Uite un exemplu pe care Mircea Geoana ar fi trebuit sau putut sa il dea sau oricine altcineva in sprijinul lui, ca sa nu se creada ca e cine stie ce orientare politica la mijloc.
Mircea Geoana a declarat ca “Goana dupa vizibilitate poate aduce, pe termen scurt, ceva notorietate, dar pe termen lung poti fi perceput ca un politician frivol, care alearga doar dupa senzational.” (Gasiti articolul in Business Standard)
Mai tineti minte cum a sarit toata lumea in sus cand John McCain a ales-o pe Sarah Palin sa fie vice-presedinta? A trecut suficient timp de la decizia respectiva si uite cum arata acum lucrurile:
Linia rosie a fost ziua in care McCain a anuntat-o pe Palin iar acum lucrurile au revenit la normal.
via Mark Earls, autorul cartii ‘Herd: The Hidden Truth About Who We Are’
In momentul in care incepi sa lucrezi in publicitate, inveti sau esti invatat cateva lucruri foarte importante:
The consumer is not a moron
The consumer is not a moron
The consumer is not a moron
The consumer is not a learning machine
The consumer isn’t as interested in advertising as you are
The consumer is sensitive to the tone of voice you use
The consumer is not a moron
But he’s not exactly your wife either, pentru ca de cele mai multe ori iesim cu oameni care ne seamana si bineinteles, sa fim rezonabili, nu toti au salarii mult peste medie si isi permit excentricitati, plus ca
The consumer does not listen to obscure indie/electronic music si tot asa.
Dupa ce inveti aceste lucruri, toti se asteapta sa produci reclame sau concepte, sa vii cu idei care nu jignesc inteligenta consumatorului, chiar daca acel consumator este un cocalar sau mai stiu eu ce pitipoanca. Bineinteles, daca ai retinut primele reguli te vei gandi ca nu e frumos sa reprezinti un anumit segment de populatie in mod evident, in tarile in care poti sa dai in judecata pana si supermarketul ca te-a pus sa faci ceva ce religia iti interzice. In principiu si cand primesti foarte putine reclamatii, risti sa ramai fara reclama. Da, e foarte enervant cand trebuie sa iti pui manusi sa faci o reclama sau ai de-a face cu niste clienti mult prea conservatori, in situatia in care una din regulile planner-ului este sa nu te multumesti cu ‘the safe side of things’.
In fine, printre altele esti pus sa observi tot felul de trenduri si alte chestii. Muzica, vocabular, moda, ti se spune sa fii interesant si sa fii interesat, ceea ce esti permanent. Sa stai cu ochii larg deschisi si sa asculti tot, sa analizezi si sa procesezi informatia si sa o dai mai departe imbunatatita.
Cand nu ai incotro decat sa accepti aceasta informatie SAU sa iti aduci aminte ca lucrezi in industria care ar putea schimba lucrul asta.
Uitandu-ma la topul ala, e destul de evident faptul ca persoanele puternic mediatizate se bucura de o gramada de atentie (de ex. Mihaela Radulescu) dar ce e foarte interesant si parca nimeni nu face nimic in sensul asta este ca poti identifica anumite tipologii pe care tinerii le considera “de succes”:
Tipul “arat bine” si succesul ori vine de la sine, ori e generat/amplificat de faptul ca arat bine (conteaza mai putin ce se intampla cu adevarat in viata mea): Brad Pitt, Cristi Chivu, Angelina Jolie, Adela Popescu, Andreea Raicu, Nicoleta Luciu, Adrian Mutu
Tipul “cant sau am cantat si oamenii inca ma tin minte”: Andra, Andreea Balan,
Tipul “sunt bun/a de gura si am ajuns departe”: Teo Trandafir, Andreea Marin-Banica, Mircea Radu, Mircea Badea, Traian Basescu, Dan Diaconescu
Tipul “ce-am facut in politica e mai putin important decat numarul de aparitii in presa sau la televizor”: Adrian Nastase, Mircea Geoana, Emil Boc, Calin Popescu Tariceanu etc.
Tipul “ce de fraieri s-au lasat prostiti si ce de bani am eu acum”: Gigi Becali, Ion Tiriac etc.
