deea // supermagnet

Pentru gospodinele din Bucuresti si din tara a aparut sansa vietii lor! Sa castige 200 de euro cu noua promotie Maggi.

Promotia in sine, ca idee, nu e foarte inteligenta, dar dovedeste cati romani sunt dispusi sa-si profaneze geamul cu un sticker “Maggi” in speranta ca pot castiga fabuloasa suma de 200 de euro + inca 50 euro pentru fiecare produs Maggi din casa, in caz ca ajunge la ei una din cele 3 caravane care viziteaza 40 de orase. Sau ceva de genul asta.

In orice caz, n-am aflat inca cine e in spatele acestei idei geniale, dar in orice caz sistemul, pentru cei care nu au vazut, functioneaza astfel : se trimit aceste stickere in plic la blocuri intregi si tot ce trebuie sa faci este sa-l lipesti pe geamul cel mai vizibil din strada si sa astepti caravana magica, care poate te observa si vine la tine. Sunt si marile bannere cu “Aceasta familie poate castiga 1000 de euro” (asta doar daca ai dulapurile ticsite cu supe si condimente Maggi, bineinteles. Deci cumpara, ca nu stii niciodata cand poate da norocul peste tine)

Campania este foarte agresiva si atenteaza la integritatea psihica a parintilor care au copii in masina si care numara autocolantele Magii de pe blocuri. Plimbandu-te de la Piata Victoriei pana la Piata Muncii, ajungi lejer la 147 de fani Maggi care si-au lipit mandri inimioarele pe geam.
Acum, ideea e foarte buna, dovada ca romanul poate fi prostit usor, in special femeile, ca doar lor li se adreseaza. Si ma gandesc la toate femeile la care am fost prin blocuri si am vazut autocolante pe frigidere, pe geamuri, pe faianta din bucatarie si mi se face rau. Toate casnicele care abia asteapta sa vina un reprezentant si sa scoata mandre produsele, asteptand banii ca pe un dar ceresc. I love this kind of manipulation

Anyway, acestea fiind zise, ramane nelamurirea mea asupra prostiei romanilor; de ce naiba si-or fi lipind si oamenii cu termopane si aer conditionat stickere Maggi pe geam. Pai termopanele sunt scumpe, aerul conditionat nu vine degeaba, ce mai ai nevoie de aia 200 de euro pe care ti-i da Nestle? O fi asa o suma mare pentru o familie care are bani de 30 de metri patrati de termopane? I don’t think so, mie mi se pare o suma modica, dar tocmai buna pentru produsele lor. Aaa, si nu caut raspuns la asta, ca raspunsul l-am gasit, e doar ceva retoric …

…..si acum, mai am de gasit o a 4-a varianta, ceva aproape la fel de ingenios ca si promotia Maggi, dar ca o contra-promotie. Ca doar exista si alte produse, nu dam nume, care vor o bucata de cascaval.

I was looking for fonts and I found more than I needed (besides your usual dafont and 1001freefonts). So there’s
Maniackers Design font site
Fontleech
and Misprinted type and Cape Arcona.

If you ever need them, that is.

Inca nu scriu nimic in engleza pe-aici, shh, o sa urmeze o scurta prelegere despre una din cartile lui Dan Brown.

Nu stiu de ce am pus si hateful stuff, nu urasc toata cartea, nici autorul ca a facut niste vanzari care s-o faca geloasa pe J.K. Rowling care scoate cartile in decursul a 10 ani, cand fanii Harry Potter vor fi facut deja vreo 23 de ani si se duce tot farmecul.

Dar..trecand la subiect. Cica asta e cartea scrisa inainte de marile hituri, “Codul lui DaVinci” si “Ingeri si Demoni”. Luate in ordine cronologica, m-a mancat pe mine curiozitatea sa vad de ce il lauda toata lumea pe Dan Brown, de ce a devenit subiect de controversa, de ce Business Magazin a avut vreo 6 pagini dedicate lui si de ce a vandut de fapt 18 milioane de carti.

