net. Autorul nu zice ca ar fi in mod exact viitorul cautarilor dar e exagerat sa presupuna ca o sa fie. Cel mult se pot inspira ca sa creeze ceva bun dar atat.

In esenta, cei care nu au cautari pretentioase ar putea beneficia de putin “collective wisdom” incorporat in search, in stilul “what people are saying right now”. Dar trebuie sa fii genul care se aseaza la calculator cu intentia de a cauta, nu de a le spune tuturor ca gatesti un tort sau pleci in Canada. De exemplu vreau sa plec in Rio de Janeiro si las un mesaj pe facebook (sa zicem ca am 1600 de prieteni). Poate din toti aia cineva o fi fost candva in Rio de Janeiro si poate cel mult sa imi recomande un loc, un hotel, un bar, un obiectiv turistic. Dar sansele sunt la fel de mari sa fie o informatie veche, neactualizata. Daca eu am o mini-retea personala cu 1600 de cunostiinte, dubland, tripland sau facand orice cu numarul poate sa imi dea un raspuns mai precis. Dar in tot timpul asta poate am cautat deja in alta parte, intr-o alta retea independenta de facebook unde se strang oameni care stiu mai multe (si mai bine) despre ce vreau eu. Poate doar daca nu sunt sigura intreb pe cineva sau daca vreau sa-mi fac o idee si am suficient timp la dispozitie o sa apelez la altii. But for everything else, there’s Google!

Apropo de ce zice zoso în însemnarea ‘bloggeri vechi ?i bloggeri noi‘, un nou subiect de discu?ie inventat (sau ap?rut) în ultimele s?pt?mâni de unii bloggeri noi care au senza?ia c? au inventat ei apa calda:

Sfat adi?ional: fii relevant! 

Comenteaz? la mine pe blog. Am dat click pe toate blogurile celor care comenteaz? la mine. Pe unii îi citesc. Pe al?ii nu. Nu am de unde s? ?tiu de tine, iar un email cu “salut zoso, mi-am deschis ?i eu blog, m? bagi în blogroll?” ajunge direct la gunoi. Comenteaz? pe blogurile celor care î?i plac ?i care sunt lideri pe ni?a ta.

zoso – bloggeri vechi si bloggeri noi

Am dou? exemple foarte bune în acest sens!

Atunci când a ap?rut concursul Astral/UPC cu ‘Cel mai frumos cadou de Craciun’ îmi imagin?m deja ce o s? se întâmple ?i bineîn?eles c? s-a întâmplat. M? trezesc cu diverse însemn?ri ale unor oameni pe care nici m?car nu îi cunosc dar care vor neap?rat s? câ?tige premiul (care apropo, nu mai ?tiu ce era. Un MacBook ?i stick-uri USB?) prin orice metod?. Îmi pare r?u pentru aspiran?ii la premiu dar n-o s? treac? de filtrele din Wordpress – ?i dac? trec de ?la, n-o s? le aprob eu ca s? ap?ra pe blog. ?i c? tot veni vorba de concurs, cel mai frumos cadou ar fi s? scap de UPC (vorba lui Subiectiv), dar asta e alt? poveste.
Al doilea exemplu e o persoan? care se afl? în direc?ia cea…bun?. Tehnic vorbind! Un blog ceva mai r?s?rit, “manele adev?rate” las? un comentariu la însemnarea ‘Edgar’s nu mai e Edgar’s‘ care sun? cam a?a:

“pe la universitate pe acolo o ard doar roackery imputiti! cea mai buna e shaorma din drumul taberei de unde stau eu!”

Semnat de un oarecare ‘dj dorin’.