Asta sau doar categoria “ce de bani am eu acum” ce se poate aplica aproape oricui din lista, semn ca a avea multi bani e inca o calitate foarte importanta, pentru ca a fi destept si a nu avea bani, gen profesor, e undeva jos de tot. Un procent de 43% a raspuns ca nu are vreun idol sau “nu stiu”, ceea ce probabil ar fi raspuns si restul la intrebarea “de ce e idolul tau?”. Asta daca nu spuneau “pentru ca are multi bani”.
Multi o sa critice studiul pentru ca e facut pe un esantion ce contine “In majoritate femei” si a fost realizat in statiunea Costinesti. Si stim toti cine isi petrece timpul in Costinesti. Dar tocmai pentru ca stim asta si ca lor le vindem e si mai aiurea. Si daca toti ceilalti se revolta ca “uite ce prosti traiesc in Romania”, noi ne resemnam de cele mai multe ori. Sau ne punem pe treaba.
Asa ca nu va mai mirati cand apar campanii precum cea de lansare a Radio Zu, cu doi tipi care seamana cu Hitler in poza. La intrebarea “cui o sa i se para amuzanta alaturarea” raspunsul este “alora de mai sus”
Ah da, si I’m gonna burn in hell sau sa vorbeasca cineva despre categorisirile de mai sus, ce cool e cand nu iti pasa sau esti prea departe sa iti pese.
Daca cititi AdAge sau BrandRepublic, a aparut acum cateva zile stirea senzatie conform careia Wieden+Kennedy renunta la un client urias, anume Starbucks. E foarte ciudat cum renuntarea la un client atat de mare devine ca un divort si complicatiile de dupa, partaj, cuvinte urate si rufe spalate in public. Daca aveati impresia ca nu e cazul cand vine vorba de niste companii gigant, ei bine este. Pana si Rich Silverstein (Goodby, Silverstein & Partners) spune despre Schulz (Howard) ca nu apreciaza publicitatea, ceea ce e o remarca foarte dura la adresa unui CEO, mai ales cand vine vorba de Starbucks. Si toate cartile gen “Pour Your Life Into It“. Cred ca agentiile care au renuntat la Starbucks au devenit un pic mai cinici si acizi apropo de titlul cartii. Sau orice alta carte scrisa despre Starbucks.
“He does not appreciate advertising,” he said. “Any agency that comes in has one foot out the door already.”
Which is a shame really, “Pass The Cheer” de anul trecut a fost o campanie simpatica. Cel putin aici. Si cica se gandesc la DraftFCB. Asta inseamna hardly any cheer de sarbatori anul asta
Circula pe net un viral (daca pot sa-i spun asa) ce venea din partea organizatiei PETA (People for the Ethical Treatment of Animals) si era adresat companiei Ben & Jerry’s. Era intitulat ‘Breast is best’ si insista ca Ben & Jerry’s ar trebui sa foloseasca lapte de la sanul femeilor in loc de lapte de vaca in inghetatele lor din cauza ca laptele de vaca nu ar fi potrivit pentru oameni si ca vacile sunt impregnate in mod artificial la intervale regulate pentru a produce de zece ori mai mult lapte.
Cum era de asteptat, toata lumea i-a crezut desi mi s-a parut o miscare destul de proasta. De ce? Pe aici multa lume nu e de acord cu actiunile lor, nu stiu cum e in Statele Unite, s-ar putea ca ei sa fie de acord cu PETA datorita faptului ca au acuzat multe lanturi de restaurante fast food de cruzime fata de animale si le-au criticat metodele dar un fel de general consensus este ca nu sunt foarte realisti si uneori prea radicali in incercarea de a promova idei.
In comentarii (alea pe care nu le citeste nimeni) aparea si explicatia, pentru cei care au ajuns pana acolo:
“We agree that using human breast milk to make ice cream is absurd. What is more absurd, however, is using a different species’ breast milk for nourishment.
Our letter was designed to raise awareness about the cruelty inherent in the dairy industry, which exploits animals in order to produce foods that humans were never intended to eat. For more information about the dairy industry and to learn why humans should avoid dairy products, please visit http://www.DumpDairy.com.
PETA’s purpose is to stop animal suffering, and we use all available opportunities to reach millions of people with powerful messages—and the fact that you contacted us about this is a sign that our efforts are working. We have found that people do pay more attention to our more provocative actions, and we consider the public’s attention to be extremely important.”
Ah da, for the record, si eu intru in categoria aia care ii crede pe cuvant cand vine vorba de cruzimea fata de animale si felul in care sunt tratate in procesul de a deveni mancare pentru oameni dar nu stiu cum or fi trait generatii si generatii de oameni fara probleme de inima, obezitate si altele consumand lapte in fiecare zi.
