Mihnea

Ziceam ca imi place de cineva…ei bine, acum nu mai am de gand sa ascund cine, ce, cum, de ce, ar trebui sa dau dovada de ‘responsabilitate’ si sa imi asum cuvintele. In sfarsit…El e Mihnea. A venit asa, pe neasteptate, nici eu nu mai tin minte cand l-am observat, dar cred ca se intampla acum vreo saptamana pe hol, in fata clasei lui. It just happened.

Eu nu mai stiu ce cautam pe-acolo exact, dar probabil ca vroiam sa ma bag in seama. Intr-o clasa cu 21 de baieti, doar n-o sa stau fix cu fetele. Mihnea are aparat dentar. Excelent loc de pornire pentru o conversatie. Buna, am observat ca ai si tu niste chestii de metal de care abia astepti sa scapi candva in viitor.

Am stat de vorba, pauzele s-au scurs, si pe masura ce eu imi dadeam seama ca e un tip de treaba si amuzant, deveneam din ce in ce mai timida si nu prea aveam curajul sa ma duc sa-l intreb ceva direct. Ei bine, din aceasta cauza, am fost oarecum ‘fortata’ sa vorbesc cu el de o colega in mijlocul unei lucrari la fizica. Am bajbait prima oara, deoarece tot ce aveam eu sa-i zic a fost ca luasem un 3,50 la fizica ca daca ia 5 sau 6 e bine. Ma simteam proasta. Eram!

In momentul in care stateam fata in fata cu el, numai de vorbit de lucrari la fizica n-aveam chef, dar parca era un inceput. Aflu ca e din Scoala 11, cei care au dat capacitatea la fostul meu liceu. Ma intrebam cum de nu l-am vazut atunci in primul rand.Cand am emotii, sunt nervoasa sau orice asemenea, mi se racesc mainile, mi se fac de gheata. Abia le mai simt si nici daca as vrea sa gesticulez nu le incalzesc. In acea zi, am aflat numele lui intreg si am dat mana, gest foarte formal, moment in care am simtit ca avea mana la fel de rece ca a mea.

Cateva zile mai tarziu, am tot stat pe la ei prin clasa, prin fata clasei, am mai vorbit cate ceva, s-a mai jucat la mobilul meu, la palm-ul meu, eu la mobilul lui si-asa mai departe. Imi inchipui un fel de nostalgie ciudata in cativa ani de acum. Inca nu il intrebasem de numarul de telefon, aveam senzatia ca nu il cunosc inca suficient de bine, dar nu stiu la ce ma gandeam eu! 🙂

Intr-un final, l-am intrebat, si mi-a luat telefonul, a scris el numarul, l-a salvat si mi-a pus telefonul de gat. De ce aveam meniul in limba maghiara nu stiu dar nu stiu nici de ce el stia putina considerand ca nu era ungur.

Cand te obsedeaza ceva, vezi toate micile detalii pe care nimeni nu le baga in seama. Piciorul drept la 90 de grade, cel stang intins, eu dadeam din picior si cu mana dreapta la fata. Obesii superficiale nu sunt incurajate.