Blestemul notificărilor New York Times

New York Times e o companie cu un produs excelent dar cu o promovare mediocră. 

Și e chiar păcat că uneori nu știu cum să își vândă produsul, chiar dacă încearcă.

Hei studenți, habar n-aveți nimic despre lumea reală! Luați de-aici niște New York times!

New York Times e o companie foarte privilegiată care încearcă să străbată labirintul digital cu pași mici și uneori cam nesiguri. A creat câteva aplicații și servicii pe care le-a închis destul de repejor: Opinion, . Încearcă să își dea seama cum să trimită push notifications către lume, dar din cauză că insistă ca ei să decidă ce e interesant în lume, foarte multe din notificările astea pe stilul ‘totul sau nimic’ sunt frustrante.

„My point is that what I want from alerts is granularity — a little bit from here, a little bit from there, tied to my interests. The New York Times, for instance, used to send out news alerts about both issues of major national and international import…and maneuverings in the New York state senate. I don’t care about the New York state senate. But there was no good way to tell the Times that — it was all or nothing.”

Now websites can send push notifications – not just apps – Nieman Lab

Ce îi interesează pe ei în redacție e foarte influențat de audiența pe care o au, adică omul de 55+ din preponderent New York sau East Coast, cu un anumit venit. CEO-ul New York Times ne-a vizitat anul trecut și nu ne-a vorbit decât ca produsul lui ca fiind un produs de lux. Ne-a îmbiat cu lucruri gen Snowfall, parteneriatul cu Dell sau poate ceva ca Orange is the New Black și ne-a spus cât de mult se străduiesc să atragă o audiență mai tânără. Pot să aibă ei NYT Now, dar se miră că văd rezultate de la cei de 20-30 de ani, doar că nu o consideră un succes comercial. Păi nu este, pentru că e tot editată de cineva care vrea să îmi spună ce e important. Oamenii ăștia au un algoritm foarte bun de recomandat articole în aplicație pe baza a ce ai citit, dar se încăpățânează să nu îl folosească acolo unde ar putea fi foarte bun.

Mai puține da, nu mai multe. 

Culmea e că plătesc pentru ce scriu ei și îmi place, dar îmi crește tensiunea când mă gândesc ce grea e comunicarea între departamente la ei și ce orgolii or fi acolo – ușor vizibile după povestea cu acel innovation report. Sunt prea îndrăgostiți de push notifications de când toată lumea a văzut că vreo 52% din oameni au push notifications pornite și că poți obține „88% higher engagement on average for push-enabled users.”

Pushing a mobile breaking-news alert out to up to 27.4 million smartphone app users is a good way to learn just how much people don’t care about the Olympics. This is something The New York Times learned the hard way in 2012 when it sent users breaking news alerts about medal results in London. Not only did many people simply not care, those who did care didn’t want the Times spoiling the event results hours before they were broadcast. And they weren’t shy about letting the newspaper know how they felt.

“Mobile push alerts are like candy,” said Cory Bergman, general manager of Breaking News, a news app owned by NBC News. “It’s hard to ween yourself off of sending out that alert with every story.”

Besides their frequency, publisher push alerts also have a relevancy problem. While there are certain kinds of news stories that are almost universally relevant, what’s “breaking news” to one person — the results of Winter Olympics, for example — might be entirely useless information to someone else.

Publishers rush to fix the breaking news alert

Paul Ford zicea bine când vorbea de notifications & alerts, pentru că notificările și pingurile se strâng încet dar sigur ca să te înnebunească dacă trăiești viața pe setările din fabrică ale unor oameni care nu vor decât să interacționezi cu aplicația ca să iasă bine numărul de daily sau monthly active users:

„I realized that my digital life was getting too complex, so I turned off chat. Then I removed myself from a bunch of Slacks. I filtered a number of mailing lists into automated folders, muted some conversations in Gmail, and switched from Gmail to mutt to do some basic inbox management. I unsubscribed from some Dropbox folders, and altered Flux to darken my screen at more appropriate times. I unsubscribed from Twitter’s automatic emails, erased some spare Twitter accounts, and unfollowed or muted some people and organizations.

[…]

I cut the Times down to one day a week (may unsubscribe). Let Wired, Esquire, New Yorker, and New York lapse. I erased the fitness network and lifestyle tracking tools.

[…]

I stepped back and took a look and thought: I’m maybe a quarter of the way there? This is just the top-level annoying stuff that is always popping up and making clicky noises.”

–

Partea bună e că alții s-au prins că e ușor să enervezi lumea. Au consultat ei niște studii și au văzut că cititorii (actuali sau potențiali clienți cu cei mai mulți bani) sunt foarte activi dimineața – singura oră din zi la care ai și tu puțină liniște ca șef. Acum toată lumea are un newsletter pentru ora aia din dimineață – morning briefings le zic ei. Au apărut ca ciupercile după ploaie.

FastFTși FirstFT îmi plac ca idei dar uneori sincer nu apuc să văd altceva în afară de FirstFT.  „The London edition of the newsletter is produced during the night at the FT’s Hong Kong and Manila offices and delivered at 6 am GMT. First FT’ includes up to 50 percent non-FT content, because it wants to be seen as a trustworthy intermediary ” (aici)

„FT learned its readers consume news on different devices at different times of the day. For breaking news, readers want bite-size highlights early in the day. To address those needs, FT offers a robust website, a constantly-evolving, multimedia mix of breaking news, story updates, blogs, editorial and market data. Paying subscribers can also access brief, chunky, aggregated news on fastFT, FT’s mobile app, in an easy-to-read format designed for users on the go.

Gillian Tett – Nieman Lab

Și QZ Daily Briefing îmi place, chiar dacă e cam lungă și dau click dar de fapt nu ajung să citesc toate articolele. Se pare că acum are cam 77,000 abonați, dintre care 47% execs cum a observat și FT în mod corect. Partea bună e că au făcut și un studiu foarte bun* care le-a demonstrat că vreo 60% din oamenii de afaceri citesc newsletters dimineața).

Restul sunt la fel de interesante, dar timpul trece și RAM-ul nu poate să țină decât câteva sute de taburi deschise până începe să se supere sau mail-ul nu e formatat pentru mobil (QZ, mă uit la tine) și nu ajungi să citești nimic de fapt.

–

Ce îmi place cel mai mult în toată povestea asta e că Economist (o revistă pe care amândoi o citim în fiecare săptămână) cumva au ieșit din aglomerație ceva mai luminați: au fost ultimii care să scoată o aplicație, dar sunt mai deștepți și au învățat de la Yahoo News că e mai bine sa le dai oamenilor știri pe care să le poată termina:

The “you’ve got to the end and now you’ve got permission to go do something else” is something you never get. You can never finish the Internet, you can never finish Twitter, and you can never really finish The New York Times, to be honest. So at its heart is that we have this very high density of information, and the promise we make to the reader is that if you trust us to filter and distill the news, and if you give us an hour and a half of your time — which is roughly how long people spend reading The Economist each week — then we’ll tell you what matters in the world and what’s going on.

Tom Standage on Economist’s digital strategy

EXACT. Nu era chiar așa de greu, nu?

 

* Dat fiind că singurul studiu despre „busy executives” e un studiu Ipsos numit Business Elite.