Clever. Intr-o lume in care nimeni nu are rabdare sa exploreze tot continutul si sa isi mai puna intrebari.
Imi pare rau ca am plecat din Romania pentru ca nu o sa inteleg niciodata cum functioneaza femeile de acolo si pentru ca nu am la indemana nici studii de piata si alte balarii ca sa ma lamuresc dar e oarecum frustrant ca lumea inca mai lanseaza produse pe ideea de gospodinele tinere si gospodinele mai in varsta. Pentru ca bunica nu gateste ca iubita, nici iubita ca mama sau invers si fiecare are nevoie de o reclama separata la zahar, de exemplu. Dar mi se pare absurd sa le categorisesti asa si sa faci lucrul asta foarte evident.
Pe de alta parte, am vazut o gramada de critici la adresa zaharului Lemarco si reclamelor pe care le-au scos pe piata, alea faimoase cu Florin Piersic Jr. si senior.
Sa o luam incet, asa cum ar trebui. Cine mai tine minte cate reclame la zahar existau acum cativa ani pe piata? Existau doar reclame la Margaritar, perla zaharului (detinut de Agrana, o companie austriaca ce e actionar la trei din cele mai mari fabrici de zahar din Romania). Din pacate prima reclama pe care au avut-o, cea cu siragul de perle din care e smulsa o perla si pusa in cafea nu am gasit-o pe internet, dar a urmat (dupa ani si ani) o reclama cu Dan Chisu in ea.
In afara de asta, cati producatori sau importatori de zahar stiti sa isi fi facut vreodata reclama pe TV? Pai, nimeni in afara de cei de la Agrana. Cati jucatori mai sunt pe piata? Lemarco si Zaharul Oradea (care apartine grupului Cristal Diamant). Lemarco a debutat acum ceva vreme cu o reclama ce parodia oarecum Charile and the Chocolate Factory, la fel de psihedelica:
Si continuarea logica e cea cu fata cu capul de tort dupa asta.
In Romania se consuma aproximativ 28kg de zahar pe an, pe cap de locuitor, pe cand in Bulgaria aproximativ 30kg. Doua valori relativ apropiate, pentru productie sau import de aproape trei sute de mii de tone in cele doua tari. Pentru zahar brut, fara sa punem la socoteala zaharul din alte dulciuri si bauturi. Inseamna foarte, foarte mult zahar. Foarte multe prajituri. Pentru ca romanii nu sunt amatori de ceai asa cum sunt englezii, putem presupune ca nu se consuma atat de mult in bauturi (desi se bea destul de multa cafea) ci se gatesc multe prajituri sau mancaruri care au nevoie de zahar ca ingredient. In functie de cantitati si sezon am putea presupune la fel de bine ca se foloseste mult zahar in apropierea Pastelui si Craciunului – poate cineva care lucreaza pentru vreo companie de profile are si niste date relevante.
Ei bine, in functie de cate prajituri gatesti, Margaritar era zaharul ‘premium’, chestie care reiese din pret per kilogram, reclame, strategia de comunicare (Probabil in reviste gen GoodFood si nu reviste de tip Ioana) si alte indicii din tinuta si varsta domnisoarei din reclama de mai sus. Multa vreme nu se gasea Margaritar in magazine precum Carrefour, care din cate tin minte are o pozitionare cu ‘cele mai mici preturi’ pana la sfarsitul zilei) Lemarco in schimb este ceva mai ieftin si alternativa convenienta pentru gospodinele care gatesc foarte mult (pe sistemul traditional, familie mare, cantitate direct proportionala, gatit si pentru nepoti pentru ca ei nu au timp sau rabdare, respectiv talent poate) si a plati pretul premium pentru Margaritar nu este intotdeauna un act justificat.
Revenind la Lemarco, daca ma intrebati pe mine, prefer reclama cu Piersic devorand capul-tort al unei domnisoare pentru ca este absurd de stupida si stiti vorba aia, candy doesn’t have to have a point, that’s why it’s candy – asa si cu zaharul. Cealalta cu juniorul este un pic dubioasa si iesita din context. Zaharul brun nu e motiv de intuneric, tenebre si horror, ci chiar n-are nevoie de nicio asociere.
