deea // supermagnet

BUCHAREST

Sau Craciun in Bulgaria, at any rate. Umflat cu dulciuri, mancare gretoasa (eu mai putin) si citit. Citit Hannes Stein si “Cum m-am lasat de gandit: mic tratat pentru intelectuali epuizati” si “Dineurile Mondene: Ghid de supravietuire“, ambele la fel de savuroase. Un fel de “daca va place Catavencu, asta o sa va placa si mai mult”

Anyway, am revenit in Bucuresti pentru anul nou si ma rog sa nu ninga pe 3-4 ianuarie ca sa pot sa si plec Apreciez faptul ca lumea si-a dat cu parerea la insemnarea anterioara si am mai observat lucruri care inainte parca nu erau sau ma trag de maneca acum si imi sar in fata. Locuri in care obisnuiam sa merg nu mai exista, magazine in care obisnuiam sa cumpar nu mai sunt, criza a mai desfiintat altele si totusi exista crampeie de civilizatie in trafic (hai, uneori) in privinta acordarii de prioritate. Cu exceptia lui Stefan cel Mare, bineinteles.

Nevsky in toata gloria

Ballet is good for you. Si de doua ori minunat: nu stiu ce sa aplaud; orchestra de dedesubt sau balerinii si balerinele? Sau ambele? E suficient?

De cand am venit in tara, am avut cateva zile pline de conversatii mai mult sau mai putin interesante dar relevante din alte puncte de vedere;

Certitudinea este ca lumea inca se holbeaza la tine peste tot, chiar si atunci cand te uiti la cineva cu acea fata care zice ‘BA! la ce te uiti?’ Oamenii sunt impasibili si usor enervanti cand fac asta dar probabil m-am obisnuit eu prea mult cu ideea ca e normal sa nu te uiti la oameni pe strada ca e urat. Inainte sa ma urc in avion stateam langa niste domni care comentau si dadeau cu presupusul in privinta unei doamne intr-o haina de blana si cu geanta Louis Vuitton pe care o numisera Donatella. Eram dupa 8 ore de stat in aeroport totusi dar nu le inteleg umorul…sa judeci ca are geanta Louis V inteleg, dar sa faci presupuneri asupra unui stil de viata bazat pe o geanta si o pereche de ochelari..hmm.

In alta ordine de idei, la sosirea in parcare mi se pare inca fascinant ca sistemul de a plati parcarea inainte sa te urci in masina nu a prins desi e in functiune in cel putin doua locuri, unul din ele fiind aeroportul de vreo 2 ani de zile. Lumea inca face coada la bariera si ne lasa sa asteptam cat ei platesc. Oare trebuie instructiuni?

Ziceam ca am stat in aeroport vreo 8 ore pana a decolat zborul plus cele doua ore pe care mi le luasem eu ca marja de eroare ca sa fiu la Heathrow..ni s-au oferit vouchere pentru mancare de £5 si £10 lire, doar ca dintr-o eroare de logistica a angajatilor Alitalia cele de £10 nu au fost distribuite la timp, prin sistemul de anunturi. Cineva s-a grabit sa il acuze pe angajatul Tarom care a avut grija de noi ca ne-a furat voucherele si a mancat el de banii aia. Nu stiu ce mi se parea mai SF..ca omul era acuzat pe nedrept sau ca persoana care a acuzat (o femeie) probabil mai avusese experiente in care i se furasera banii de mancare in aeroport?

Cele £10 au reprezentat cea mai buna masa pe care am mancat-o vreodata, anyway. Brie & cranberry panini, creme brulee latte si carrot cake. Cand stai 2 ore in aeroport iti doresti cu disperare sa pleci. Cand stai 9 ore incepi sa iti aduci aminte de lucrurile mici si frumoase din viata. Carrot cake.

Prima iesire in oras a fost si prilej de intalnire cu Mihnea; eu pe Mihnea il stiam de vreo 2 ani dar din cauza ca zborurile mele au coincis cu zboruri de-ale lui nu il vazusem de fapt vreodata. Daca n-ar fi intarziat 2 zile zborul lui spre New York nu l-as fi vazut decat la anul A fost prilej de sondaj in randul taximetristilor si cauciucurile de iarna sau despagubiri in cazul in care soferul intra in sant sau pom cu tine in masina, concluzia fiind ca 1. multi nu circula cu taxiuri de iarna ca isi ’stiu ei masina mai bine’ si 2. nu primesti mare lucru dar poti sa dai in judecata firma, soferul si pe cine vrei tu. E usor neclar dar sa nu ne gandim la asta