Cartea in sine este, pentru lectorul eficient si psiholog, mai mult o relaxare a mintii, pe care o citesti in autobuz sau pe unde apuci, decat o carte de capatai. Eu am folosit-o cateva zile pe post de somnifer si de paravan pentru restul clasei, care oricum a auzit doar de “Codul lui DaVinci”, marele succes.

Citind primele pagini, te simti ca intr-un film si daca ai ceva imaginatie vezi cum actiunea se deruleaza undeva in creieras, ca un film Hollywoodian de actiune. Subiectul pe scurt, e scris si pe spatele cartii de altfel, o anume fata de guvernator, viitor candidat de succes la presedintie, care isi uraste tatal trece in slujbaactualului presedinte si il va ajuta in a prezenta lumii o descoperire stiintifica extraordinara.

Ce am eu de criticat la adresa cartii

1. E foarte usor de citit, facand-o practic usor de terminat in maximum 2 zile, fara exagerare, cam cat mi-a trebuit si mie, de duminica de la 11 pana azi la 8, cu pauze de meditatii, mancat si ore de chimie si matematica.
2. Autorul nu e foarte sigur ce vrea sa aiba – narator obiectiv sau narator subiectiv. Uneori tinde sa fie obiectiv si omniscient, doar asa, ca sa ne faca in ciuda; “Eu stiu ce o sa se intample si ce o sa faca X, dar voi nu!” Ahahaha! Alteori este subiectiv, diferenta subtila fiind in acele pasaje in care il prindem ca are pareri si idei despre desfasurarea actiunii. Am urmarit asta ca un soim, asteptam sa-l prind facand ceva pas gresit.
3. Uneori, desi vrea sa aiba un roman obiectiv si fara implicatii afective, din moment ce face pe naratorul neparticipant la actiune, nu reuseste si totul cade intr-o digresiune stresanta, intr-o introspectie in viata personajelor care nu ne prea intereseaza si care are interesul de a lungi la nesfarsit perioada aia in care trebuie sa ajungi la “miez”, mai rau ca intr-o telenovela. Cand crezi ca o sa afli ce se intampla, pac! Baga publicitate sau ti se spune “Continuarea in numarul viitor”. Suspansul ala frumos ca al lui Arthur Conan Doyle sau Agatha Cristie e parfum fata de ce porcarii se intampla pe aici.
4. De-a lungul romanului, intentionat sau neintentionat (a doua varianta fiind cea mai probabila) se repeta tot felul de structuri si clisee precum “no shadow of a doubt” , “panacea”, “nausea”, “motion sickness”, si totul pare o mare culegere de termeni pe care ii iei din vocabularul fundamental si ii bagi acolo si ii explic pentru prosti. De asemenea, se fac descrieri ale avioanelor pe care americanii le au in dotare, de parca am fi intr-un roman al lui Tom Clancy. Plus, sa nu uitam tehnologiile, laserele si b?«zz b?«zz-urile pe care le folosesc.
5. Dan Brown probabil s-a uitat la prea mult CNN, BBC si Discovery, romanele fiind o mare colectie de cateva documentare pe care le-am vazut pe Discovery, tehnica narativa fiind ajutata pe alocuri de elementele de talk show. E ca si cum ti-ar povestie tie naratorul ala, “Care este” (sic!), ce se intampla intr-un discurs politic. Si e naspa, ba, naspa!
6. Singurele chestii pe care le face bine sunt fragmentele de umor. Si nu umor fin, rafinat, ci umor din ala, pentru tot americanul si omul de rand, nu umor de “heheee…subtil”, ci umor de “H?â h?â h?â!”, glume de parca ar fi ale unora de pe comedycentral.com. No offence, dar si la alea s-a uitat cam mult
7. E prea usoara si ca multe alte chestii, e o carte din categoria “nu prea mi-a placut, dar am citit-o de curiozitate” (asta daca te mananca aceasta curiozitate, daca nu, oricum tot aia e, nu esti mai bogat spiritual sau whatever). E o carte de duzina, care si-ar avea locul intr-un scenariu de film si nu literatura cu pretentii, care ar putea fi ecranizat cu niste autori obscuri, fara sa produca nimic special. Dar e Dan Brown! Dan si Brown, probabil unele din cele mai comune nume pe care le-ar putea avea un american, si uite ca with some great marketing, asta a ajuns mai celebru decat Hesse, dintr-o data.