M? bucur nespus c? a ap?rut un comentariu care men?ioneaz? o zon? despre care am vorbit dar din p?cate nu suntem pe aceea?i lungime de und? cu preferin?ele muzicale, mie mi se rupe de ce crede dj dorin despre rockeri la fel cum mi se rupe de ?ia care poate stau la Universitate în condi?iile în care ultimele reportaje meteo arat? cam -3 grade afar?, indicând c? probabil nu st? nimeni acolo. “Roackerilor imputiti” li se rupe de manelele ‘alea imputite’ probabil ?i tot a?a via?a merge înainte. Sunt sigur? c? exist? bloguri despre manele, cu manele, ale manelistilor, nu sunt pe-aici, c?uta?i în alt? parte ?i to?i vom fi ferici?i.

Acum s? revenim la lucru.

Eseul ala de care vorbeam despre ‘de ce cumparam’ e gata. Mai trebuie doar sa il scurtez de la 2000 de cuvinte la 1500.

In schimb, s-au strans articole interesante despre elevi si studenti din vreo patru locuri:

• De la Victor Kapra citire, 57.000 de studenti si profesori romani se obisnuiesc cu google apps . E o chestie! De la nimic la o chestie foarte bine organizata si formarea lor pentru a se obisnui sa lucreze cu Google si sa-si foloseasca contul la adevaratul potential.

“Studen?ii ?i profesorii vor avea acces gratuit la aplica?ii cum ar fi email, calendar, chat, procesare de text, calcul tabelar ?i prezent?ri, totul în cadrul domeniului de internet al universit??ii. Cele trei universit??i utilizeaz? versiunea pentru educa?ie a suitei Google Apps. În aceast? prim? faz?, serviciile sunt disponibile pentru aproximativ 57.000 de studen?i ?i cadre didactice

• Din Cotidianul (24 Noiembrie) cica profesorii vor putea da teme elevilor pe Internet cu ajutorul unor programe de la Oracle. Eu zic ca e o prostie pentru ca la noi nu exista “teme” care sa te puna sa gandesti ci doar “pentru maine aveti de raspuns la 40 de intrebari din manual”. Ca in Futurama, you’re not paid to think! In momentul in care editurile si profesorii care fac manuale o sa se puna de acord sa-si publice continutul pe internet contra cost atunci poate o sa fie ceva interesant.

“Elevii construiesc pagini web pe care le folosesc pentru a lucra la teme date si pot lua legatura cu alti elevi sau profesori inscrisi in program din toata lumea. Accesul la platforma Think.com se realizeaza pe baza de nume de utilizator si parola si se desfasoara sub supravegherea stricta a profesorilor. Programul a fost implementat ca proiect pilot in 16 scoli in 2006, iar anul acesta este acreditat la nivel national de catre Ministerul Educatiei. “

• In Olanda liceenii ies in strada cand guvernul vrea sa adauge 26 de ore pe an. Mie mi-a placut tranzitia de la 45 de ore la 8 ore pe saptamana cand am inceput facultatea, invers e subiect de revolta acum.
• Si in Marea Britanie studentii: “If they raise the drinking age to 21, WE WILL RIOT!!!“. Facebook group cu vreo 1000 de membri in continua crestere.

“Recently they have raised smoking to 18 and are thinking of raising the drinking age to 21 well if the are stupid enough they will have a riot on their hands and many innocent people will die!”

E un lucru stiut ca de multe ori se exagereaza anumite lucruri. Alteori sunt adevarate. Am prea multe tab-uri deschise in Firefox intotdeauna, cel putin 30 atunci cand am o lucrare de scris. Ma pierd in informatii irelevante. Astept mai multe stiri ca sa pot sa postez despre ceva si sa am o parere.

