Ce descoperi când analizezi 40 de milioane de mail-uri

O companie pe nume Boomerang a analizat în bulk cam cinci milioane de mail-uri și au descoperit ceea ce știam dar cel puțin putem să cuantificăm acum:

De aici, aici și aici (site-ul oficial)

  • Email-ul într-adevar mănâncă tot timpul, mai precis cam 2 ore pe zi răspunzând la 12 mail-uri serioase care necesită multă muncă 

Numarul mediu de mailuri primite in fiecare zi

  • E bine să trimiți mail-uri dimineața înainte de ora șapte 

Best time of day to send email according to Boomerang

  • E bine să scrii ca la clasa a 3-a sau „explain it to me like I’m five”

“Emails written at a third-grade reading level were optimal.” Short words and short sentences win, getting a 53% response rate. This compares to a similar 46% for kindergarten level, and 45% for high-school level, but most depressing is that emails written at college level get the worst response—just 39%.

Email reading grade according to Boomerang

  • E bine să pui întrebări – dar nu prea multe (2-3 ajung) – și să fii subiectiv

“We found that emails that asked 1-3 questions are 50% more likely to get a response than emails asking no questions. But a bombardment of questions won’t help you either – an email with 3 questions is 20% more likely to get a response than an email with 8 or more! The more opinionated the content of the email, the higher the response rate climbed. One caveat – we have no idea if those subjective emails generated positive responses or declarations of war, so caveat writer!”

  • Cele mai eficiente mail-uri sunt scurte (125 cuvinte) și neutre

Keep it short—125 words is the optimum length—but don’t worry too much if you need to go over that, because response rates don’t really drop until you reach 2,000 words, by which time your recipient is too busy sleeping to hit the reply button. Keep your emails easy to read and easy to reply to, and don’t scare anybody off by being too enthusiastic (or too negative)

„Hey, I’d definitely like to get together next week. Do you want to get pizza?”

0.35 positive sentiment  is the most effective—just a little positive, but not too pushy. For contrast, here’s the perfect negative subject line: „I had an awful experience at your store today. The clerk was very rude. Please do something to make it right.” (Negative 0.35 sentiment)

E bine să nu fii un spammer care vrea să facă schimb de linkuri sau să-și promoveze ceva social media event bullshit se pare 🙂 :

Ce cuvinte sa incluzi ca sa primesti raspuns la mailuri

De asemenea interesant despre cum se mai analizează online sentiment

„Most word processors don’t support sentiment analysis yet, and online tools report wildly varying results for the same content.

The reason is that most sentiment analyzers work by using machine learning techniques to train algorithms  which words are positive or negative, based on whatever training data their authors could track down. The training data matters a lot – one common source is movie reviews, since they come with a numerical score that can be used as a proxy for how positive the review is likely to be. This data is all noisy, and because machine learning generates incredibly complicated algorithms, it’s hard to calibrate after the fact.”

Internetul a omorât provincialismul

Ce spuneam apropo de adolescența înainte și după internet:

To believe in progress is not only to believe in the future: It is also to usher in the possibility that the past wasn’t all that. I now feel — and this is a revelation — that my past was an interesting and quite fallow period spent waiting for the Internet. At home, I’ll continue to cause a festival of eye-rolling with my notion that some values were preserved by the low-tech environment, but, more generally speaking, life has just gotten better and better. The question is: How far would you go with that? My daughter’s mother goes all the way. “I can sit in my holiday house in the country,” she says, “and order furniture, clothes, anything really, to come from London and Paris. It’s killed provincialism. It’s also killed human loneliness.”

“That’s shocking,” I say. “Luxury can’t kill loneliness.”

“You want to bet?”

In Defense of Technology – New York Times

Ce e strategia și ce face într-o agenție?

Din când în când mai primesc un mail de la juniori care își doresc să devină „planner” într-o agenție și mă întreabă cu ce se mănâncă disciplina în agenții și de unde să înceapă.

Încercarea de a răspunde la întrebare m-a făcut să îmi dau seama că ceea ce fac nu prea mai seamănă cu strategia „tradițională” la care se referă oamenii atunci când întreabă, în mare parte pentru că sunt prea multe tipuri de agenții acum.

Disciplina numită tradițional account planning a început cândva pe vremuri în anii ’70 în JWT și multă vreme a rămas neschimbată. Strategia era un departament situat între departamentul de marketing al unui client și departamentele/disciplinele creative ale unei agenții, cu obiectivul de a îmbunătăți produsul creativ: de a-l face relevant pentru consumatori și de a exprima valorile brandului de la care provine.

JWT Planning Guide thumbnail
JWT Planning Guide, circa 1974, motiv de mândrie pentru rețea – Slideshare

Industria s-a schimbat. Disciplinele s-au fragmentat și adaptat.  Strategia s-a împărțit cumva în trei direcții mare și late care includ zeci de alte sub-categorii: strategie de brand și comunicare, strategie de media și channel planning și strategie de „digital”. Acum sunt probabil mult mai multe dat fiind că „strategie de social” intră sau intra cumva sub digital și acum se numește mai degrabă strategie de content. Nu cred că cineva știe sau poate să mai țină cont. Ne-am chemat întâi planneri, apoi strategists, unii și-au pus „digital” în titlu, alții l-au dat jos recent – chiar nu contează.

Ca să răspund la întrebarea „cu ce se ocupă strategia?” pot să răspund mai indirect cu trei lucruri certe din punctul meu de vedere:

  1.  Obiectivul fundamental sau rostul strategiei e de a ajuta clientul să înțeleagă de ce recomandzi ceea ce recomanzi. Încearcă să arați creația, site-ul, filmulețul sau ce o fi fără să le explici cum ai ajuns la ele și fără să oferi vreo justificare bazată pe realitate. Succes.