Dar ma rog. Trebuiau s-o lase asa doar cu Florin Piersic senior, ar fi semanat cu prima lor reclama si ar fi continuat pe aceeasi idee (citatul cu ‘Candy doesn’t have to have a point’ e tot din Charlie and the Chocolate Factory). Asa au impartit ‘gospodinele’ in tinere si in varsta, fiecare cu propria apreciere fata de cei doi Piersic. Cand surprize, demographics is DEAD.
M-am trezit lucrand in cea mai aglomerata saptamana din an, cea in care vin toti studentii noi. M-am trezit ca tot orasul e plin, ca atunci cand vreau un sandwich nu mai e in magazin, ca la supermarket la ora 6 au ras ABSOLUT TOT, ca pe strada mi s-au dat o gramada de prostii gratuite, de la felii de pizza pana la calendare, pixuri (am vreo 100 acum) si ustensile de bucatarie. Foarte, foarte dragut dar 40.000 de studenti de la trei facultati (Manchester Met, Uni of Manchester, Uni of Salford) intr-un singur oras, intr-un singur centru e mult prea mult.
Pe de alta parte, saptamana asta s-ar putea sa primesc un bonus, care ar insemna £300, ceea ce nu e rau deloc. Printre altele am primit si un ‘premiu de consolare’, un stick USB de 2GB (desi primisem cadou unul de 4 de ziua mea, thanks to the greatest guy in the world care stie ca un stick USB e mai valoros decat orice alta prostioara ) si alte mici balarii.
Ma gandesc sa ma duc la IKEA dar nu am timp nici sa respir, let alone sa fug pana acolo si inapoi cand imi ia doua ore doar pe drum. Vreau masina si cred ca asta e primul lucru pe lista de chestii de facut dupa facultate. Poate o hibrida pe modelul Fisker sau Tesla. Who knows )
Cand ma apuc sa scriu un titlu de insemnare imi vine sa scriu fiecare inceput de cuvant cu litera mare, ca si cum ani de scoala au fost irositi. Cand e in engleza insa, nu arata bine si nu ma simt eu bine daca e cu litera mica, desi restul e in romana si asta e un blog scris aproape in totalitate in romana.
Multi din cei pe care ii urmaresc pe twitter au o oarecare nostalgie acum ca a venit toamna (aici a venit vara, sunt 20+ grade afara) si vremea e grozava dar din ce in ce mai des vad imagini gasite pe fffound pe bloguri, in status-uri si peste tot de fapt. Keep calm & carry on, fraze precum ‘when you hug someone never be the first to let go’ si alte motivationale in acelasi stil. If someone ever makes a film of your life, make sure it doesn’t go straight to video. Ridica-ti fundul de pe scaun si fa ceva odata, pentru numele lui Dumnezeu. Nu sta degeaba. Nu fii oaie, nu fii in turma, nu spune ‘don’t follow me because I’m not leading’ si tot asa.
Singura care mi-a atras atentia e una care zice ceva gen ‘turn your wishes into wants so you start acting upon them’, dintr-o mare de expresii motivationale care n-au avut nici un efect, acum mi-am dat seama ca multa vreme nu am mai vrut nimic, ci doar mi-am dorit. Mi-as fi dorit sa nu moara mama, mi-as dori sa imi vad prietenul mai des, mi-as dori o bicicleta, mi-as dori si tot asa. N-am mai vrut nimic cand s-au intamplat unele lucruri in februarie anul asta si am intrat intr-o pasa destul de proasta. Ma rog, abia acum am iesit din ea, cam tarziu dar inca mai erau unele lucruri la ‘categoria nerezolvata’ si abia acum mi-am dat seama ca au trecut, gata, nu mai trebuie sa ma gandesc la ele.
Ca sa va explic pasa proasta, desi nu trebuie sau nu intereseaza pe nimeni, intram in magazine, ma uitam la haine, vedeam pantofi Manolo Blahnik si nu imi produceau nicio impresie. Vedeam genti, aceeasi reactie, nu vroiam nici sa imi iau haine, nici sa ma asortez, nici sa ma ‘imbrac in fata’ ci vroiam sa se dea timpul pe fast forward cumva. Vedeam saloane de coafura, nici atat, lac de unghii, nimic, bronz, zero, mers la mare nici atat. Abia acum imi dau seama cat de aiurea a fost. Si in tot acest timp prietenul meu a avut grija in mod exemplar de mine, imi punea si plasturi pe degete daca faceam bube de la pantofi sau mers prea mult, imi dadea hanoracul lui pe munte in Wales daca mi-era frig, se oprea si ma astepta, imi facea ciocolata calda, imi aducea o patura cand inghetam de frig si cand adormeam noaptea incepeam sa plang si cred ca a incercat absolut toate metodele posibile sa ma faca sa uit de toate astea.