• Acum cateva zile a aparut in The Times un articol care spune ca facebook da informatii nedorite despre utilizatori in momentul in care acestia fac tranzactii pe unul din site-ul partenerilor lor. “Matt in New York already knows what his girlfriend got him for Christmas, because a new Facebook feature automatically shares books, movies, or gifts you buy online with everyone you know on Facebook. Without your consent, it pops up in your News Feed – a huge invasion of privacy.“. Asta imi miroase a panica prosteasca si e o minciuna daca stai sa citesti articolul pana la capat. Vei fi intrebat daca vrei sa apara in profilul tau faptul ca ai cumparat cartea X sau dvd-ul Y asa cum si pe pachetele de tigari sau pe postere ale unor promotii e scris cu steluta si mentionat in colt jos “In limita stocului disponibil” sau “Fumatul poate cauza cancer”. Evident o sa fie cineva sa zica ca nu a vazut aia. E adevarat ca vor pastra datele despre ce ai cumparat daca ai luat ceva de pe un site partener dar nu le vor publica pentru ca toti prietenii tai sa le vada, ci ca sa iti trimita reclame personalizate. Nu ca m-as da in vant dupa asta dar pe mine m-a ajutat sa gasesc un restaurant indian aproape de mine si bilete la un concert dupa ce mi-am introdus UK post code in detalii. Si amazon pastreaza datele comenzilor mele, cand au fost trimise, cand le-am primit, cand am semnat pentru ele, bla bla si nu ma deranjeaza. Facebook poate sa aiba toata muzica pe care o ascult ca sa imi vanda ce vor ei prin partenerii lor pentru ca oricum am deja tot ce imi place si am avut grija sa mi le cumpar (altfel de ce as zice ca imi place daca nu ascult) sau ce vreau eu nu o sa gasesc niciodata in magazinele lor pentru ca se vinde pe vinil in locatii selecte. Macar de m-ar ajuta sa gasesc locurile alea mai repede.

Da, se poate. Si din Facebook si din site-urile pe care faci cumparaturi.

• Al doilea nu vizeaza neaparat Facebook cat si MySpace si Bebo, aflat(e) acum in moarte clinica aproape. Cand zic moarte clinica e deja ‘uncool’ sa faci ceva pe MySpace daca lucrezi in marketing. So passé! Utilizatorii inca sunt acolo dar nu se mai logheaza de 15 ori pe zi ci de 15 ori pe luna, in special cei din categoria 18+. Daca in schimb vrei sa vorbesti cu tineret in UK/US, MySpace si Bebo sunt solutia cea mai la indemana. Dar de prea putine ori se vrea asta. Articolul asta ii priveste pe kinderi si faptul ca “MySpace Isn’t Private. OMG!“. Desi un procent de 70% din cei chestionati (in numar de 2000), cu varste cuprinse intre 14 si 21 de ani a zis ca nu ar vrea ca un potential angajator sau cei de la scoala sa afle lucruri despre ei, alt procent de 60% crede ca informatiile sau profilul lor nu pot sa apara la un search oarecare pe Google. Doua treimi nu cunosc persoanele pe care le au ca prieteni pe Facebook si altui procent 70% nu ii pasa daca straini pot vedea informatii despre ei.

Daca nu vrei sa iti vada toata lumea profilul

Sa nu fim prosti. Pardon, sa fim destepti! Suna mai bine. Daca un parinte ar citi doar articole de genul asta ar exista prea putine care sa le demonstreze ca sunt exagerari. Exista si adevar in ele dar se exagereaza foarte mult. Nici mie nu imi plac arabi sau indieni de la facultate care ar putea sa imi vada profilul, numarul de telefon si adresa si in concluzie nu stau si ma vait ca imi invadeaza intimitatea cand eu cu mana mea am scris informatiile alea, ci am un buton de privacy pe care ar trebui sa invat sa-l folosec. Era motivul principal pentru care nu suport Hi5. Am multi prieteni care nu sunt in friends list ori pentru ca nu aveau profil sau aveau dar nu i-am gasit, vroiam comentarii de la ei dar insemna sa primesc si comentarii de la libidinosi care se masturbau uitandu-se la poze puse de tipe de 14-16 ani. Fara sa intru in detalii, era foarte limitat la capitolul “intimitate”. Facebook in schimb are un milion de setari pe care fiecare om panicat ar trebui sa invete sa le foloseasca cu cap. De profil am vorbit, printre alte lucruri pe care le poti schimba, doar sa nu iti fie lene sa le cauti:

Nu vreau sa-mi vada altii pozele, daca sunt online sau nu si ce fac.