…..pur subiectiv acum, eu as da 500.000 pe un CD cu Nirvana decat pe asta. Si as fi in castig. Noroc ca nu-i a mea, ci a lui brolly

I’ve got a new video card, and there seems to be some coordination missing here. I’ve got the card I’ve been dreaming about (well, almost) and now I don’t have any more room on my HDD to install a new game. Fuck!
The question remains….what shall I sacrifice in order to make room? Will it be The Cinematic Orchestra, which I already have on a DVD or will it be Dieselboy, the tech-ripper, who will be out?

First…going to say bye bye to TCO, and sometime soon I’m going to get 2×160GB HDDs. I want space, and not by joining NASA.

And even more, there are a few major changes coming up for being a “good girl” all year. Some 19″ or 21″ monitor, a 5.1 sound system and let’s not forget 1GB of RAM, the ultimate geek’s dream.

Reapare, in sfarsit, intr-un nou format si cu un continut mult mai bogat, revista CARUSEL!
Sandu Florea (1946), desenator si editor BD a fost, intre 1990-1991, redactor-sef al revistelor BD Carusel (11 numere) si Proteus (2 numere), inainte de a emigra ?«n SUA.
In 1992, a debutat la cea mai mare editura americana, Marvel Comics. De atunci si pana in prezent a publicat peste 50 de comics books la marile edituri BD americane: Marvel (Conan theBarbarian, Captain America, X-Force, Blackwolf, Dr. Strange, Thor, War Machine, Tunderstrike), Dark Horse Comics (Buffy, the Vampire Slayer), DC Comics (Batman), Innovation si Vivid Comics (Mack Bolan: The Executioner)…

Se pare ca revista o sa aiba doar benzi desenate si nu artworks and stuff cum sunt fanzine-urile si altele, in total vreo 90 de pagini (ar fi ceva). Primul titlu de BD american care se va da in Carusel este Aliens (dupa seria de filme cu acelasi nume).

Bine ar fi sa iasa din amorteala asta …ca doar cu hardcomics nu se face primavara.

Revista este deschisa orcarui desenator/scriitor roman sau strain suficient de bun ca sa fie publicat. Nu facem discriminari rasiale, sex, varsta, nationalitate…
Deoarece spatiul pentru sectiunea romanesca a revistei este limitat in primul numar, sper ca nu vom supara pe nimeni daca ii vom publica in numerele urmatoare. Un amanunt important! NU UITATI CA REVISTA ARE O SECTIUNE CU SERIALE COPYRIGHT STRAINE DE CEA MAI INALTA TINUTA ARTISTICA si de aceea toate colaborarile BD primite trebuie sa se apropie de acest nivel international ca sa fie publicate in revista noastra! Nu facem rabat la calitate!
Un alt amanunt important: Daca desenele sunt exceptionale dar scenariul este prost, lucrarea NU va fi publicata…Inainte de a investi munca la un BD, fiti siguri ca scenariul este beton sau apelati la serviciile unui scriitor bun.

….tagadam, tagadam, tagadam…

Printr-o ciudata intamplare, am descoperit ca Michi (Mihai Campineanu, Suie Paparude) a invatat la mine in liceu si ca mama lui e una din profesoarele de sport care mai vin la noi la ora cand se mai intampla sa lipseasca profesorul pe care il avem.

A. First, recommend to me:
1. a movie:
2. a book:
3. a musical artist, song, or album:

B. Ask me three questions, no more, no less. You may ask me anything you want (however, I reserve the right to weasel out of answering if I feel itÔÇÖs necessary!).

C. Copy and paste this in your blog (if you have one).

via Troniu.dk

……..uh boy. Please help me. I admit I did it for the music and books

In mod oarecum natural, cred eu, dupa ce Pepsi a luat grupul Star Foods, producator de niste snack-uri si alte chestii care mie imi sunt cam indiferente (din motive obiective si subiective). a iesit si o campanie nou nouta, fresh from the local supermarket.