"Ce criza mai poate veni aici, unde suntem de 20 de ani (sau de 70 de ani) intr-o vesnica criza? Pentru ca nu cred ca poate cineva tagadui ca: infrastructura e in criza, piata de resurse umane e in criza, sanatatea e in criza, invatamantul e in criza, agricultura, nu mai vorbim, e in criza. [...] A vorbi de criza in Romania este cum ai vorbi despre vreme. "
Cand ii sfatuiam pe cei care ajungeau pe blog cautand studiul in Marea Britanie si puneam un link la articolul care detalia toata povestea, multe lucruri inca erau ieftine.
Nick Clegg (de exemplu) habar n-are care sunt costurile pentru o saptamana, fara sa punem la contributie chiria sau gazele si alte utilitati. Dar exista un chestionar numit ‘Cost of Life‘ care te pune in directia cea buna.
Explicatii si alte adaugiri:
Weekly state pension -It’s £90.70 for a single person and £145.45 for a couple. Pension credits take the figures even higher. [Asta duce la £363 pe luna pentru pensionari]
Weekly job seeker allowance - It’s £60.50 a week for those aged 25 and over. For those aged 16 to 24, it’s £47.95. [Asta stiu de cand ne-au povestit despre ele la facultate, £40 pe saptamana fiind suma maxima pe care am putea sa o primim]
Second class stamps - It’s 27p to send a letter second-class delivery within the UK.
Weekly child benefit - It’s £18.80 a week, with another £12.55 for each additional child in the family. [Alocatiile pentru copii ajungand la aproape £80 pe luna, in Romania se da o indemnizatie de 600 RON/luna si alocatia e de 200RON/luna pana la 2 ani, dupa care de la 2 la 18 ani e 40 RON pe luna]
Two pints of milk - It’s 80p – the current price in Tesco, Sainsbury’s, Asda and Waitrose. [Two pints inseamna 1.13 litri deci 1 litru ajunge la 70p. 70p inseamna 3 lei 20 bani.]
Prescriptions - It’s £7.10. In Scotland it has recently dropped from £6.85 to £5.
Auto tax - It’s £120 for a car in band F for carbon emissions.
A loaf of bread - It’s £1, the average in a band of prices from the Office of National Statistics. [400g paine = £1]
Tuition fees - The maximum is £3,145 – but this figure may be lower in certain institutions. [Cei care fac medicina sau alte lucruri ce implica munca de laborator platesc considerabil mai mult. Mitul 'la Oxford e scump' daramat: £3,225 pe an, unless stated otherwise]
Standard class anytime ticket from Manchester to London - It’s £115.00. But those able to plan their rail trips in advance can get much cheaper fares to any destination by booking at least two weeks in advance. [PICKLE SURPRISE! Au schimbat biletele de tren de curand, ceea ce inseamna ca un biletManchester-Londra la orice ora costa £115, in afara orelor de varf £61.]
Andreea Nastase, 20, Manchester (UK), future MMUBS adgrad, ex-Leo, current somewhere, nu foarte inspirata cand vine vorba de pagini 'despre', usor plictisita si tot asa.
Scriu despre publicitate, in principiu account planning, balarii care imi mai trec prin minte si pun prea multe link-uri catre bookmark-uri pe delicious.
Aici de obicei scriu balarii pentru care doar eu sunt responsabila. Mi-ar placea sa zic ca imi pare rau ca injur sau tin pentru mine pareri ofensatoare dar nu prea se intampla (nici una nici alta). Nu e vina oricarui angajator pentru care lucrez, in orice caz, asa ca daca vreti sa trageti pe cineva la raspundere probabil voi fi plecat in Mexic sau trec granita pe undeva.
Altfel, disclaimer #2: parerile mele legate de planning sunt plictisitoare. Puteti pleca in caz ca nu va plac.
)
Flickr/deea
Myspace/diemkay
Twitter/diemkay
YouTube/endmorphine
Last.fm/deea
Delicious/diemkay
Technorati/deea