Sau necunoscuti sa stie unde stau, ce “id de mess” am si care e nr. meu de telefon.

Daca ma gaseste cineva pe facebook prin google sau cu friend finder .

“Your friends, and everyone from Manchester Metropolitan University can see you in search results if they search for “andrea nastase” or any part of your name. People who can’t see your profile can see your profile picture and poke you from your search listing. ”

(sumarul in cuvinte)

Si nu vreau sa vada profesorii pozele mele si ce-mi place mie.

Acum daca nu ati setat toate astea si patiti ceva, nu e vina nimanui decat a voastra cum ar veni.

1. Introducere

Acum ceva vreme am scris pe blogul de pe this.ro un articol in care ma rugam de oameni sa

• Nu mai faca misto de faptul ca te poti folosi de retele de networking in Romania
• Apara atat cantitate cat si calitate in peisajul Web 2.0 din Romania

In fine, blogul de pe this.ro a patit ceva ireparabil DAR noroc cu Google Cache. Am reusit sa recuperez multe posturi de care imi era dor si am decis sa reconstruiesc postul ‘Networking’, sa il amestec cu primul si sa para coerent si consistent. Nu am sters pozele de pe calculator ceea ce inseamna ca va arata cat de cat la fel.

Cand am scris insemnarea, nu ma asteptam la replicile pe care le-am primit. Ma asteptam la comentarii acide si nu neaparat la ‘da, asa e, ai dreptate’ dar ma bucur ca nu sunt singura care vede lucrurile asa. Intre timp am primit cateva linkuri din comentarii, mail-uri si asa mai departe. O sa fac un pic invers, multumirile la inceput, inainte de insemnarea propriu-zisa. Florin Grozea, Cristian Manafu si Fry mi-au dat fiecare cate ceva, tema de gandire si analiza. Lucrurile incepeau sa se concretizeze.

Insemnarea a fost mentionata de

• Liviu Taloi: “Despre Buturuga 2.0 : Social Networking, Wordpress si Publicitate pe Bloguri“. Liviu mi-a trimis si un mail si acum ii zic mersi si scuze ca am schimbat adresa.
• Blog 2.0: “Web 2.0 Prin Ochii Unei Pustoaice” din nou multumirile si scuzele de rigoare ca se schimba adresa constant.
• Filip Chereches-Tosa: “Google Intra in Social Networking“
• Iulian Comanescu

2. Unde sunt utilizatorii?

Pe larg despre comunitati

Am primit un link intr-un comentariu mai vechi catre ‘Top Web Apps in Romania‘, o analiza foarte buna a site-urilor care ar avea potential ca instrument de marketing (cum le place unora sa zica, mie nu imi place termenul in mod deosebit dar fie). Articolul complet se afla la Mircea Goia pe site deoarece a trebuit scurtat pentru a putea fi postat pe site-ul original.

“Romania is trying to catch up with the Web 2.0 movement, but most of its sites/applications are localized versions of international sites/applications.”

Unele comentarii sunt acide dar feedback-ul din partea cititorilor tinde spre a fi pozitiv. Dupa parerea mea, cititorii au fost de acord (e doar o analiza obiectiva pana la urma) si s-au pronuntat de acord:

“So far the web 2.0 concept in Romania is more of a buzz than some substantiated case studies.”

Uitandu-ne la un post intitulat ‘Cate site-uri (de succes) au fost fondate in 2007?‘ raspunsul este ‘nu prea multe’. Cristi Manafu vine cu o insemnare intitulata “Online: user generated content in .ro“in care prezinta cateva site-uri ce “au avut si o componenta de user generated content”. Nu in totalitate dar e un punct de pornire.