Evenimentul ciudat numarul 3 a fost o femeie in statia de autobuz care ma intreaba daca nu am sa-i vand un bilet, ca tocmai s-au urcat controlori in autobuz. Zic nu. Ma mai intreaba o data daca sigur nu am. Sigur nu am si incep sa ma enervez dar sa raman diplomata…”am abonament”. Face ochii mari si intreaba alti doi barbati care au ajuns in statie. Acelasi text. Unul din ei zice ’sunt controlor si n-am bilet’. Femeia se vaita ca nu ‘monteaza si ei casa de bilete’. Omul gestioneaza peste drum unde era casa de bilete (statia de 300 de pe Ion Mihalache cu Turda vs. intersectia). Femeia cheama primul taxi si se urca in el…caci e mai simplu sa iei taxiul decat sa fi traversat cu 10 minute in urma. Funny

Si ultima curiozitate e ca toate lucrarile si proiectele noastre o sa fie trimise pe adresele din UK. Pentru ca e mult mai simplu decat sa pui rezultatele online, unde nu te costa nici jumatate din pretul de a trimite peste 1000 de hartii prin posta. Super.

…cum stau de fapt lucrurile cu vremea din Bucuresti

Am stat in Heathrow vreo 8 ore cand trebuia sa decolez de la 12.30 si am decolat in schimb la 8.30 noaptea, ajungand in Bucuresti la 2.30 dimineata

Trebuia sa merg la Sub Focus dar nici Sub Focus n-a ajuns din acelasi motiv

Si in Bucuresti e la fel de aglomerat ca in Manchester, doar ca in loc de oameni sunt masini. In magazine pare de-a dreptul pustiu

Maine imi iau un scurt ramas-bun de la Manchester si cu prilejul asta si de la primul semestru de facultate, care a trecut atat de repede incat nici nu l-am simtit.

Am facut cadouri si am primit in aceeasi masura (you know who you are) dar mai urmeaza si altele;

Am dezbatut problema celor care au ales sa faca un an de placement si am concluzionat ca e un pic stupid ca n-o sa terminam toti in acelasi an dar asta e; am decis ca e o prostie sa faci un graduate scheme la o agentie de publicitate din cateva motive simple: sunt facute pentru cei care au decis ca vor sa lucreze in industrie dar nu au cunostiinte; sunt lungi si te forteaza sa lucrezi in agentia care te-a primit. E un fel de a-ti vinde sufletul si mai usor decat daca ai voluntaria tu insuti cu CV-ul.

Am descoperit cum sa iei peste 90% in unele proiecte si am scos rapoarte pe banda rulanta dar m-a epuizat psihic si m-am bucurat ca am gasit the instant call to action generator. Pentru intrebuintare indelungata. Daca nu stii ce sa pui pe un banner. Top notch.

In domeniul domestic, am concluzionat ca locuiesc intre o groaza de idioti. Nu doar nesimtiti, ci si idioti pe deasupra. Morala locuitului in preajma oamenilor e ca evident trebuie sa te aperi de lucrurile rele ce ti s-ar putea intampla, sa accepti ca nu intotdeauna va fi liniste si ca lumea nu respecta decat propriile ore de liniste. In nicio ordine, mereu la ora 11-12 noaptea cineva cu care locuiesc zgandare cainele si il face sa latre ca atunci vine cheful si e OK, la ora 12 vecini din cealalta parte se intorc acasa beti si canta. Problema cu diversitatea este ca imi canta ceea ce suna a Coran in interpretare manelistica. Undeva pe la ora 2-3 noaptea uneori se si aspira. Tot pe la aceeasi ora cuiva ii mai vine o pofta nebuna de ciocolata calda, trantit usi si sertare. Iar la ora 7 trebuie sa fii fresh si gata de munca, cu un chef de zile mari. Ma scuzati, o sa imi aloc doua-trei zile de concediu de odihna cat sunt in tara, o sa dorm si n-o sa imi pese de nimic altceva decat cozonaci si manichiura si pedichiura. In concluzie, daca de voie buna nu pricepe nimeni si ei nu au nicio problema in a face viata celorlalti imposibila, unda verde la ce te taie capul!

