Primele impresii despre HoloLens

img_3319img_3318

 

 

 

 

 

Zilele trecute am avut norocul de a ne juca cu un HoloLens în birou. Colegii noștri din grup știu că suntem amatori de jucării și ne-au lăsat să vedem dacă stârnește interes. Mă bucur că am reușit să îl testăm, pentru că ne întrebăm în continuare dacă viitorul se îndreaptă spre AR sau VR. E un obiect fenomenal, mult mai sexy decât un Oculus Rift, dar nu cred că e gata pentru mainstream încă.

Din poze arată bine, în realitate e încă un obiect relativ greu dar care stă pe cap un pic mai confortabil decât un Oculus. Când zic „greu” nu înseamnă că te chinui să ții capul drept, ci doar că oricum capul e cea mai grea parte a corpului, așa că orice ai pune extra înseamnă că atârnă și mai greu. Microsoft zice vreo 500 g, realitatea momentan e că se simte mai greu de atât

Are două inele – inelul exterior conține tot ce înseamnă hardware, cel interior e cel care te lasă să adjustezi obiectul pe cap. Mi-a adus aminte de senzația pe care o ai când te duci să-ți faci un test de vedere și ți se încadrează fața într-un aparat. Am și eu o poză cu el pe cap but there’s nothing sexy about it, așa că o să sar peste asta 🙂

hololens-motherboard

Cea mai interesantă parte la hardware dar și cea mai misterioasă e procesorul HPU, sau Holographic Processing Unit, care ia în calcul datele pe care le primesc senzorii de pe HoloLens. Senzorii colectează informații despre mediul în care te afli, în ce direcție îți miști capul și cât de repede, la ce te uiți, unde e brațul tău în spațiu, etc. ca apoi să reflecte schimbările în timp real.

“This is done through the inertial measurement unit (IMU) which includes an accelerometer, gyroscope, and magnetometer. It’s this IMU, coupled with head tracking cameras, which enables HoloLens to understand where your head is and how it’s moving.” –  Lumia Conversations blog.

Îți dai seama destul de rapid că procesorul (mic așa cum e) analizează cantități enorme de informații la fiecare mișcare. Într-o lume ideală – și așa cum e prezentat de echipa de marketing – ești singur într-o cameră relativ goală, fără prea multe elemente de decor care să îți aglomereze câmpul vizual.

În realitate noi n-avem așa ceva și l-am încercat în mijlocul biroului unde i-am pus mult mai multe bețe în roate cu scaune și canapele în drum, dar s-a descurcat foarte bine 🙂  Prima reacție la programele cu care vine încărcat (un sistem solar și alte exemple de genul) e că e fenomenal de bun la a determina și se adapta la mediul înconjurător, oriunde ți-ai îndrepta capul.

Durează un pic până te obișnuiești cu gesturile pe care trebuie să le faci ca să interacționezi cu programul (un „pinch” pe care trebuie să îl faci ca la carte ca să funcționeze, ca în imaginea de mai sus, un pumn deschis și închis etc.) dar odată ce l-ai prins e ușor de manevrat.

„You put up your index finger like you’re telling someone to stop being a numpty, then you pinch it together with your thumb for what’s essentially the left click of a mouse. To head back to the main menu, you make a gesture Microsoft call ‘bloom’, holding your palm upwards in a fist and slowly spreading out your fingers like you’re threatening to nuke someone. You can also control it with your voice, using Cortana. ” (PCGamesN)

Dacă continuă în direcția asta, îmi închipui că programul Holo Studio, un program de manipulat obiecte în 3D, o să fie foarte interesant. Noi n-am avut Minecraft instalat pe el dar am auzit mulți oameni entuziasmați. Singura problemă e că HoloLens nu e virtual reality ci mixed reality (sau AR), așa că  trebuie să fii foarte bun la a ignora tot ce se întâmplă în jur ca să poți să te joci în liniște.

Cred că o să fie un device fenomenal în câțiva ani: procesorul nu dezamăgește, doar câmpul vizual ar trebui lărgit un pic. Problema nu e neapărat că aparatul nu e bun, e că vederea noastră periferică e mult prea bună și nu poate fi copiată așa de ușor. În HoloLens poți să vezi doar printr-un chenar relativ limitat care se află fix în fața ochilor tăi, dar nu și restul lumii pentru care trebuie să învârți capul destul de bine în toate direcțiile. Tot ce nu e în chenar e tăiat și un pic în coadă de pește, așa că mă uitam de multe ori la o jumătate de planetă într-un program care te lăsa să explorezi un întreg sistem solar.

HoloLens-1-specs