Deducem ca pe ne avem o gramada de oameni pe net care nu stiu in ce directie sa o ia. In stilul Academiei Catavencu am putea spune ‘Avem internet. Cum procedam?‘

O intamplare imaginara

Sa ne imaginam urmatorul scenariu: eu ies in oras si ma intalnesc cu un prieten din clasa a 8-a. Din liceu. Nu conteaza. Un salut, o bere, o atentie, un numar de telefon ca ‘poate mai iesim si noi’ si dupa aia, spre finalul conversatiei : ‘bai, esti pe neogen?’ – ‘pardon?’. Exact, foarte improbabil. Inlocuiti ‘Neogen’ cu ‘Hi5′ sau ‘Ai un id de mess?’ (desi nu asta e subiectul) si poate ajungem undeva. Mult mai probabil! Cum Romania nu e tara in care sa intrebi ‘Esti pe MySpace?’ sau ‘Esti pe Facebook?’ o sa iau Hi5 drept exemplu.

Neogen, oricata bunavointa ar avea (dar vom vorbi despre asta mai tarziu) suna a ceva ce nu voi folosi niciodata daca vreau sa am o prezenta online. Poate sunt singura care nu vrea sa aiba un profil gen <nume>.neogen.ro ca ‘prezenta online’ cu ‘video.neogen.ro/<nume>’ profilul meu pentru filme sau vlogging.

Gandindu-ma logic, daca ce exista acum nu e bun (din punct de vedere al calitatii) si nu prea sunt sanse sa apara site-uri care sa schimbe ceva intr-adevar (Ex. Metropotam, Trilulilu ), atunci nu ramane decat sa vedem un fel de ‘migratie’ catre site-uri de 2.0 deja existente. Ati vazut ce s-a intamplat cand Trilulilu n-a mai functionat? Au aparut imediat reactii pe bloguri si raspunsuri. Trilulilu is good. Neogen is bad. Unii oameni nu vor sa migreze. Tineti minte asta.

Hi5 in Romania

Ca tot am mentionat Hi5 mai devereme, multa lume a intrebat ‘de ce crezi ca hi5 e important?’ Nu aveam date exacte atunci dar stiam ca:

“hi5 is a global brand for young people, where over 50 million members have established accounts and personal pages“

Probabil au suficient de multi romani incat au tradus Hi5 in Romana. E un indicator destul de bun, zic eu.

Abia dupa am primit un link de la Fry catre un articol de pe AdPlayers : “Hi5.com trimite lunar 9 Mil. de pagini din Ro, la MediaCafe“. Cifre mari!

“Sunt 9 milioane de impresii (afi??ri) lunare din Romania generate de 250.000 utilizatori unici, iar num?rul de conturi inregistrate este de peste 500.000. [...] Potrivit executivului, Hi5 este accesat din toate ora?ele Romaniei, Bucure?tiul fiind orasul cu cei mai mul?i utilizatori înregistrati – 59.000. Printre alte ora?e se mai num?r? 32.000 de utilizatori acceseaza Hi5 din Cluj, 28.000 din Constanta, 25.000 din Timisoara si 47.000 din Iasi.”

Acum ca am lamurit problema de ’se foloseste hi5 sau nu’. Se foloseste! Putem sa aflam multe lucruri fara o agentie de media. De unde stim ce grupe de varsta folosesc hi5? Nu stim precis dar stim ca trebuie sa ai peste 13 ani ca sa te inregistrezi si ca iti inchid contul daca minti despre varsta adevarata. Si ia cam 20 de secunde sa iti faci o idee. Pentru ca si fratele meu e pe hi5 si restul colegilor lui si prieteni ai altor prieteni si asa mai departe. Pentru ca pana si fratele meu are mai multi prieteni decat mine. Poate pentru ca asa cum zice si articolul ‘Kids, the Internet, and the End of Privacy‘, viitorul apartine celor lipsiti de inhibitii. ‘Si ce daca sunt pe net’, peste cativa ani o sa pot sa imi vad pozele si sa caut dupa fiecare luna in parte sa vad un fel de ‘evolutie’.

