Primele impresii despre HoloLens

img_3319img_3318

 

 

 

 

 

Zilele trecute am avut norocul de a ne juca cu un HoloLens în birou. Colegii noștri din grup știu că suntem amatori de jucării și ne-au lăsat să vedem dacă stârnește interes. Mă bucur că am reușit să îl testăm, pentru că ne întrebăm în continuare dacă viitorul se îndreaptă spre AR sau VR. E un obiect fenomenal, mult mai sexy decât un Oculus Rift, dar nu cred că e gata pentru mainstream încă.

Din poze arată bine, în realitate e încă un obiect relativ greu dar care stă pe cap un pic mai confortabil decât un Oculus. Când zic „greu” nu înseamnă că te chinui să ții capul drept, ci doar că oricum capul e cea mai grea parte a corpului, așa că orice ai pune extra înseamnă că atârnă și mai greu. Microsoft zice vreo 500 g, realitatea momentan e că se simte mai greu de atât

Are două inele – inelul exterior conține tot ce înseamnă hardware, cel interior e cel care te lasă să adjustezi obiectul pe cap. Mi-a adus aminte de senzația pe care o ai când te duci să-ți faci un test de vedere și ți se încadrează fața într-un aparat. Am și eu o poză cu el pe cap but there’s nothing sexy about it, așa că o să sar peste asta 🙂

hololens-motherboard

Cea mai interesantă parte la hardware dar și cea mai misterioasă e procesorul HPU, sau Holographic Processing Unit, care ia în calcul datele pe care le primesc senzorii de pe HoloLens. Senzorii colectează informații despre mediul în care te afli, în ce direcție îți miști capul și cât de repede, la ce te uiți, unde e brațul tău în spațiu, etc. ca apoi să reflecte schimbările în timp real.

“This is done through the inertial measurement unit (IMU) which includes an accelerometer, gyroscope, and magnetometer. It’s this IMU, coupled with head tracking cameras, which enables HoloLens to understand where your head is and how it’s moving.” –  Lumia Conversations blog.

Îți dai seama destul de rapid că procesorul (mic așa cum e) analizează cantități enorme de informații la fiecare mișcare. Într-o lume ideală – și așa cum e prezentat de echipa de marketing – ești singur într-o cameră relativ goală, fără prea multe elemente de decor care să îți aglomereze câmpul vizual.

În realitate noi n-avem așa ceva și l-am încercat în mijlocul biroului unde i-am pus mult mai multe bețe în roate cu scaune și canapele în drum, dar s-a descurcat foarte bine 🙂  Prima reacție la programele cu care vine încărcat (un sistem solar și alte exemple de genul) e că e fenomenal de bun la a determina și se adapta la mediul înconjurător, oriunde ți-ai îndrepta capul.

Durează un pic până te obișnuiești cu gesturile pe care trebuie să le faci ca să interacționezi cu programul (un „pinch” pe care trebuie să îl faci ca la carte ca să funcționeze, ca în imaginea de mai sus, un pumn deschis și închis etc.) dar odată ce l-ai prins e ușor de manevrat.

„You put up your index finger like you’re telling someone to stop being a numpty, then you pinch it together with your thumb for what’s essentially the left click of a mouse. To head back to the main menu, you make a gesture Microsoft call ‘bloom’, holding your palm upwards in a fist and slowly spreading out your fingers like you’re threatening to nuke someone. You can also control it with your voice, using Cortana. ” (PCGamesN)

Dacă continuă în direcția asta, îmi închipui că programul Holo Studio, un program de manipulat obiecte în 3D, o să fie foarte interesant. Noi n-am avut Minecraft instalat pe el dar am auzit mulți oameni entuziasmați. Singura problemă e că HoloLens nu e virtual reality ci mixed reality (sau AR), așa că  trebuie să fii foarte bun la a ignora tot ce se întâmplă în jur ca să poți să te joci în liniște.

Cred că o să fie un device fenomenal în câțiva ani: procesorul nu dezamăgește, doar câmpul vizual ar trebui lărgit un pic. Problema nu e neapărat că aparatul nu e bun, e că vederea noastră periferică e mult prea bună și nu poate fi copiată așa de ușor. În HoloLens poți să vezi doar printr-un chenar relativ limitat care se află fix în fața ochilor tăi, dar nu și restul lumii pentru care trebuie să învârți capul destul de bine în toate direcțiile. Tot ce nu e în chenar e tăiat și un pic în coadă de pește, așa că mă uitam de multe ori la o jumătate de planetă într-un program care te lăsa să explorezi un întreg sistem solar.

HoloLens-1-specs

Reclamele Facebook funcționează

La categoria constatare / uimire:

“The North American ARPU has exploded in the five years since Facebook had its IPO. In the fourth quarter of 2012, Facebook’s average revenue per user in the US and Canada was just $4.08. Facebook generated $62.23 per US and Canadian user in 2016, compared to just $13.58 in all of 2012. In other words, Facebook has figured out how to ring up an additional $50 per year from every North American user since its IPO. Not bad.