2. Strategia trebuie să identifice și să rezolve problemele consumatorilor sau utilizatorilor, nu problemele oamenilor care lucrează pe brief. 

Am lucrat cu niște clienți (foarte mari) care au inventat probleme ca să se poziționeze ca singura soluție la acele probleme sau au simplificat / unit grupe de consumatori / tipologii sub o singură umbrelă în încercarea de a transforma un proiect complex în ceva mai manevrabil. Mie mi se pare fabulos, cam la nivelul mințitului cu diagrame derutante. Cumva au confundat „ușor de înțeles” cu „simplificat în extrem”.

Nu toate problemele au un răspuns simplu și nu totul e alb sau negru. Simplificatul prin inventat (și nu verificat cu date sau studii) nu numai că trivializează problemele adevărate ale oamenilor, dar te poate face să greșești în mod urât  – ca să nu zic că nu inspiră un răspuns creativ. În încercarea de a face pe plac tuturor nu faci pe plac nimănui.

 

3. Conceptul de strategie e flexibil: se aplică în egală măsura la construit site-uri și aplicații, doar că e deghizat drept „product management”

Cam 20% din ce fac acum e strategie de brand tradițională (ce e brandul, ce reprezintă el în mintea oamenilor, cum se manifestă, etc.) iar restul de 80% e construit site-uri și aplicații cu alte departamente (UX, design, etc.). Ce facem noi și modul nostru de lucru nu se suprapune în mod perfect cu genul de echipe care există în startup-uri dar avem foarte multe puncte în comun.

Cumva mă bucur că mai nou conceptele de „design thinking”  și „product thinking” par să fi atras atenția asupra unor concepte vechi pe care orice planner sau strateg dintr-o agenție poate să le înțeleagă. E ca și cum ar traduce account planning / strategie „tradițională” pentru cei care fac site-uri și aplicații (nu campanii și social content), cam așa cum trendul de „growth hacking” a tradus și adaptat elemente de marketing pentru noua generație sub 30 de ani 🙂

Astea sunt părerile mele după vreo șapte ani în industrie.

Pe final mi se pare că strategia implică atât de multă diversitate acum încât întrebarea mea către cei care vor să fie planneri sau strategi (sau cum le zice agenția în care vor să se ducă) ar fi „de ce ai vrea să faci strategie într-o agenție?”

Ai putea să iei aceleași skill-uri pe care vrei să le folosești într-o agenție și ai putea face altceva cu ele: ai putea să te duci la McKinsey sau Fjord sau restul dacă preferi să fii analist, sau ai putea să te duci într-un start-up, cu condiția că înveți și alte lucruri utile, nu doar branduri și comunicare.

E o decizie personală – faci ce-ți place mai mult – dar o să închei articolul cu un gând din Admap de prin 2012:

„Whenever somebody in an ad agency has a great idea, their first reaction is: “Who can I sell this to?” Then they become disappointed when they present it to a potential client who treats it as meeting fodder. “Hilarious. The ad agency had a product idea. Cute. Anywaaaaay.”

Imagine you weren’t a planner. If you have an incredible idea for a new soft drink, why would you take it to Coke or Pepsi? What do they have that you can’t outsource? Distribution? Go to bottlers. Capital? Two words: Private Equity. Need something manufactured? China. Marcoms? The internet.

Everything is outsourceable in the globalised world. Sony doesn’t make Sony laptops. Third parties design them, spec them, manufacture and even distribute them. People pay a premium for a Sony logo. They could be paying that premium for a brand that you devise.”

 

 

Gabi pleacă din TBWA

Gabi mereu m-a dat pe spate cu talentul și tenacitatea ei. A luat o decizie personală de a pleca din TBWA care m-a surprins dar despre care cei curioși pot să citească în revista Biz.

În toată povestea asta mă bucur că a spus ceva ce aș fi vrut de ceva vreme să spun, anume despre lipsa de diversitate din agenții:

„Londra este insa – din experienta mea si din ce-am citit si auzit – foarte traditionalista. Are enorm de mult de recuperat la capitole precum diversitatea (mai ales legat de rasa, nationalitate, sex; mult mai putin legat de orientare sexuala sau varsta), egalitatea etc. Este ciudat pentru un oras atat de cosmopolit, unde isi au sediul regional sau global multe firme internationale, sa existe astfel de probleme de diversitate in mediul de afaceri, dar ele exista si, daca nu faci parte din majoritate, le poti simti zilnic pe propria piele. Nu vorbesc despre discriminare flagranta, ci de una mult mai subtila – ‘bias’. Si, desigur, in anumite industrii aceste probleme sunt mai pregnante chiar decat in altele.”

Și mă bucur că a apărut și articolul ăsta între timp, apropo de Hillary și alegeri, care explică multe și se leagă fix de ce zice Gabi:

„Managers would remark that they wanted “more women” and proceed to reject qualified candidates. (Similar dynamics took place with minority candidates.) There were always reasons — not the right cultural fit, not the right experience, a phenomenon of unintentional sexism now well documented in controlled studies. I watched as men with little or irrelevant experience were hired and promoted, because they had such great ideas, or they fit in better. “We want a woman,” the conclusion seemed to be, “just not this woman.””

Am văzut și am auzit multe despre care nu pot scrie dar e mai ușor să mă folosesc de cuvintele altora 🙂