Prima oara cand am vazut-o am fost oarecum …surprinsa. Am trait ca sa vad ca exista si reclame pentru oameni normali si in Romania! Pardon, adolescenti normali, ca sa zic asa. Sau cel putin normali. Nu, nici asta nu-i cuvantul…adolescenti obisnuiti, comuni, cum o fi.
In spotul “Liceul”, sunt vreo 2 stimabili si o stimabila care stau undeva pe scari si practica un sport foarte popular la noi, anume aruncatul cu privirea la cei care trec pe hol. Intai trec vreo 2 stresati, un el si o ea, cu niste ghete din acelea de care poarta 3 sferturi din populatia Bucurestiului, baieti si fete.
Toata chestia asta imi aduce aminte, ca o paralela, de o intamplare destul de ciudata. Prin octombrie anul trecut ma intalnesc cu o colega pe la Romana, care trage de mine sa intram intr-un magazin sa-si caute “ghete din alea de care se poarta”, doar ca eu eram cam in intarziere si am amanat placerea de a face shopping pentru ghete trendy, ca apoi sa vad ca toti poarta “din alea”.
Revenind, cei 3 care se uita la toti care trec pe holuri mesteca chipsurile alea cu subinteles, dind nastere la un nou cod morse, alcatuit din rontaieli, cu un sens ascuns.
Ea ne zice “Shi-a facut ceva la par?” – “Supermarfa adidashi!” (tradus intr-un limbaj mirc perfect) , dupa care decurge un scurt dialog si se ajunge la concluzia “Lasa, prea se rup in figuri!” sau ceva de genul; trece apoi uber-geek-ul, cu o mapa studenteasca in mana, iar ea se uita, zambeste, produce un “Imi place….” care genereaza stupoare, dupa care completeaza singura “….gustul, ce altceva?”, mancand in continuare.
Gluma e nesarata si nu prea multi gusta, iar probabil toata placerea pe care o produce spotul e inceputul si faptul ca se creeaza acest nou mod de comunicare, prin rontait de Krax.

Intr-adevar, o sa pornim toti o mini-revolutie, o sa ne asezam pe scarile pline de praf (trecand peste idealismul din reclama) si o sa mestecam Krax, uitandu-ne cu subinteles unii la altii.
“Mamaaaa cum e imbracata aia”
“Daaa, asa e, dar oare de ce?”
“De vaca ce e!”

Persoanei mele i-a placut mai mult spotul “Autobuzul”, care in esenta are o gluma mai buna la baza, dar care ma enerveaza din cauza subtitrarii inteligente “Eshti buna de tot”, zise printul, uitandu-se la printesa din autobuz. “Ia intoarce-te, sa-tzi vad shi ochii”, care ma zgarie pe creier in continuare, sfarsitul spotului dandu-mi o satisfactie mare de tot. Ea nu coboara la prima, cum vroia el, ci ramane si ii mesteca in ciuda. “Doar nu vroiai sa-ti iasa din prima”. Well, life’s bitchy, pare a ne spune, dar Krax tot e bun. Ce te faci cand te afli din nou in postura de a mesteca Krax si iti aduci aminte de flirtul nereusit din autobuz? Arungi punga la gunoi?

Initiativa in sine e buna, daca nici Krax n-ar avea un gust asa de artificial…da, recunosc, am mancat, am cazut in pacat si pentru mine are un gust foarte artificial de ceva cu branza, respectiv ceva cu aroma pe care ar trebui s-o aiba, dar care-i lipseste, de altfel, la fel ca la restul chipsurilor.
Brand managerul a inceput cu dreptul cel putin si e pe calea cea buna, doar sa n-o dea in bara, ca atat ii trebuie.

Poate ca la raft o sa vad si eu poza respectivului, care se uita in jos si imi zice “Supermarfa adidashii” sau o s-o regasesc pe domnisoara din autobuz, care sa-mi zica “Ce, vrei sa-tzi iasa din prima?”. Sau, de ce nu, “Ti-ai facut ceva la par?”. Poate ca nu…dar cel putin o sa uit ca era vorba de un autobuz, moartea tuturor reclamelor bune, care le introduce in anonimat cand ma vad in fata raftului….

Au aparut in aceasta sfera cateva bloguri noi, pe langa cele deja existente.