Am avut si zile in care am gatit si am facut chestii pe care acum un an nu le-as fi incercat;

Nu pot decat sa ma bucur ca o sa ajung la o pereche de cizme noi pentru ca macar atata lucru ma face fericita;

Nu stiu cine este Radu care scrie rubrica de Internet pentru Cotidianul dar trimit salutari si multumiri pentru fiecare ocazie in care a mentionat magnetul

Am fost si in Tara Galilor in cadrul prostiilor pe care le fac si le recomand si altora, neaparat cu un mic dejun full English sau macar bacon & egg sandwich inainte

Si am inteles cum functioneaza C.O.I., pitchurile pentru fundatiile de caritate, ca nu imi place PR-ul; e fascinant but I’d never work in it, ca retail-ul e o zona in care lumea uita lucrurile fundamentale … plus alte lucruri plictisitoare legate de munca.

Neinteresant insa, mi-am luat pantaloni de iarna. Albi.

In caz ca va intrebati de ce nu a mai aparut nicio poza cu mine aici de ceva vreme, e pentru ca nu stiu daca lumea vine aici dintr-o curiozitate legata de ce se intampla in viata mea neinteresanta sau alt motiv. Asa ca intrebarea – poze da sau poze nu? Pana acum n-am mai pus pentru ca nu am considerat ca viata personala e viata personala…e viata personala

reprodusa fara permisiune dar sper ca nu se supara!

Daca n-ati citit inca Decat o revista din scoarta in scoarta, rau ati facut. Daca faceti parte din categoria celor care nu inteleg de ce toata lumea s-a entuziasmat ca a aparut o revista intre alte o suta de reviste pe piata si nu credeti ca e mare branza, eu personal vreau sa va zic ca va inselati.

Pentru cei care nu cred in viitorul revistelor si abia asteapta sa declare moartea printului, probabil spuneti asta pentru ca publicatiile au devenit mai putin importante ca stirile in sine. Multi nu vor o revista, o sursa, un ziar. Uneori vrem sa citim multe si sa avem pareri dar rareori ne vom intoarce sa citim in mod regulat aceeasi stire in trei locuri, decat daca subiectul ne e de interes in vreun fel special. A alege doar o revista inseamna a alege un singur punct de vedere sau a te asocia cu un anumit grup, asa cum cititorul de Asterix mai citeste si un Tin Tin din cand in cand dar in principiu doar Asterix.

Asa e decat o revista pentru mine: am citit-o pe toata intr-o singura zi si am avut un sentiment placut. Nu neaparat pentru ca toate subiectele ma interesau profund, dar pentru ca nu m-am simtit fortata in a accepta o parere sau un punct de vedere. A fost ca un fel de swiss army knife al revistelor

PS: cine recunoaste care e paragraful meu de feedback de pe pagina Decat o Revista de facebook?

Stefan a decis sa nu isi mai faca public contul de twitter dar azi a scris despre niste paznici de la o institutie de invatamant superior (sa-i zicem) care scuipa pe masini si le murdaresc cu markerul masinile parcate corect.

Ceea ce m-a facut sa ma gandesc la interfon – interfonul e raspunsul romanesc la CCTV, obiectul care iti da senzatia de siguranta dar pentru ca nimeni nu stie cum sa-l foloseasca de fapt e inutil?

Are multe. De fapt nu berea in sine, ci mai degraba cidrul Strongbow care nu e tocmai un produs premium, sa zicem. Faptul ca vine la sticle de plastic de 2 litri probabil explica o parte din lucruri mai bine decat as putea eu.

Acum ceva vreme cand am urcat pe Snowdon, la cabana din varful muntelui era o cafenea unde surpriza surpriza, singura bautura alcoolica era Strongbow. Nu Stella, nu Guinness, nu nimic. Doar Strongbow. Era clar un monopol aranjat si aranjat cu scop: noua campanie care il plaseaza ca o bautura pe care o ‘castigi’ sau o bei pentru ca o meriti.

Exemplul #1:

“Behind here men earn their bowtime” – Strongbow. Hard Earned

Calitatea e proasta dar na, ideea conteaza. E o mare schela fix pe Oxford Road (care e cea mai aglomerata ruta de autobuze in Europa) si un drum de mare circulatie. E plasata bine de tot pe o cladire care va fi gata abia vara viitoare si care pana acum nu a avut nimic. Muncitorii nu sunt cu nimic mai speciali fata de alti muncitori, poate doar o poveste despre cum a cazut o macara schimba lucrurile dar numai pentru localnici. Oricine altcineva vede ce vezi si tu: aici se lucreaza din greu. Ce nu se vede e mana care tine paharul, cu negru sub unghii taiate cu cutitul probabil, nu cu unghiera. Munca grea. Coniac unirea dar nu munca lenesa, munca adevarata.