Daca nu Hi5, atunci ce?

• MySpace

Anul asta a avut loc TM07Base in Timisoara, la ora actuala cel mai mare festival de muzica electronica. Au fost prezenti o multime de artisti straini cat si nume cunoscute din Romania – chiar daca numai pentru cei interesati sau cunoscatori, nume precum Dieselboy, TeeBee, TRG, Jay Cunning, PNAL, Suie Paparude, waka x, Makunouchi Bento, Dudu, Discordless.

Acum vine intrebarea: cati dintre toti acesti artisti credeti ca au un profil pe myspace?

Raspunsul e ‘toti, mai putin waka x’. Cat o sa mai dureze pana isi face un profil? Nu mult!

Dar l-am pus ca un exemplu. Poate ca muzica electronica nu are o patrundere foarte mare dar e suficient de buna pentru a fi data ca exemplu. Poate ca toti artistii astia (cei romani bineinteles) fac parte din grupul ‘early innovators’ (Everett Rogers, 1962)

• Facebook

N-o sa intru in detalii despre ce inseamna Facebook – cei care stiu cum se poate folosi intr-o campanie in afara sunt constienti de faptul ca e o unealta foarte buna in sprijinul research-ului si strategiei. Florin mi-a dat un link intitulat ‘Viewing American Class Divisions Through Facebook and MySpace‘. E un exemplu bun ca poti descoperi lucruri de foarte mare interes. Poate mai putin in alte tari ca Romania dar spre asta incercam sa ne indreptam, nu?

As putea sa mai mentionez Bebo sau Orkut sau alte chestii dar ma indoiesc ca sunt suficient de multi romani acolo.

Muzica si personalitatea

Dupa aia ar mai fi bun de mentionat fenomenul last.fm. Dupa cum toti stim, in Romania au avut loc niste concerte foarte tari anul asta. Nu ma refer neaparat la chestii gen Pussycat Dolls sau Tiesto sau Faithless desi ocupa un loc important si ei, ma refer la MUSE, Depeche Mode, Rolling Stones si acum mai mult timp Placebo.

Ei bine, conform last.fm, in Romania sunt 7,000 de oameni cel putin. E o cifra destul de buna considerand ca last.fm in sine a aparut acum doi ani si se numea ‘Audioscrobbler’. Pe atunci si eu faceam parte din grupul de ‘early innovators’, avand profilul curent din 11 Ianuarie 2005. O chestie foarte tare pe care am observat-o in ceea ce priveste last.fm (site pe care il cercetez de ceva vreme) este ca in momentul in care urma sa aiba loc Coke Live festival, la Lacul Morii, erau mai multe comentarii pe last.fm decat oameni care sa participe la concursul organizat de Coca Cola pentru a vinde biletele. OK, o data destul de proasta pentru festival si biletele (si festivalul in sine) nu au avut succesul scontat dar probabil mai multi oameni au vazut pagina de last.fm decat pagina oficiala a lineup-ului.

Cautati pe Google “Coke Live”. O sa va dea rezultate care duc catre Coke Live din Polonia. Cautati “Coke Live Romania” si o sa dati de pagina evenimentului pe last.fm. Faceti acelasi lucru cu “Coke Live Lacul Morii” si oricum o sa ajungeti pe last.fm mai repede decat ajungeti pe site-ul Coca Cola. Coca Cola au fost fraieri!

Al doilea lucru interesant este zvonul conform caruia MUSE urmau sa concerteze in Romania. Pentru cei care nu au urmarit, intai a aparut pe last.fm pe pagina de artist pentru MUSE data de 6 Octombrie, Arc de Triumf ca fiind un concert. Zvonul a fost preluat de cei de la gavrila pe chestionabil.ro si apoi ce credeti ca s-a intamplat?