Aparatura e un blog care imi place foarte mult, doar ca imi cam bag unghia in gat de fiecare data cand vad ceva ce-mi place si eu nu pot sa iau, sau mi-am luat deja si ce-i acolo e mai frumos Indiferent, e prea tare ca sa nu il mentionez.

Designed to cheat are un banner sus de care eu m-am indragostit cand l-am vazut, stiind de unde e Mai mult nu mai zic, ca e inca la inceput, dar are potential, doar trebuie exploatat intr-o …directie favorabila, let’s say. Daca mai zic ceva, o sa se enerveze.

Card e tot o cunostiinta, deci intram in blogosfera celor pe care ii cunosc. E unul din putinii de la care nu ma asteptam sa aiba un blog, dar imi place ce scrie. E gamer inrait, se vede din posturi, eu sper ca n-o sa se lase prea curand…mai ales ca o sa intre la uman.

De pe bancile scolii e al unui prieten, coleg de cursuri la BritTeen (la Consiliul Britanic). Ma surprinde de fiecare data cu posturile si beyond that, comparativ cu putini pe care-i stiu, e pasionat de politica, publicitate, teatru si carti. Go, Dragos!

…four more feeds to add.

PSI s-a gandit putin si a decis sa mai faca inca o campanie pentru Love Plus.

As putea spune ca printurile lor au iesit mult mai bine decat spotul “Baia”. E frumos, ce-i drept, dar exista doua aspecte ce trebuie luate in calcul. Ca realizare e bun, de observat si un mic poster in baie, pe perete. Subtil, intr-adevar, cineva la Odyssey e fan Infamous … Si al doilea aspect, ca target, 15-25 ani, e relativ bun. Love plus e ieftin, e bun, deci ar trebui facut mai popular in randul celor …multi si mai…well…not as witty as others. Ori gluma din spot e subtila si nu multi s-au prins de ea. De ce zic asta? Dovada cand ma plimbam cu 41, se urca 2 “smecheri” d’astia si incep sa vorbeasca, si zic ei
“Baa tu ai inteles ma reclama aia la prezervative?”
“Care, ma? Aia cu Love Plus?”
“Da, aia cu tipii aia in baie”
“Aaa, pai nu stiu, io credeam ca-i reclama la bere!”
“Esti prost ma, cum sa fie la bere!”
“Nu ma faci tu pe mine prost, ba! Nici nu stii despre ce-i vorba! Aia radeau ca are o **** prea mica”

Dupa acest dialog de oameni inteligenti, pe la vreo 18 ani, m-am dat jos gandindu-ma..wtf?!

El si ea, dupa consumarea actului, undeva pe fuga (probabil bar dupa cum arata, cu tot cu masa de biliard), iar el pleaca la toaleta, unde se trezeste ca nu s-a dat jos prezervativul, lucru pe care il constata de asemenea si colegii lui de pisoar.

Prezervativele Love Plus sunt calitativ foarte bune si nici nu “se simt”. E foarte interesanta initiativa din moment ce 80% din culgirlitzele de la noi de varste 13-16 ani zic ca prietenul nu vrea sa faca “dragoste” cu ele ca e prezervativul din latex prost si ca “se simte”. Bai. Sfat. Bagati-va reclamele in locuri gen Planter’s (o sa aveti surpriza sa aflati ca pe-acolo se plimba mai nou pantofarii de 18-25 ani cu alea de 13-16 ani), Downtown, Yellow si alte locuri de genul, nu in Mc Donald’s unde 80% din public e tipul subiectului inocent, iar restul de 20% sunt scoliti in ale prezervativelor.
Cand o sa vad reclamele astea din nou in coolgirl si bravogirl si ce mama masii o mai fi pe piata pentru astea, o sa ma simt bine. Cand o sa le vad in scolile alea gen cai ferate si constructii si alte asemenea o sa fie ceva. “Nici nu-l simti”.
Pentru publicul asta prost eu vedeam ad-ul sub forma unei tipe care-i da cu o revista in cap prietenului ei “cul” si sa zica “Uite, ba, gigele, asta-i prezervativ! Ai vazut asa ceva la tine la tara? Ia de-aici”