Facebook now has 231 million monthly users in the US and Canada, the regions that advertisers are most interested in reaching thanks to the relatively affluent nature of those people.”

via BI

Toți clienții cred că se descurcă singuri atunci când află cât costă un serviciu

Investigația asta BuzzFeed în universul Palantir e interesantă din mai multe puncte de vedere, dar ce mi-a atras atenția e paragraful în care vorbesc despre ce oferă, cât costă și care au fost reacțiile clienților:

“Coke had agreed to a pilot project in July 2014, internal documents show, and had hoped Palantir would, among other things, be able to help revive sales of Diet Coke in North America through analysis of customer data. But Coca-Cola balked at Palantir’s price tag, which would climb to $18 million for the fifth year of the contract, according to emailed notes on the January meeting.

[…]

Kimberly-Clark was getting cold feet by early 2016. In January, a year after the initial pilot, Kimberly-Clark executive Anthony J. Palmer said he still wasn’t ready to sign a binding contract, meeting notes show. Palmer also “confirmed our suspicion” that a primary reason Kimberly-Clark had not moved forward was that “they wanted to see if they could do it cheaper themselves,” Kelt told colleagues in January.

Seeming to echo Coca-Cola’s concerns about price, Palmer said that $18 million in a single year would be Kimberly-Clark’s third-highest expense, behind commodities and marketing, according to Kelt.”

Eternul ciclu

  1. E important, pierdem bani sau cotă de piață și trebuie să facem ceva!
  2. Hai să chemăm experții!
  3. Experții sunt cam scumpi.
  4. „Nu putem să facem noi singuri? Avem atâția oameni capabili”
  5. Încercăm să ne dăm peste cap să facem singuri
  6. Descoperim că suntem mari, ne mișcăm greoi, oamenii nu vor să facă ceva pentru care n-au fost angajați și nu putem să facem singuri.
  7. Devine important, pierdem bani sau cotă de piață și trebuie să facem ceva! (Repetăm de la 1)

Ce descoperi când analizezi 40 de milioane de mail-uri

O companie pe nume Boomerang a analizat în bulk cam cinci milioane de mail-uri și au descoperit ceea ce știam dar cel puțin putem să cuantificăm acum:

De aici, aici și aici (site-ul oficial)

  • Email-ul într-adevar mănâncă tot timpul, mai precis cam 2 ore pe zi răspunzând la 12 mail-uri serioase care necesită multă muncă 

Numarul mediu de mailuri primite in fiecare zi

  • E bine să trimiți mail-uri dimineața înainte de ora șapte 

Best time of day to send email according to Boomerang

  • E bine să scrii ca la clasa a 3-a sau „explain it to me like I’m five”

“Emails written at a third-grade reading level were optimal.” Short words and short sentences win, getting a 53% response rate. This compares to a similar 46% for kindergarten level, and 45% for high-school level, but most depressing is that emails written at college level get the worst response—just 39%.

Email reading grade according to Boomerang

  • E bine să pui întrebări – dar nu prea multe (2-3 ajung) – și să fii subiectiv

“We found that emails that asked 1-3 questions are 50% more likely to get a response than emails asking no questions. But a bombardment of questions won’t help you either – an email with 3 questions is 20% more likely to get a response than an email with 8 or more! The more opinionated the content of the email, the higher the response rate climbed. One caveat – we have no idea if those subjective emails generated positive responses or declarations of war, so caveat writer!”

  • Cele mai eficiente mail-uri sunt scurte (125 cuvinte) și neutre

Keep it short—125 words is the optimum length—but don’t worry too much if you need to go over that, because response rates don’t really drop until you reach 2,000 words, by which time your recipient is too busy sleeping to hit the reply button. Keep your emails easy to read and easy to reply to, and don’t scare anybody off by being too enthusiastic (or too negative)

„Hey, I’d definitely like to get together next week. Do you want to get pizza?”

0.35 positive sentiment  is the most effective—just a little positive, but not too pushy. For contrast, here’s the perfect negative subject line: „I had an awful experience at your store today. The clerk was very rude. Please do something to make it right.” (Negative 0.35 sentiment)

E bine să nu fii un spammer care vrea să facă schimb de linkuri sau să-și promoveze ceva social media event bullshit se pare 🙂 :

Ce cuvinte sa incluzi ca sa primesti raspuns la mailuri

De asemenea interesant despre cum se mai analizează online sentiment

„Most word processors don’t support sentiment analysis yet, and online tools report wildly varying results for the same content.

The reason is that most sentiment analyzers work by using machine learning techniques to train algorithms  which words are positive or negative, based on whatever training data their authors could track down. The training data matters a lot – one common source is movie reviews, since they come with a numerical score that can be used as a proxy for how positive the review is likely to be. This data is all noisy, and because machine learning generates incredibly complicated algorithms, it’s hard to calibrate after the fact.”