Eu as zice ca cifra reala e mult mai mare – din 7,000 de oameni in Romania, pun pariu ca cifra e in jur de 500 doar din Bucuresti, luand in considerare oameni care poate nu si-au mai accesat profilul de ceva vreme.

Inainte si dupa concert s-au petrecut alte cateva lucruri – dupa ce au concertat pentru prima oara prin Europa de Est in cateva locatii, numarul de ‘friends’ pe pagina de MySpace pentru MUSE a crescut cu vreo 2,000 sau 3,000. La vreo 300,000 cati au acum probabil ca nu pare o schimbare enorma dar are potential. Inainte si dupa concert, la fel ca la Placebo, topul melodiilor de pe pagina ‘Romania’ din last.fm era reprezentat de Placebo, respectiv MUSE. La fel pentru toti ceilalti artisti care au vizitat tara – Rolling Stones si-au facut loc in top, DJ Krush, Bonobo, Faithless, Pink Martini si asa mai departe. Eu cred ca are potential in masura in care poti sa postezi ‘concert la <locatie>’, pui un link catre locul respectiv sau, dupa cum last.fm permite, poti pune direct in pagina evenimentului ‘£1 a pint’ si poti ademeni pe oricine catre un site in afara last.fm. Nu e ‘rocket science’ pana la urma. Ma duc la un concert, ah bun, mi-a placut locul, e misto, ia sa vad daca au si un site. Foarte tare, poate ies acolo intr-o zi.

YouTube a explodat in zilele dupa concertul MUSE cu filmulete si clipuri de acolo.

3. Cum ne folosim de ele?

• Facebook are o functionalitate destul de des intalnita in “lumea 2.0″ si “a networking-ului” : folosindu-te de optiunea ‘tag picture’ sau ’send to group’ (cum are flickr si cum a copiat Hi5 dupa facebook tagging-ul) posibilitatile sunt nelimitate. Cum a facut Clairol acum ceva vreme pe MySpace ceva in genul ’show off your hair’.

• Cine mai tine minte (sau a auzit vreodata) de un concurs pe ele.ro cu o pereche de pantofi Mihai Albu? Daca trimiteai o poza cu perechea ta preferata pentru o galerie de imagini publica, puteai sa castigi o pereche semnata Mihai Albu. Va zic eu, e din 2006 si se numea ‘I Love My Shoes‘ si era o idee buna in teorie. Dar multa lume a aflat de ea abia dupa ce a trecut sub forma ‘de ce n-am stiut si eu de asta?’.

• O alta chestie, de ce eu cred ca site-urile au potential (chiar daca nu cele made in ro, dar in general, pentru a incuraja oamenii sa faca ceva prin zona). Banuiesc ca toata lumea stie de ochelarii Ray-Ban ‘Aviator‘. Ei bine, oamenii se ataseaza de unele branduri incat nu le trebuie nici un fel de incentive sa posteze poze in care se lauda cu ei – dar ce-ar fi daca ar primi? Cate posibilitati ar putea aparea aici, nu? Cunosc persoane care tin mortis sa se fotografieze purtand hainele lor preferate. Converse? Sigur. Guess? De ce nu. Nike? Cu atat mai mult! Pozele din vacanta? Sigur, fac snowboarding si ma dau cu o placa Burton! Poza cu mine si un Heineken in mana? Oh yeah. Cat am fost in Leo venisem cu ideea de a face ceva asemanator pentru Max Factor numai ca nu s-a mai intamplat. In fine.

Orignally uploaded by manyfires

• Pe Facebook au aparut o multime de ‘branded gifts‘ cum ar fi ‘Heartbreak Kid Sombrero Hat’ sau ‘Lynx/Axe Devil Ducky’. De ce? Pentru ca sigur ai un prieten in lista care e genul de ‘dirty boy’ promovat de Lynx, rata aia o sa ramana acolo pentru ca toata lumea sa o vada si o sa spuna ceva despre el.