Exemplul #2 – Bancherii

Fiecare om are randuiala lui si meritul lui – roofers, gas fitters, dar bancherii? Bancherii nu sunt buni de nimic. Sod off deci! E ca si cum Strongbow a declansat un razboi nu doar impotriva altor bauturi, ci impotriva celor care nu sunt buni de nimic. Noi astia la munca de jos punem acoperisuri, instalam, bancherii nu fac nimic si iau bonusuri.

Increderea e un sentiment foarte puternic si cum nimeni nu mai are incredere in bancheri, politicieni, uite un brand care nu are nicio calitate aparenta  sau gust (decat daca esti in categoria roofer) care vine si face dreptate pentru toata lumea. A fost plasat strategic inainte de emisuni gen Question Time (stilul dezaterilor prezidentiale dar daca n-ati auzit de el e o emisiune in care participantii primesc 20 de intrebari serioase la care trebuie sa raspunda sub scrutinul unor experti din panou, gazdele emisiunii si evident audienta) sau filmelor precum ‘Law Abiding Citizen’ – vedeti ironia?

Si da de gandit bancilor care isi axeaza comunicarea pe tot felul de beneficii si alte beneficii cand toate au probleme serioase. Motiv pentru care orice motto de genul siguranta, incredere, raspundere sau mai stiu eu ce e mai mult decat inutil. Oamenii nu cred ca mai exista banci care sa ofere totul pentru nimic si in consecinta nu ii mai intereseaza ce beneficii si prostii gratis primesc pentru ca tot din buzunarele noastre primesc.

Pe sistemul..daca as fi o banca mi-as recunoaste vina si n-as promite customer service (inexistent sau varza) ci mai degraba as zice ‘we might not be good but at least we’re not a  complete crock of s***e. ‘ Suntem inca mai buni decat salteaua.

Si da, pana si urcatul pe munte are legatura. Cand crezi ca ai ajuns in varf si astepti rasplata, rasplata e de fapt ceva venit din mintea unui om de marketing de la Strongbow. Ai muncit, ia Strongbow si uite de ce!

Sunt usor perplexa dupa o serie de intamplari foarte, foarte ciudate care ma fac sa re-evaluez ce stiam eu despre lume, sau mai bine zis ce nu stiam. In familie, dupa toate chestiile din ultimii trei ani stam uneori si zicem ‘daca cineva ne-ar fi spus acum cinci ani unde o sa fim azi…am fi zis ca sunt nebuni.’ Si pe buna dreptate. Suntem usor raspanditi geografic si nu e neaparat un lucru rau pentru ca inveti multe chestii, cu riscul de a suna ca un cliseu obosit de genul ‘travel broadens the mind’ (ca in romana nu-mi vine nimic asemanator).

E ora 9 dimineata, aproape 9.30 daca termin in 15 minute. Probabil ca nu.

Blogul asta n-a mai fost foarte personal de cand au inceput sa il citeasca oameni care s-ar fi scandalizat daca scriam tot ce imi trecea prin cap dar uneori nu trebuie sa fie ceva ce-mi trece prin cap.Chiar se intampla!

Eu sunt singura, prietenul meu trebuia sa vina in weekend in Manchester dar a racit si sta acasa cu paracetamol, ceai si felii de banana pe paine prajita. Aseara ma lovise o durere de cap dupa ce adormisem vreo jumatate de ora cu muzica in casti. M-am trezit, am baut ceai, n-a trecut durerea de cap, m-am intins in pat pe la ora 10 jumate si in jur de 11 deja mi-era prea somn. Cand mi-e somn, e ca si cum mi se face o injectie cu tranchilizante. Adorm brusc si a doua zi nu-mi aduc aminte nimic, memoria mea fiind prea obosita si defecta sa mai tina cont de ora, loc, circumstante. Pe prietenul meu il enerveaza in special cand adorm la 10.30 in zilele in care ma scol la 6 dar e alta poveste. Cert e ca daca ma loveste, nu mai exista cale de intoarcere nici cu red bull sau espresso in vene.

Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e ca am lasat capacul de la laptop si m-am intors pe o parte si am adormit. Azi dimineata vad ca m-a sunat the boyfriend pe la miezul noptii, banuiala fiind ca stia ca adorm. Poate. Nu mai stiu

La ora 4 m-am trezit si laptopul era si el treaz desi il lasasem inchis. In ultimele zile, saptamani, luni, an numai asta mi se intampla cand windows instaleaza update-uri sau gaseste cate o chestie de luat de pe net si instalat. Ma enerveaza Windows la culme si faptul ca e setat sa nu le instaleze sau ia decat cand zic eu. Nu, windows face pe dos. Windows se porneste singur la 4 dimineata si ma scoala din somn caldura emanata in camera si zgomotul ventilatorului. Nu cred ca a existat alt moment in viata mea in care sa-mi fi dorit un mac. Serios. Ipocrizia deoparte, deja am pierdut mai multe zile de somn incercand sa nu se mai deschida cand i se scoala incat ma dau batuta. Vreau dopuri in urechi.

L-am inchis iar si am vazut ca lasasem o fereastra in google talk deschisa, semn ca iar adormisem fara sa zic noapte buna. Am scris un mesaj ciudat la ora 4 dimineata ca imi pare rau ca am adormit ca o vaca M-am intors iar pe o parte si am adormit la loc.

6.50 fix dimineata – suna telefonul.

Ma suna o prietena foarte buna ca s-a intamplat cel mai paranormal lucru din viata ei. Povestea pe scurt, fusese in oras cu prietenul ei la o petrecere cu niste colegi de munca, la ora 3 dimineata ea a plecat acasa ca sa doarma (locuiesc impreuna) si el a mai ramas cu unul din manageri. La 6.30 vine acasa si brusc ameninta ca se arunca de pe primul pod din Manchester, ca pleaca de acasa, ca totul e vina ei (care tot si ce vina ne depasesc) si dupa o serie de amenintari grave arunca cu lucrurile de prin casa si le da de toti peretii, isi ia haine si pleaca fara chei si telefon. Cu mentiunea ca nu parea beat sau sub influenta.

Ea plange, eu raman masca. Ea inca plange, eu raman si mai perplexa. La ora 7 mi-ar fi sunat alarma si m-ar fi trezit but god damn. Nu-mi vine sa cred ce am auzit.

Lamurind o intrebare in mintea multora, nu suntem genul de pitzipoance care umbla cu mafioti sau ne bagam in relatii abuzive. Din contra. We don’t take that shit. Si Rihanna e o proasta, orice zice lumea. Ce auzeam inca parea SF. Aruncat de pe pod, amenintare, trantit lucruri? WTF?

E ora 9.30 deci si inca nu stiu ce sa fac. Am lasat-o sa se linisteasca un pic dar nu-mi dau seama daca sa ma duc la ea, sa mergem in oras, sa o chem la mine daca omul chiar se intoarce acasa si n-are chei. Mi se pare ciudat ca de la o viata relativ linistita pe care o aveam ambele in Bucuresti, aici totul s-a intors usor pe dos…pe langa responsabilitatile de genul chiria, spala rufe, spala vase, curata casa. Am fi dat noi de ele la un moment dat dar progresia ar fi fost alta. Suntem genul de persoane care n-ar zice in public ‘FML’ sau f— my life pentru ca evident altii o duc si mai prost ca noi si fac copii sau au grija de frati, surori in lipsa parintilor de la varste mult mai mici.

Printre altele, n-as fi crezut ca o sa stau cu o persoana care isi spala cainele in aceeasi cada in care face baie si nu curata, care mai degraba ar folosi toate tacamurile si farfuriile inainte sa spele ceva si care nu-si aspira camera decat o data la cateva saptamani cand vine in vizita. Si am vazut cazuri si mai rele care m-au facut sa ma gandesc..bai, ce familie grozava am. Am aflat ce inseamna prea mult si prea putin, am descoperit ce obiceiuri au altii, cu ce ma pot obisnui si cu ce nu. Am aflat ca daca oamenii n-au nicio problema in a fi nesimtiti, n-ar treui sa ma simt prost daca vreau sa ma distantez sau sa nu-i bag in seama dar uneori imi vine sa zic..pauza. I want my life back.

Si bineinteles ca am terminat cu o ora mai tarziu. Inca habar n-am ce se intampla dar cred ca trebuie putin aer proaspat.

Later edit: lucrurile s-au calmat si nu era motiv de ingrijorare, ci doar de man with PMS. PMS netratat!

Ma uit la pozele astea si ma linistesc un pic si le mai dau o zi sau doua..

“The more you are immersed into all this controlled chaos, the more you realise there is nothing chaotic about it. It is, actually, a piece of logistical genius. In management consultant circles, it is a work of art – the Mona Lisa of distribution, the Venus de Milo of shelf-stacking.”

Daily Mail